3,257 matches
-
în mână și se aliniază, prefăcîndu-se că-l așteaptă pe al patrulea, ca să-nceapă examinarea. Profesorul Dinu își ridică ochii spre ei și-ntreabă mirat: ― Parcă am chemat patru! Simulescu Valeriu unde e? Aici, Simulescu și-a jucat rolul de invalid cu o deosebită artă. A făcut lăudabile eforturi să se ridice, ca apoi, extenuat, să-și compună o privire de vițel care merge la tăiere, fără însă să spună ceva, întrucît această parte a înscenării ne revenea nouă. ― A căzut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nici una măcar o scrisoare. Știe doar atât, că sânt foarte bine măritate, una cu un director, iar cealaltă la fel de bine, și nu le-a mai văzut la față de când au plecat. Furtuna care s-a abătut peste capul lui de invalid din primul război mondial nu l-a doborât însă până într-atît încît să-mi spună mie întreg adevărul. Stă și se tânguie înspăimîntat de violența neînfrînată cu care e judecat nefericitul lui gest de a fi luat-o de la capăt
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
pământ proaspăt, într-o zonă a stăvilarului care, în sfârșit, se terminase, privea cu ochi învăpăiați în jos, spre miile de muncitori. Când descoperea pe cineva încetinind cât de cât, se repezea la lucrător cu o viteză ciudată pentru un invalid, lovindu-l cu bastonul: — La muncă! De ce trândăvești? Muncitorii tremurau și lucrau frenetic, dar numai când îi supraveghea Kanbei. — Războinicul-demon șchiop se uită la noi! În sfârșit, Kanbei îi raportă lui Hideyoshi: — Va fi cu neputință să terminăm la timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de acum două luni am expus pe viu, palpitant, participarea mea în diferite etape ale războiului până la ultima acțiune de luptă directă în ziua a doua de Paști a anului 1944, când am fost grav rănit, fiind apoi clasat ca invalid de război. Operatorul care filmase scenele filmului prezentat mi-a mărturisit că tot ce a filmat până la mine erau aprecieri făcute de naratorii participanți la cele ce văzuseră în ansamblul desfășurării operațiunilor militare și că evocarea mea directă l-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
flori vineții de magnolie. Mai bine ascunde-te după movilele de moloz și așteaptă, nu Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Un camion cu resturi putrede, lichefiate, părinții Îndoliați, cine să fie, prostituatele, denunțătorii, orfanii, afaceriștii, văduvele, marii invalizi care s-au sacrificat pentru Germania Mare. Așteptau disciplinați, Încrezători, În adăpost, cu lanternele stinse, răsuflare lângă răsuflare, dar dărâmăturile au astupat intrarea. Au murit toți, arși, asfixiați, arși, asfixiați, arși, asfixiați, iar falșii civili aprindeau din când În când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nici arme automate, Îndreptate spre noi de la ferestrele care ne Înconjoară? Suntem aici doar noi, cei care zi de zi coborâm disciplinați În adăposturi, zâmbind patrulelor? Noi singuri, orfanii, văduvele, părinții Îndoliați, damele de consumație, denunțătorii, profitorii de război, marii invalizi, ne descoperim capul plecat și Îl aclamăm cu glasurile noastre care nu răgușesc niciodată? * Ea nu dă drumul frazei care nu poate răzbi dincolo de buzele ei, strânse, de pe care rujul s-a șters la market tourist-ul unde ea a băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
să-i fie rușine. Sampath își petrecuse dimineața uitându-se la o colecție de obiecte pe care o stârnise într-o cutie de tinichea, de când ajunsese în livadă. Încă simțindu-și capul și stomacul ușor deranjate, stătea întins ca un invalid și încerca să se distreze cu ceea ce la un moment dat fusese o mare obsesie a sa. Tot soiul de lucruri ajunseseă în cutia aceea: un păianjen cu spate roșu precum catifeaua, o carcasă înaltă, cu semnițe așezate ca foile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
