783 matches
-
aranjat mutarea, ar fi trebuit să-mi spună cînd am fost acasă. Nu pot să-mi țin gura, cum ajung În baterie, le povestesc toată socoteala. SÎntem În sala de mese și se lasă cu chiote. Într-un fel sînt invidioși și e normal. Pe de altă parte, ideea că cineva poate ajunge să facă armata atît de aproape de casă le răvășește mințile. Victoria mea e și victoria lor, Gărăgău Îmi trage o palmă pe spinare și rîde, deși o face
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toți oamenii. Menținea o legătură cam forțată cu Ruby și cu Diane. Ruby nutrea pentru ea o afecțiune schimbăcioasă, devenind uneori brusc posesivă, gata să detecteze orice rezistență. Diane îi purta pică (cel puțin așa gândea Pearl), ba era chiar invidioasă pe o anume independență lipsită de responsabilități pe care i-o atribuia fetei. Astfel stăteau lucrurile când intervenise John Robert Rozanov în viața lui Pearl. John Robert considerase că Pearl Scotney avea „capul bine înșurubat pe umeri“ și se pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dau seama că era o persoană nepotrivită... — Ce vrei să spui? Pearl a fost perfectă. A făcut tot ce i-ai cerut. Te-a scutit de toate necazurile... — A fost bine plătită pentru acest lucru. — Astea sunt cuvinte meschine! — E invidioasă, e geloasă pe tine, ea a spus-o, mi-a spus mie: „Hattie are totul și eu nu am nimic“. — Așa a spus? Ar trebui să știe că tot ce am eu e și al ei. Asta nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bunurile Mele pentru a-i hrăni pe săraci și aș da tot focul pe care l-am primit de la Tatăl Meu, dar nu aș avea dragoste, nu aș fi de folos în nici un fel. Dragostea este răbdătoare. Dragostea nu este invidioasă , nu lucrează rău, nu cunoaște mândrie, nu este aspră și nici egoistă; este înceată la mânie și nu născocește nici o răutate; ea nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de dreptate. Dragostea apără totul, dragostea crede totul, dragostea speră
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ale culturii române din ultimele decenii - să-și transcrie interviurile de la Radio România Cultural într-o suită editorială menită să devină rival citibil pentru „fonoteca de aur“? De ce, oare, se perpetuează, în lumea noastră literară, tipul de dispreț găunos și invidios în esență al academismului față de exuberanta productivitate a foiletonismului și jurnalismului cultural? De ce sunt acuzate și astăzi, cu aceleași pseudoargumente ale culturnicilor de altădată, culegerile de articole, ca fiind jalnice dovezi de amatorism? Cine cultivă așteptări de mare sinteză la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ochii lui miopi și admirativi asupra ochilor mici și cafenii ai fetei, care, în adevăr, momentan avea privirea nițel încrucișată, din sforțarea de a se ascunde și preface în fața musafirei nedorite. Rim, firește, constată că ochii erau frumoși și Nory invidioasă. Baba aduse un tacâm și Nory se așezase între Rim și Lina. 21V> La masă erau perișoare cu smântână. Lina și baba păstrau în menu-ul lor mâncări tradiționale. " De ce se încrucișează azi fata asta? se întreba Nory, care totdeauna se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
băutura, darling... Iertați-mă, domnule, termin numaidecît: oamenii ăștia, În pofida opiniei generale, care nu e și a mea, Îți rămîn profund recunoscători, oricît de puțin ai putea să faci pentru ei... Darling, Julius, nu-ți mai roade unghiile... Nu sînt invidioși și nu se poartă necuviincios. Trebuie numai să știi să-i tratezi cu blîndețe și să nu-i faci să simtă mila... mila care te Îndeamnă să-i ajuți. Trebuie să știi să-i tratezi cu blîndețe, să le arăți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amețită de parfumul Îmbătător pe care-l răspîndea lumea În seara aceea În noua ei casă, numai de nu s-ar sparge, totul era de sticlă, murea de spaimă și fusese Întotdeauna atît de amabilă și lumea e plină de invidioși. Finita se topea de dragul tuturor celor care se apropiau s-o salute, dar Începuse s-o doară mîna: „Ernesto Pedro, Ernesto Pedro, cîți invitați trebuie să mai vină?“, se gîndea rugătoare și cu zîmbetul pe buze, În timp ce Încă un invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
