2,622 matches
-
lui Petre Poenaru, în 1840, în forma coifeor (scrisă cu litere chirilice), ca echivalent pentru fr. coiffeur, cu definiția „cel ce face sau așază părul altor, cel ce gătește pe alți la cap”. Definițiile vechi ale cuvântului au o expresivitate involuntară, produsă de încercarea de a descrie obiceiurile noi prin cuvinte vechi. În Noul dicționariu frances-român al lui G.M. Antonescu (1894), cuvântul francez coiffeur e tradus ca „frisor, cel ce taie și regulează părul”. Dicționarul universal al lui Șăineanu (ediția a
Coafor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4823_a_6148]
-
în urma contractării unei boli infecțioase. (O „prozaică dizenterie”, spune Călinescu în Istoria sa.) Au rămas, de pe urma lui, cinci poezii, în care, practic, putem citi în avans întregul program pașoptist. Păstorul întristat, Ruinurile Târgoviștei, Odă oștirii române, Rugăciune și Înserarea. Că involuntara sa inovație a fost în primul rând stilistică o dovedește faptul că nicăieri acesta nu se prevalează de marotele prezentului. Puținele bucăți ale lui Cârlova rămân, din acest punct de vedere, curate. Fără nimic conjunctural. Observația îi aparține lui Mihai
Stilul intelectual (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5238_a_6563]
-
În doar cîteva pagini, întîlnim: armonie, satelit, politică, titlu, plan, pont, menută, irou, idee, espaniol, gheneralnic, reguli ordinare, rezon, morală, elementuri, enstenct, anatomist, compas, calcul, comploturi, atomon, prințipion, natură, matematică, escepție, delicatiță, amurezat, milanhonie, invalid, scheletru etc. Poetul poseda geniul involuntar de a-și plasa neologismele în contexte neaoșe, oferind versurilor sale o culoare intensă și o inepuizabilă capacitate de a fi parodiate. „Tiparul Conachi” a ajuns curînd ușor de recunoscut. Frapează de asemenea preferința pentru diminutive, preferință ce a dus
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Creangă, strecura în schimb - inconștient, dar admirativ - versuri ale lui Conachi în partea ultimă a Amintirilor din copilărie. Mai degrabă decît modestul Iancu Văcărescu, numele de „părinte al poeziei române” îl merită fară îndoială Costache Conachi, deși un părinte întîmplător, involuntar și ingenuu.
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
Cum se face că amintirea hotelurilor franceze de țară ți s-a păstrat în detaliu?», înseamnă că un anumit fel de mici cabane ale memoriei erau deja pe cale să fie construite.” În acest punct, istoricul Tony Judt preia inițiativa memorialistului involuntar, explicând în ce fel profesia a creat o structură mentală predispusă exact acestui gen de activități. Iată, așadar, că și în împrejurări de-un dramatism extrem, autorul nu-și poate reprima aspirația de-a face istorie - istorie personală. Intelectualul nu
Memorii de dincolo de mormânt (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5314_a_6639]
-
a însemnat și eșecul literar al romanelor sale. Modul în care personajele dialoghează, în care își fac unul altuia declarațiile de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în sine: rezultatul e stupefiant. La început, cititorul zîmbește, apoi devine iritat, dar, după mai multe zeci de pagini, pare
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
cadența nesincopată, într-o alunecare care nu lasă urme. După cîteva pagini, ți-e greu să reproduci ce ai citit. E cazul paradoxal al unei eseistici impecabile care nu lasă godeu în mintea cititorului. Unduirea frazelor are drept efect o involuntară stare de amnezie, căci atenția îți scade din cauza eleganței monotone a vorbelor. O rotunjime ritmată al cărei efect stilistic se pierde prin disiparea sensului: aceeași semnificație împărțită în prea multe unități de expresie doctă, pornind toate dintr-o bonomie iremediabilă
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
ambiguitățile. În română, a deservi și deservire sunt termeni destul de specializați, folosiți cu precădere în contexte descriptiv-tehnice (foarte frecventă e sintagma personal de deservire). Pentru sensul negativ nu se folosește substantivul deservire, ci deserviciu. Formele verbale pot produce însă ambiguități involuntare sau echivocuri voite, ca în enunțul „Serviciile secrete românești au deservit puterea politică” (contributors.ro). Cele două verbe a deservi sunt împrumuturi din secolul al XIX-lea; în Dicționarul limbii române (DLR), serie nouă, Tomul I, partea a 4- a
Deservire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5403_a_6728]
-
altceva i-a împins în arenă pe toți cei care umplu pereții și necropola mănăstirii. O poftă de bine, sfârșită rău. Din care rămâne o morală care- și depășește epoca, romantică, a prăbușirilor cu zgomot. O îngăduitoare ironie, recunoașterea aceleia involuntare, a istoriei, ia locul partizanatelor cu date lipsă, sau bine ascunse. Romantismul intră în vacan- ță.