mă opresc, deoarece casa mea este goală, veștile cele bune vor trebui să mai aștepte, iar între timp, eu sunt nevoită să rămân doar cu cele rele, cu bărbatul acesta străin care se foiește fără astâmpăr pe pat, asemenea unui invalid căzut la pământ, exact ca Udi în dimineața aceea. Dă-mi mâna, îmi cere el, eu îmi întind mâinile pentru a-l ajuta să se ridice, dar mă trage cu putere spre el, vrei un futai exemplar? întreabă el plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Proprii, iar Manuzio e una dintre acele Întreprinderi care, În țările anglo-saxone, se numesc vanity press. Cifră de afaceri foarte ridicată, cheltuieli de gestiune inexistente. Garamond, doamna Grazia, contabilul zis și director administrativ În colivia din fund și Luciano, expediționarul invalid, În magazia imensă de la demisol. „N-am Înțeles niciodată cum reușește Luciano să Împacheteze cărțile cu o singură mână”, Îmi spusese Belbo, „cred că se ajută cu dinții. Pe de altă parte, nu Împachetează cine știe ce: expediționarii editurilor normale expediază cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu stânga sprijinită Într-o cârjă. Atunci unchiul Carlo, dar nu prea cred eu că din șiretenie, era mai degrabă instinct, obișnuință, ritual cavaleresc, luase poziție de drepți și se prezentase, maior de vânători alpini Carlo Covasso, mutilat și mare invalid de război, medalie de argint. Iar Terzi țâșnise și el În poziție de drepți și se prezentase, plutonier-major Rebaudengo de la Carabinierii Regali, comandant al brigăzii badogliene Bettino Ricasoli, medalie de bronz. Unde? Întrebase unchiul Carlo. Iar Terzi, impresionat: Pordoï, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prezidențial. Însă exact atunci bomba a explodat și mi-am pierdut vederea. Sub pleoape aveam un milion de ace. Am bâjbâit până la grilajul care împrejmuia Grădina Botanică. Acolo m-au luat în primire mamele și fiicele bucureștene. Eram un biet invalid de război. După zece minute de orbire mi-am recăpătat un sfert de vedere și, prima imagine pe care am deslușit-o, a fost cea a scutierilor și a TAB-urilor, care încolțeau manifestanții din spate, dinspre cartierul Militari. Strânși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
spre el, se opri, apropiindu-și militărește călcâiele, și se prezentă: - Mă numesc Iconaru Vladimir, elev în clasa a Vil-a la liceul "Gheorghe Lazăr". M-am născut în satul Adunați, județul Olt. Tatăl meu era învățător, dar a rămas invalid din război și a murit acum un an. Vreau să studiez științele naturale... Ieronim îl întrerupse apucîndu-i brațul: - El crede, și spune, că e entomolog, dar, evident, este altceva, și altcineva: este băiatul care ducea un porumbel rănit în mână
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o sală comună, dar, în principal, clădirea își trage numele de la numeroasele dormitoare luxoase, fiecare dintre ele având o sală cu bazin particular. Acest șir de camere-dormitor, conținând aceleași instalații ca și hotelurile din localitățile balneare europene, au fost destinate invalizilor bogați. Ornamentația era în stilul art deco, un stil care izbutește să fie în același timp sever, exotic și insipid. În coloritul ornamentației predomină albul și negrul, garnisite cu bej, portocaliu și verde deschis. Camerele conțineau, inițial, numeroase oglinzi triunghiulare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atmosfera mai gălăgioasă de afară. Și, în ultima vreme, Baia Interioară a căpătat o clientelă a ei, ciudată, mai ales la sfârșit de săptămână. Trebuie să mai vorbesc puțin despre „Camerele din Ennistone“. Din nefericire pentru oraș, închirierea camerelor de către invalizii bogați de prin alte locuri nu a durat prea mult și speranțele municipalității de a transforma Ennistone într-o stațiune balneară internațională s-au spulberat curând. Un raport medical publicat în The Lancet și reprodus în presa națională, având ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nimic? Eu care...” Din aceste gânduri l-a scos vocea caldă a surorii de la salonul lui: Tu, în loc să te bucuri, stai pleoștit de parcă ai fi pierdut o avere. Ia hai cu mine la magazia spitalului, să-ți alegi ținuta de invalid de război... Când ai să apari în sat, să vezi oftat pe capul fetelor. N-are cine să ofteze decât Maranda, femeia mea. Apoi Maranda trebuie să se țină pe urmele tale, că de... Nu se știe de unde sare iepurele
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
să intre. Cu ce treburi pe la mine? a întrebat cam răstit majurul. Apoi sergentul... Ce zic eu sergent? Eroul de lângă mine este reformat de comisia medicală și în curând va pleca acasă. Cum știi, are dreptul la o ținută de invalid de război. Unde găsesc eu o ținută de o asemenea mărime? Nu te uiți la el? În toată armata română dacă sunt cinci pe măsura lui... Dacă vrei să știi, pe noi nu ne interesează poveștile dumitale, ci ținuta de
