1,206 matches
-
cititorului ori a ascultătorului. Efectul este susținut și de forma arhaică a prepoziției ‚’pre’’, păstrată și azi în unele rugăciuni, dovada faptului că încă această formă este simțită mai plină, cu sevă afectivă în raport cu literarul, dar neutrul și secul‚ ’pe’’. Inversiunea cu valoare de superlativ absolut, ’’atâta jale era’’, este din nou o mostră de exprimare concisă, dar afectiv-subiectivă, pentru că aici accentul cade pe cuvântul cheie, aceasta consumând cea mai mare energie emitentă, pentru că importantă aici e sublinierea noțiunii de jale
C?teva considera?ii privind legea fundamental? a comodit??ii ?n vorbire - factor important ?n evolu?ia ?i continuitatea limbii rom?ne by Maria Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/83669_a_84994]
-
procese ce se realizează foarte greu până la 6- 7 ani). De la folosirea propozițiilor scurte, copilul de vârstă preșcolară își dezvoltă, treptat, vorbirea dialogată. Comunicarea gândirii se produce adesea fragmentat, uneori copilul pierde din vedere ansamblul iar vorbirea devine dezlânată, cu inversiuni, cu reveniri, intercalări, ezitări. Topica în propozițiile și frazele mai complicate se realizează cu greutate, fiind supusă și influențelor afectivității și dezorganizării gândirii. În momentul intrării în clasa I, copilul trebuie să fie pregătit pentru învățarea de tip școlar. Pregătirea
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
p, u-n, s-ș, t-ț, a-ă ), acustic, kinestezic și fonematic (f-v, p-b, c-g, s-z, t-d, m-n, r-l, te-ce etc); adăugiri de litere, silabe, cuvinte, în special la sfârșitul cuvântului; inversiuni de litere, silabe, cuvinte care apar în special în structura grafică a literelor simetrice, datorită tulburărilor spațio- temporale, când copilul inversează ordinea literelor in cuvânt (b-d, d-p, n-u, sau „lac” în loc de „cal” etc.); contopiri și comprimări de cuvinte
Elemente specifice comunic?rii la elevii cu dificult??i de ?nv??are din ciclul primar by Gabriela Raus () [Corola-publishinghouse/Science/84053_a_85378]
-
vedere științific, Înseamnă a defini antirasismul pe baza tezei abstracte a egalității tuturor culturilor, așadar prin dubla celebrare a culturalului și a diferitului și, negativ, prin vânarea rămășițelor hitlerismului și ale ideologiei inegalității rasiale. Antirasismul se definește astfel prin simpla inversiune: egalitate și diferență Împotriva inegalității; determinism cultural (sau social) Împotriva determinismului biologic. Însă așa nu ieșim din domeniul postúrilor polemice. Și, mai ales, riscăm să limităm gândirea antirasistă la egalitarismul și ecologia dogmatice, chiar În momentul În care Își face
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
intervenția unui sistem de valori, a unor factori de apartenență a subiecților (În curs de producere a unei gândiri sociale) și a reprezentărilor preexistente. Ancorarea face loc fie conversiei (schimbare brutală a referenților, evoluție a cadrului cognitiv și cultural), fie inversiunii (negare, familiarizare cu straniul, Îndepărtarea obiectului nou sau adaptarea lui la modul de gândire al grupului, normalizarea caracteristicilor sale). Remarcăm, În acest mecanism, faptul că influența unei comunități sau a unui grup de referință poate fi determinantă În formarea marilor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
adecvat sau cum să dobândim noi statuturi, identificându-se de obicei trei momente-cheie: separarea, marginea (sau intervalul) și integrarea. Anumite clasificări, cercetând „relația cu sacrul”, pun accentul pe transgresiune sau pe transcendență și vorbesc, cum face și Rudolf Otto, despre „inversiune” sau „convertire”. Alte tipologii, propuse Îndeosebi de Emile Durkheim și Marcel Mauss, pun În valoare dimensiunile „pozitivă” (să ne gândim, de exemplu, la ofrandă sau la rugăciune), „negativă” (cazul interdicțiilor sau tabuurilor) sau „expiatoare” (cu referire la purificare sau la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului, modalitatea în care sînt combinate și aranjate cuvintele în frază. Din această categorie fac parte: figurile de construcție prin inversare (inversiunea, imitația, enalega), figuri de construcție prin exces (apoziția, pleonasmul), figuri de construcție prin subînțeles (elipsa, sinteza, zeugma, anacolutul) și incidență; (5) figuri de elocuție: prin extensiune (epitetul, pronominația), prin deducție (repetiția, metabola, gradația), prin relație (adjuncția, conjuncția, disjuncția), prin consonanță
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
ironia se definește ca o discordanță semantică, ca o vorbire indirectă ce trece de semnificația aparentă a enunțului spre o alta cu scop devalorizant. Ca atare, ironia este o figură în cadrul căreia se articulează o componentă semantică bazată pe o inversiune și pe o componentă pragmatică, fiindcă enunțul ironic urmărește să descalifice ceva. De fapt, încă din 1953, M. Bahtin arăta că, în cazul ironiei, se aud două voci, două subiecte, unul care afirmă ceva ca fiind adecvat și altul care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