te bine pe lângă mine, spuse el. Nu se știe niciodată. Apropo de cartea ta, Shawna mi-a arătat cronica din Harper’s. Shawna. Normal că uita mereu numele ăsta. —Să-l ia dracu’, spuse fiica lui. În mod evident e invidios, pur și simplu. Eu nu l-aș lua în seamă. O străfulgerare de neînțelegere. Harper’s? Cartea apăruse deja. Editorii lui trebuie să fi știut de cronică de câteva zile. Nimeni nu-i spusese nimic. N-o să-l iau, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l vezi. Macbeth se lăsă greoi lîngă Thaw și zise: — Și-au obținut diplomele. Pot rîde acum. în cele din urmă coborîră, iar Drummond zise sobru: — E foarte bine, Duncan, n-ai de ce să-ți faci griji. — îți place? — Sîntem invidioși, spuse McAlpin. Eu, cel puțin. Vino să bem ceva. — Bucuros! Unde? — Nu uita că n-am decît o jumătate de coroană, observă Drummond. — Eu am douăzeci și șase de lire, zise Thaw, care trebuie să mă țină pînă la următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să se lupte și cu muncitorii lor, atunci pierd cu toții. Nu-i de mirare că marile grupuri își mută fabricile pe continente în care sînt culi. Sînt recunoscător că oamenii care pierd cel mai mult sînt, pînă la urmă, cretinii invidioși care posedă prea puțin. Lăcomia nu e plăcută, dar invidia este cu mult, mult mai rea. — Vorbești chestiuni politice. E timpul să mai taci puțin, spuse Gilchrist amical. își puse ceașca pe pervaz, se așeză lîngă Lanark și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
figurină din porțelan, reprezentând un cerb carpatin viguros - de coarnele căruia am agățat textul următor: „Sunt cerbul carpatin, coborât din țancurile munților să luminez și să învăț semenii să 22 trăiască frumos prin lumina cărții! M-au prigonit și persecutat invidioșii și lacheii regimului comunist, dar am satisfacția că, chiar în condiții vitrege n-am renunțat la idealul meu umanist! Astăzi sunt umbra celui care am fost și trăiesc cu satisfacția că mi-am îndeplinit misiunea ce mi-a încredințat-o
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
și ce bucuroși erau părinții lui că nădejdea lor de viitor se va înfăptui și că în final vor da țării un om de nădejde. Era deja în anul II când s-a produs ireparabilul în comportamentul lui. Un vecin invidios, îi spune că este copil înfiat, că părinții pe care îi știe sunt părinți adoptivi și alte și alte răutăți pe care i le spune determinându-l să adopte o poziție net potrivnică celor care l-au crescut în huzur
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
la astfel de sfaturi. În ziua În care a murit, o moarte cu totul neașteptată, frecventă la generații Întregi de bărbați din familia Kazanci, Petite-Ma a ajuns să creadă pentru prima oară În deochi. Era convinsă că privirile oamenilor invidioși din jurul lor pătrunseseră prin pereții acestul konak, altfel fericit, și-i uciseseră soțul. Astăzi abia dacă-și amintea toate astea. Pe când degetele ei zbârcite și osoase mângâiau clapele pianului, zilele petrecute Împreună cu Riza Selim Kazanci au licărit În depărtare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
femeii gravide să se ducă la lămâiul sterp din grădina ei, unde avea să găsească, Într-o geantă de catifea neagră, un săpun de măsline În care era erau Înfipte unghii de-ale ei - o vrajă făcută de vreun vecin invidios. Totuși, mătușa Banu nu i-a spus numele vecinului ca să nu mai existe alt motiv de ranchiună. În câteva zile i s-a dat de veste că femeia gravidă Își revenise repede și că era bine. Prin urmare, În aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ești răspunzător de picioarele tale care nu pot apuca, de dispariția cozii, de părul și de dinții care nu mai cresc a doua oară, de neuronii pe care-i semeni din mers, de venele care se Îngroașă. Vinovații sunt Îngerii Invidioși. Și același lucru e valabil și pentru viața de toate zilele. Ca și scăderile cursului la Bursă. Au loc pentru că fiecare face câte o mișcare greșită, și toate mișcările greșite la un loc creează panică. Pe urmă, cine nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