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de război. Unde găsesc eu o ținută de o asemenea mărime? Nu te uiți la el? În toată armata română dacă sunt cinci pe măsura lui... Dacă vrei să știi, pe noi nu ne interesează poveștile dumitale, ci ținuta de invalid - l-a luat din scurt sora, înțepându-l cu o privire aspră. Majurul s-a făcut stacojiu la față: 78 Mă iei cam repede, domnișoară. Repede, nerepede, noi vrem hainele și alta nimic. Ba... mai dorim ceva. Ce mai vreți
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
zări printre cei de pe peron un consătean. Nici vorbă însă. A coborât și a pornit spre podul de la ieșirea din târg. Toți cei pe care îi întâlnea îl priveau cu mare curiozitate. Poate că nu mai văzuseră o uniformă de invalid de război... Dincolo de pod se întindea dealul, cu o pantă lină dar lungă cât o zi de post. Ajuns sus pe coamă, a privit în zare. În ceața depărtării se zărea dealul Măgurii. „Sub poala lui trebuie să ajung până
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
or lua pe sus. Cine știe ce li se poate năzări sălbaticilor iștia? l a făcut atent Maranda. Lasă că știu eu cum să mă feresc de ochii lor. Știi să te ferești, da’ ai uitat că ești îmbrăcat în haine de invalid și s-a găsi unul să priceapă ce fel de haine sunt și ți-ai găsit beleaua! Să știi că ai dreptate, Marăndă. Nici nu mi-am dat seama că felul cum sunt îmbrăcat îi primejdie curată... Nu după multă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
curățat grajdul, să nu rămână nici o miroaznă de cal. Vezi să nu fie vreo urmă de potcoave prin curte sau pe cărarea spre gârlă. Am să am grijă de toate cele. Tu însă să nu te îmbraci în hainele de invalid. Ascunde-le mai bine undeva, iar tu să te pui în pat și s-o faci pe bolnavul. Ai dreptate, Marandă, cu toate că îmi vine tare peste mână să mă dau mort în fața rusului! Într-un ceas, Maranda a făcut tot
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cumva dacă îi musai să votezi? Păi cam așa merge vorba. Doar nu or vrea să-i votăm pe cei ce ni-i bagă ei în ochi... Măi Toadere, de ce vorbește gura fără tine? l-a apostrofat Făcutu, tot un invalid de război, care ședea lângă el. Dacă am fost pe front și ne-am întors betegi, vărsându-ne sângele, am făcut-o ca să ne conducă un neica nimeni? Un pierde-vară? Calicul calicilor din satul ista? Mai bine muream de glonț
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
mi-am completat studiile devenind ulterior profesor, am fost un timp director al Școlii generale nr. 2 „Vasile Pârvan”, de unde am ieșit la pensie la sfârșitul anului 1974, pe caz de boală. Fiind puternic marcat din perioada războiului, fiind și invalid de război, a trebuit să-mi refac starea de sănătate mergând în perioada concediului pe la diverse stațiuni cu bilete de tratament date pe cale sindicală și uneori chiar pe cheltuială proprie. Am avut prieteni în persoana colegilor de profesie, dar am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
celui dispărut nu aveam certitudinea că voi supraviețui din acest război?”. Două luni mai târziu, fiind remobilizat, mi-am urmat calea Destinului meu de om aflat sub ordine militare, făcându-mi datoria până am fost rănit și apoi clasat ca invalid de război. În felul acesta am ajuns să port câțiva ani buni după război costumul ce-mi fusese dăruit, costum care, prin frumusețea și calitatea lui, mă punea în situație defavorabilă față de proaspăt instalata putere comunistă. Sigur că acolo Sus
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
apropiate, vîrfurile depărtate și mîinîle pe lîngă corp. Era mai Înțelept să-l lase puțin. Cerșetorii intrară În vorbă cu el și prinseră să-i zîmbească, inofensivi, dar zdrențăroși. Erau foarte mulți, țărani de la munte, bărbați și femei, bătrîni și invalizii În cea mal mare parte. În clipa aceea se deschise poarta laterală a colegiului și apăru o femeie Îmbrăcată ca o călugăriță, dar purtînd coc; Împreună cu ea Își făcu apariția și un bărbat care striga: ciorba, ciorba și aducea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ieși, după obicei, pe-nse rate, să-i ia tutun iubitului ei de la chioșcul din colț. Peste Calea Victoriei, în dreptul clădirii Casei de economii, se lăsase un amurg greu, unsuros, prin aurul stins al căruia femeia nu-și dădu seama că din invalidul care vindea acolo nu mai rămăsese decât cârja, ținută acum sub braț de un om al lui Borilă deghizat. Cum apăru Zaraza, cu un șal de Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]