am vrut să-i apropiem, să-i umanizăm, de aici și scenografia în care filmul se desfășoară, în pat, e mai intim. În relație cu numele acestea care foarte rar sunt asociate cu teme intime, a fost un fel de inversiune a rolurilor, pentru că ei sunt cei care ne domină și de data asta noi am spus ce am vrut despre ei. Ai considera acest gen de lucrare drept o lucrare politică? Eu cred ca este politică, dar nu îmi place
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
în 2003 vorbeam și de paratextualitate, adică de „narațiunea-ca-text” în sensul lui Barthes, vizînd atît producerea textului (autorul) cît și receptarea textului (cititorul), astăzi sînt tentat să mă delimitez de acest ultim concept ce depășește cadrele narațiunii-ca-text. Aceasta dacă, întro inversiune derridiană pe care o prefer în vremea din urmă, dau prioritate grafiei asupra logosului - altfel, aș fi spus, ca mai toată lumea: istorie, povestire și, ca liant între ele, istorisirea. Să vedem însă, schematic, ce nume au primit dimensiunile dihotomice
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
baza de date, independent de perspectiva prezentării, o serie de întîmplări care posedă proprietățile unor evenimente reale, empirice; mai înseamnă că Slavici a atașat evenimentelor o anumită ordine temporală (simultaneitate, anterioritate, posteritate) pe care o vrea evaluată ca atare. O inversiune în succesiunea fictivă față de ordinea „reală” a evenimentelor - o inversiune îmbrățișată cu entuziasm de (post)moderni, dar neagreată de Slavici - va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare și prezentare a substratului nontextual... Narațiunea, ascultînd de Aristotel care stabilea
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care posedă proprietățile unor evenimente reale, empirice; mai înseamnă că Slavici a atașat evenimentelor o anumită ordine temporală (simultaneitate, anterioritate, posteritate) pe care o vrea evaluată ca atare. O inversiune în succesiunea fictivă față de ordinea „reală” a evenimentelor - o inversiune îmbrățișată cu entuziasm de (post)moderni, dar neagreată de Slavici - va îndemna la comentarii despre perspectiva de evaluare și prezentare a substratului nontextual... Narațiunea, ascultînd de Aristotel care stabilea prioritatea intrigii (întîmplărilor) asupra personajului, dă de înțeles că istoria primează
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Aristotel care stabilea prioritatea intrigii (întîmplărilor) asupra personajului, dă de înțeles că istoria primează asupra istorisirii - dacă nu am avea istorie, ce am mai istorisi? - dar ierarhia aceasta nu funcționează implacabil, regula împunînd mai degrabă, îndeosebi în narațiunea canonică, o inversiune a raportului, în sensul că evenimentul nu mai este prezentat ca un dat, ci ca un produs al unor forțe discursive (Culler.1981:172), de fapt al unei logici „răsturnate”. Un exemplu pentru această logică dublă a narațiunii ne-ar
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
narative jucate de personajele principale din basmele rusești, dar el a subliniat că aceste roluri sînt subordonate celor 31 de funcții centrale sau tipuri de evenimente pe care le-a văzut ca dinamică principală a tuturor basmelor. Greimas propune o inversiune: evenimentele sînt subordonate personajului. Drept categorii generale ce subliniază toate narațiunile, el sugerează doar șase roluri sau actanți, ele cuprinzînd trei perechi inter-relaționate. Cele șase roluri sînt de obicei întîlnite în diagrame cum ar fi. Un astfel de model este
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
mătușă Kate, strigă Gabriel cu subită însuflețire, și-s gata să tai un cîrd întreg de gîște, dacă-i nevoie. Pentru sistematizare, am putea clasifica dacă el era pricina plecării ei neașteptate ca GI și nu ca GIL, deși are inversiunea interogativă caracteristică ultimei (o GI standard ar fi fost Gabriel se întrebă dacă el era pricina plecării ei neașteptate), deoarece aceasta rămîne introdusă explicit de o propoziție-cadru. Dar, cum am mai menționat deja, avem o varietate destul de „liberă” a Gîndirii
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
analiză pentru studiul partidelor politice, axa dreapta/stânga pe care o teoretizează Duverger și, mai recent, Stephen Luke. Această axă suferă într-adevăr din cauza originilor sale franco franceze evidente care, transplantate în altă parte, sunt înțelese foarte diferit, mergând până la inversiunea semantică: în Polonia, dreapta AWS a fost cea care a aderat la vederile socio economice ale stângii franceze și stânga SLD cea care afișa un optimism liberal! E interesant de observat că, în această privință, Cehia se aseamănă mult mai
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