Afară din București by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5332_a_6657]
-
la o promisiune neonorată - tocmai ideea din epitaful lui Grillparzer. Deși simfonia nu are un «program» explicit, așa cum obișnuiau atît de mulți compozitori din secolul al XIX-lea să aplice pieselor lor, titlul slujește, subtil și seducător, drept sprijin programatic involuntar. Unde ar fi putut duce în cele din urmă toate acestea este însă pură fantezie. Și tema promisiunii neonorate fascinează, din moment ce pe Schubert moartea nu l-a redus la tăcere, ci a continuat să compună de dincolo de mormînt.“ (p. 217
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
de aceea a operei prima, Luis Landero introduce o tramă abil constituită după sistemul vaselor comunicante. Recuperarea trecutului, în care traiectoria vieții naratorului protagonist se intersectează cu destinele altora, produce o narațiune fragmentară, în acord cu dinamica memoriei voluntare și involuntare. Pasajele pe această temă includ scurte descrieri, portretizări, scene și dialoguri care susțin ritmul alert al acțiunii și introduc note comice proprii farsei, de la ironie pînă la grotesc, în tradiția romanelor picarești sau esperpento-urilor lui Valle-Inclán, alături de aluzii și comentarii
Viața, această „afacere păguboasă și obositoare” by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/5221_a_6546]
-
produce ÎNVIEREA MORȚILOR." Dar toate aceste teorii ilustrează un mod stângaci, involuntar amuzant, de a face filosofie. Autorul crede că poate să rezolve, cu un hocus-pocus al gândirii lui naive, neexersate, probleme care frământă omenirea de mii de ani. Umorul involuntar, prezent în aproape fiecare pagină a cărții, provine din aplombul cu care se fac afirmații hazardate. De unde știe Nicolae Popescu că Napoleon se decorpora "taman, la fix, în miezul bătăliei"? Potrivit informațiilor noastre, împăratul se decorpora la masa de prânz
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/6660_a_7985]
-
sau scopurile de viață pe care ni le impunem. Problema care apare atunci când supra-analizăm este că din cauza fricii tindem să acordăm în mintea noastră o șansă mai mare posibilităților negative de evoluție a lucrurilor. Reușim astfel să dăm, în mod involuntar, o țintă negativă creierului nostru, pe care acesta s-ar putea să o urmărească destul de conștiincios. Avem astfel atât direcția proastă de evoluție personală cât și un mecanism aproape perfect care să o urmeze. De pildă, în cazul unei boli
Emoţii care ne pot vindeca - Analiza corectă () [Corola-journal/Journalistic/67490_a_68815]
-
spus despre stilul lui Paul Cernat. De obicei neutru, arid, fără răsuciri memorabile de frază și fără ambiguități de efect, acesta încearcă aici să recupereze handicapul de expresivitate. Rău face! Ce iese de-aici se situează uneori sub zodia umorului involuntar. Despre același Mateiu Caragiale (et pour cause! ) aflăm, de exemplu următoarele: În cazul (anti)moderni(ști)lor nostalgici după noblețea unui Ancien Régime pierdut sau visat, noutatea o reprezintă însă elaborarea limbajului: limbajul ca identitate aristocratică, codificată în tipare stilistice
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
cuvântul sau cu gândul. Niciodată cu fapta. Ce rezultă în urma acestei absențe nu e însă lirism, ci epură. Din poezia actualității, Caius Dobrescu îndepărtează lestul modei (narațiune, biografism, minimalism, tranzitivitate) ajungând la, cum să zic, modernitatea premodernilor. O modernitate, sigur, involuntară la ei, dar deliberată în Odă liberei întreprinderi. Că autorul Odei optează pentru o specie clasică, nu-i, așadar, întâmplător. Se întoarce la trecut refăcând etapele prezentului. Chiasmul acesta, el îl rezolvă prin calea de mijloc, scurtcircuitând tocmai punctul de
Ritmuri pentru antifonările necesare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6640_a_7965]
-
să ignorăm contextul acestei reeditări. Imanența literaturii e prima carte pe care Eugen Negrici o publică (de fapt, republică) după Iluziile de anul trecut. Semn că autorul ei vrea să-i asigure, în sfârșit, o lectură în răspăr. Alături de Expresivitatea involuntară și de Figura spiritului creator (împreună cu care făcea serie în 1981), Imanența literaturii are o alură mai degrabă cuminte. Nu strică nici deprinderile comode ale cititorilor profesioniști, nu trage nici vălul de pe schelăria operei scriitorilor de manual. Aproape trei sferturi
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
la locul indicat în scenă." (pag. 88) Să adăugăm, dar mai bine să nu. Atribuirea de sens, în numele căreia Eugen Negrici și-a fundamentat unul din principiile de lectură, devine, iată, facultativă. Cu patru ani în urmă, când îi apărea Expresivitatea involuntară, o atare concesie ar fi fost de neimaginat. Cu trei, de când datează Figura spiritului creator, deja existau premise de negociere. Acum însă, criticul își relaxează substanțial teza, dând și cezarului ce-i aparține. Adică dând autorului, dreptul de a avea
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