În preajma ei. Ne Întîlneam la prînz la Calden sau Într-una din cafenelele din Marylebone High Street, iar ea mă punea la curent cu viața ei spectaculoasă și cu ce cuceriri mai făcuse, iar eu mă străduiam să nu fiu invidioasă. Nu că aș fi renunțat la un stil de viață similar atunci cînd Îl cunoscusem pe Dan, ci mai degrabă perspectiva dispăruse cu totul: nu voi mai avea nicicînd posibilitatea de a merge prin cele mai tari cluburi sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov și cu inel În nas ce aparținea unui trib de sălbateci contestatari. Fiul lui Ferrante lucra Însă la Milano, director de marketing al unei firme internaționale. Studentul Aris privea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și ager A salvat mărul de hoți Și cu vitejia lui A omorât zmeii toți. Și trei fete de-mpărat De la zmei el a salvat Le-a promis și cununie Cu toți frații, pe vecie. Dar frații necredincioși Și tare invidioși Pe Prâslea l-au condamnat Pe tărâmul celălalt. El prin iscusința lui Taie capul șarpelui Pui de zgripțișor el salvează Zgripțuroaica-l recompensează. Ajuns pe tărâmul lui Vine-n fața tatălui Îi spune istoria Și se-nsoară cu mezina. Crăciunul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că se va căsători. La nuntă, Neagra i-a spus Albei: Mă bucur foarte mult pentru prietena ta! Mulțumesc!Sper ca într-o zi să-ți găsești și tu inima pereche! După toate cele spuse, Neagra a devenit și mai invidioasă și avea să născocească altceva, mai diabolic, pentru a o distruge pe Alba. Al doilea și ultimul plan a fost acela cu un cuțit înfipt în inima frumoasei fete. Noroc că Albă-ca-Zăpada a prins-o pe Neagră-ca Noaptea cu mâța
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ca s-o priveze pe ea de dreptul ei legitim de primă soție. Insinua că Lea nu era însărcinată cu Iacob, ci cu un cioban cu buză de iepure și cam idiot care-și făcea de lucru pe la fântână. - Cățea invidioasă, țipa Rahela. Idioată cu ochi diavolești, nu vrei decât ca Iacob să te iubească cum mă iubește pe mine, dar niciodată nu te va iubi așa. Eu sunt aleasa. Eu sunt sufletul lui. Tu ești doar o iapă însămânțată. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ca aceea În care am campat eu. Niciodată n‑am Înțeles de ce e atât de dezgustător „să Încremenești Într‑o casă Închiriată”, cum a scris Eliot. Oare crăpi mai plăcut În casa ta proprie? Totuși, fără să fie un tip invidios (niciodată nu l‑am văzut invidiind pe cineva), Ravelstein avea o slăbiciune pentru Împrejurimile frumoase și visa să locuiască Într‑una din clădirile elegante ocupate În trecut de exclusiviștii membri ai facultății Protestanților Anglo‑Saxoni. Când a revenit la Universitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
în vreun serviciu, la o catedră, ceva să plimb și eu diploma, că Macatist nu mă lăsa nici cu pedagogia care era idealismul meu al doilea, după chestia aia care a fost cu fuga-n Egipt, când l-a desconspirat invidioșii pe Păstrămaț și ne-a distrus viețile, de-a ajuns bietul de el să moară răsturnat de barcă, că ne luasem iar după ce s-a întors de pe unde o fi fost Macatist, știa și nevastă-sa de mine, și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
o băgai și pe Melanie Griffith în categoria tipelor mai degrabă subțiri. Un timp se auziră ciripiturile entuziasmate ale zânelor, care încercau să-și potrivească materialele cu tenul. Păreau că nu se mai termină, mai ales din cauza faptului că eram invidioasă că nimeni nu-mi acorda la fel de multă atenție în materie de vestimentație. În cele din urmă, MM bătu din palme ca să facă ordine; zânele și Helen își luară lucrurile și dispărură, Sophie se apucă de însăilat bucățele de material, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
știe? făcu Violet, pălind. Ridicai din umeri. —Tu ce ai de pierdut? Oricum e mort. Nu-ți poate face nimic. De ce să nu le spui ce crezi? Dădu din cap, albă ca varul. — Ce e asta? zise Sophie, nerăbdătoare și invidioasă pe faptul că n-o băgam și pe ea în discuție. Despre ce vorbiți? Mă înțelesei cu Violet din priviri. Violet crede, zisei eu direct, că Philip Cantley a ucis-o pe fata pe care am găsit-o moartă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]