parte) predicat este o propoziție redusă. O analiză similară a fost propusă pentru sintagmele pseudopartitive, de tip o mulțime de studenți, care ar avea la bază o propoziție redusă în care studenți este subiectul și o mulțime este predicatul. În urma inversiunii predicative, nominalul cuantificator ajunge pe prima poziție. Prepoziția ar avea un rol similar copulei, de legare a grupului nominal și de exprimare a unor categorii funcționale. Pentru Kupferman (1999), structura sintagmelor partitive este aceeași cu cea a structurilor pseudopartitive (pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În sintagmele de tip individualizare, primul nominal are un grad de referențialitate mai ridicat, pe când în sintagmele de tip măsurare, gradul de referențialitate al primului nominal este mai scăzut. O analiză destul de frecvent propusă pentru sintagmele pseudopartitive este cea prin inversiune predicativă (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 94-108). Această analiză a fost propusă și pentru alte tipuri de structuri: pentru cele calitative (o bijuterie de automobil), de către den Dikken (2006a), pentru cele ecuative, de către Moro (1997). Pentru structurile N1 N2 cantitative, analiza prin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
predicativă (cf. Tănase-Dogaru, 2007: 94-108). Această analiză a fost propusă și pentru alte tipuri de structuri: pentru cele calitative (o bijuterie de automobil), de către den Dikken (2006a), pentru cele ecuative, de către Moro (1997). Pentru structurile N1 N2 cantitative, analiza prin inversiune predicativă a fost propusă de Corver (1998, via Tănase-Dogaru, 2007). Conform acestei analize, N1 este un termen predicativ, iar N2 este subiectul acestuia. Prin inversarea termenilor, se obține sintagma pseudopartitivă (un kilogram de mere < mere un kilogram). Structurile pseudopartitive s-
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și domeniul lexical din sintagma nominală. Conform lui Den Dikken (2006), în sintagmele calitative predicatul se ridică din propoziția redusă deoarece el are un centru vid (engl. empty head), care are nevoie să fie "autorizat" (permis) în structura sintactică, iar inversiunea predicativă este mecanismul prin care este satisfăcută această nevoie. În sintagmele calitative, centrul predicativ vid încodează comparația (o bijuterie de automobil cuprinde o comparație implicită: "automobilul este ca o bijuterie"). În sintagmele cantitative, predicatul abstract ar putea încoda conținutul, consideră
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un vârf de sare - "sare cât un vârf" (cantitatea) c. o armată de furnici - "furnicile sunt ca o armată" (comparație) Dacă interpretăm termenul N1 ca un clasificator (așa cum o face Tănase-Dogaru, 2007), nu mai este nevoie să adoptăm analiza prin inversiune predicativă. Conform lui Tănase-Dogaru (2007: 107) în structurile pseudopartitive, diferența de acord (cu N1 sau cu N2) este dată de statutul sintactic diferit al substantivului cuantificator, care a trecut sau trece încă printr-un proces de gramaticalizare. Acest substantiv are
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b. interpretare de tip superlativ sau de "gradul zero": o armată de furnici - "furnicile sunt foarte multe, cât o armată" O armată de furnici au invadat locuința. Sintagmele comparative și cele superlative au structuri diferite: cele comparative sunt formate prin inversiune predicativă, ceea ce înseamnă că în structura inițială cei doi termeni se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
invadat locuința. Sintagmele comparative și cele superlative au structuri diferite: cele comparative sunt formate prin inversiune predicativă, ceea ce înseamnă că în structura inițială cei doi termeni se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup nominal fără inversiune, care are deasupra sa o proiecție funcțională adverbială GEvaluare. Relațiile anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
înseamnă că în structura inițială cei doi termeni se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup nominal fără inversiune, care are deasupra sa o proiecție funcțională adverbială GEvaluare. Relațiile anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform lui Milner (1978), relațiile anaforice pe care le pot
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acesta, și nu cu N1, care în propoziția redusă este un nume predicativ. 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză Costa (2004) observă că posibilitatea de a face acordul la dreapta se asociază cu posibilitatea de a face inversiunea subiect-verb (S-V). În portugheză, există inversiunea S-V și acord la dreapta, ca în română. În engleză, unde nu există inversiunea S-V, nu există nici acord la dreapta. Costa (2004) afirmă că subiectul nu ajunge în poziția Spec
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]