oglinda caragialismului de alaltăieri și de ieri (adică mai cu seamă din anii �80). Aici Negrici nu are dreptate să vorbească despre inocență, căci mecanismul pe care-l aplică în lectura lor e, nu-i așa, predefinit. Expresivitatea o fi involuntară, dar algoritmul extragerii ei din context, nu. (Autorul însuși recunoaște că pleacă la drum având în minte celebrul studiu al lui Al. Călinescu, Caragiale sau vârsta modernă a literaturii.) În rest, când se menține în spațiul literaturii vechi, Eugen Negrici
Un prozator al criticii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6590_a_7915]
-
magistrală, dar și o caracterizare exactă și plină de spirit. „Fără ilustrațiile atât de expresive ale lui Dan Perjovschi și fără micile trucuri și gadget-uri tipografice [...]. materialul poetic strict și-ar arăta imediat precaritatea", scrie de exemplu criticul. „Umor involuntar", versuri „vioaie și aproape inteligente", făcând „o mică fixație deconstructivă pe strategiile de marketing de la IKEA" și alte asemenea formule memorabile fac hazul articolului. La urmă, primește ce i se cuvine și un recenzent anterior al cărții (și el, de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6460_a_7785]
-
E una din cele mai rezistente imagini ale volumului. E de prisos să discutăm, istoricește, câtă tradiție, cât neomodernism și câtă actualitate intră în compoziția acestor Sutre definitivate acum douăzeci de ani. S-a folosit, în legătură cu autorul lor, sintagma expresivitate involuntară. Doar că Ion Gheorghe este prea frecvent expresiv pentru a-l suspecta de așa ceva. În schimb, criteriul poeticului, da, el pare oarecum lăsat la voia întâmplării. Înseși manuscrisele aleatorii de la care se revendică volumul reprezintă o bună dovadă. Apoi, nici
Munci și zile by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6463_a_7788]
-
păianjen putea fi urmată de un zgomot puternic sau de un șoc, iar alteori ea nu era însoțită de niciuna dintre cele două). Cu ajutorul unor electrozi așezați sub ochii subiecților, cercetătorii au putut măsura tresăririle, mecanism prin care evaluau reacția involuntară de frică. După a doua zi de teste, fiecare participant a primit propranolol, un medicament care interferează cu formarea memoriei, Medicamentul nu i-a afectat pe oamenii care au retrăit experiența originală. În schimb, pentru oameni care au experimentat ceva
Cum putem scăpa de frica produsă de amintirile neplăcute by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64927_a_66252]
-
au relevat că 83% dintre specialiștii supuși studiului nu au văzut o gorilă desenată, în pofida faptului că s-au uitat peste imagini de cel puțin patru ori. Cercetătorii au recurs la acest nou studiu psihologic pentru a descoperi consecințele „orbirii involuntare”, atunci când nu vezi ceva ce este în fața ta. Pentru studiu, oamenii de știință au rugat 24 de radiologi să se uite la câteva radiografii făcute la cinci bolnavi de cancer pulmonar, scrie Daily Mail. Patru dintre pacienți aveau radiografiile curate
Rezultate uimitoare la un test cu radiologi, cu gorila care dansează by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64973_a_66298]
-
se uitau medicii atunci când verificau imaginile, cercetătorii au folosit o tehnologie de ultimă oră. Potrivit profesorului Trafton Drew, autorul studiului, „Majoritatea se uitau direct la gorilă pentru o lungă perioadă de timp. Doar că nu o vedeau”. De fapt, "orbirea involuntară" nu a fost cauzată de nepăsare, ci doar de atenția medicilor de a identifica nodulii canceroși, ei neavând în plan să identifice vreo gorilă dansatoare. Studiul a dovedt că medicii radiologi sunt foarte experimentați în detectarea cancerului, dar asta nu
Rezultate uimitoare la un test cu radiologi, cu gorila care dansează by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64973_a_66298]
-
heroina, cocaina, opiumul (laudanum) și eterul. Oricine frunzărește ziarele românești interbelice vede cât de frecvent aborda presa problema folosirii ilicite a drogurilor: trafic peste graniță, lume interlopă și clanuri mafiote implicate în trafic cu narcotice, morți misterioase datorate unor supradoze involuntare, sinucideri cu narcotice sau din cauza lipsei lor, furturi de droguri din farmacii etc. „Beția de opium, puțin răspândită la noi înainte de război, - se scria într-un articol din presa centrală („Universul", 11 noiembrie 1919) - a început să se întindă și
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
florin, Florin Pupăză Distonia este cauzată de funcționarea anormală a ganglionilor bazali, acea parte a creierului responsabilă pentru controlul coordonării mișcării voluntare și inhibarea mișcărilor involuntare. Ganglionii bazali asigură rapiditatea și fluiditatea mișcărilor, prevenind mișcările nedorite.La persoanele cu distonie, aceste funcții importante sunt alterate, ceea ce duce la contracții simultane ale grupurilor de mușchi opozanți, rezultând posturi anormale, răsuciri sau mișcări repetitive.Acest fenomen poate afecta
Distonia, boala corpului care nu te mai ascultă by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63808_a_65133]