3,291 matches
-
Îmi explic vălul kabul. Cu Iordan, eram sclava mahomedană a bărbatului. N-aveam ochi, timp pentru altcineva; mă aflam dincolo de timp. Îmi duc buzele peste zimții fotografiei, cu el în blugi și-n haina de la frac: " Uite suma contradicțiilor tale, Iordan. Fracul și ginșii". Păi da, învăț de la tine să fiu șleampăt. Ești cam șleampătă, Dințișor". Observația m-a iritat. "Dă-mi un motiv să fiu femeie (era după sărutul care mă aruncase într-un mic haos). Lasă-mă să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
zornăit de s-au auzit pîn' la Groza. Ceasul rău. Pamfletarul a fost amuțit. Și-i mai transmisese lui A. Toma că volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
volumul (în piele de căprioară, pe hîrtie cretată) îi pare o batistă cu muci uscați. "Coane Victorache, rîdea Iordan de tata se ironizau civilizat, cordial, cu afecțiune; mi-e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei mor de foame! Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
e dor de felul cum se tachinau, de ironia blîndă a tatei; Iordan era mai tranșant, avea replica mai tăioasă coane Victorache, mata ai fost la tinerețe sensibilizat de Weltschmerz. Le-ai plîns de milă vitelor de povară". "Ce vrei, Iordan. Proletarii au ajuns la dictatură. Ei conduc, ei mor de foame! Mi-am luat mîna de pe ei. Atîta tot". Da' uite că infernul e pavat cu intenții bune". "Roses intentions", clinchenea Liselle. "Nu roz, dragă. Roșii". Într-adevăr, tata avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
colaborare la gazetele bolșevizate jidovești", cum formula directorul școlii într-un Avertisment. L-au exmatriculat. L-au reprimit, l-au exmatriculat iarăși... Prin anii '23-'26, participa la șezătorile muzicale ale revistei de stînga, "Gîndul nostru". Acolo a debutat și Iordan: cîntînd în doi Rondo capriccioso de Saint-Saëns. Tata organiza concerte pentru săraci, cu prelegeri introductive. "Socot că nimeni nu trebuie lipsit de educație prin muzică". Și, citîndu-l pe T. S. Eliot: "singing is another way of talking". Muzica e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
anchetă și funcționa la Școala medie de muzică, ridicată pe ruinele Institutului de Artă. Se gîndea la un transfer. Dar încotro? La Conservatorul "Gh. Dima" din Cluj? Poate la București, în ciuda ostilității lui față de dîmbovițeni. La Orchestra Radio, unde cînta Iordan? Nu s-a întîmplat așa, chiar dacă titular la Comitetul pentru Artă (fostul Minister) era Eduard Mezincescu. În '52, directorul școlii îl retrogradează. Tata ajunge profesor de pian auxiliar. Locul i-l suflă iarăși un fost elev. Victor Marievici (spre deosebire de) nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aret, că a căzut la pace cu prostul ăla de Mihai Viteazu'. Curcanu'. Hai în casă, Tano. S-a lăsat frig. Pun automat discul pe platan și... Cum o fi găsit Șichy tocmai Sonata de noiembrie? Sonata asta a lui Iordan, compusă/cîntată de el, îmi azvîrle-n față ace de gheață. Mă rade de pe picioare, ca pe turnurile gemene americane avioanele deturnate. Mă prăbușesc în plîns. Bătăile pendulei, interferînd sonata, mă aruncă în alt timp. Sînt copilul cu copilărie schizoidă: la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Mai spera: a spera egal a amîna să trăiești. "Cu Jenică Maurer o să fie altfel". "Pe dracu' naibii! E-un nemernic, la fel ca toți nemernicii. Cum poți crede într-o schimbare în bine de la ăștia, coane Victorache?" "Ești prăpăstios, Iordan". "Nu-s prăpăstios, sînt obiectiv". N-a fost "altfel". Sigur că aveau muzica. Tata compunea piese pentru voce și pian. Pe versuri de Nerval ("Frères, je vous trompais: Abîme! abîme! abîme!/ Le Dieu manque à l'autel où je suis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Sigur că aveau muzica. Tata compunea piese pentru voce și pian. Pe versuri de Nerval ("Frères, je vous trompais: Abîme! abîme! abîme!/ Le Dieu manque à l'autel où je suis la victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata, la orice chemare a lui Iordan. Cum se înveselea casa de pe strada "Trompeta" cînd venea "tătișor"! Am găsit de curînd, în scrinul de nuc, programul unui concert comun. E în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
je vous trompais: Abîme! abîme! abîme!/ Le Dieu manque à l'autel où je suis la victime"), de Novalis, de Musset, de Jules Laforgue... Iordan răspundea la orice chemare de-a concerta împreună. Și tata, la orice chemare a lui Iordan. Cum se înveselea casa de pe strada "Trompeta" cînd venea "tătișor"! Am găsit de curînd, în scrinul de nuc, programul unui concert comun. E în "tradiția" românească să nu se specifice nici anul, nici luna. Numai ziua, o vineri, orele 18
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita literară), unde un erou comunist făcea opt vagoane de cărămizi în două ore. Seara, cu mîini impecabile de violonist, cînta Ciocîrlia. "Poate-n struna lui Leonte Răutu, magicianul!" hohotea Iordan, aflat într-o dispoziție infernală. Tata a apucat reîntemeierea Conservatorului ieșean, dar invitația a venit cu poșta de-a doua zi. Ca un ultim scuipat pe speranțele lui, pe o viață de artist, trimis cotidian pe cruce în Epoca Marii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
caligrafie năvalnică și foarte apăsată, două versuri din Nichita Stănescu, despre poetul ochi: "el are un ochi în loc de gură (...)". Urmau cîteva acuarele din prima personală, Fata și șarpele, devenită în album Ana și Șarpele. Prima, La nymphette, cea aleasă de Iordan din cauza feminității bănuite în trupul de copilă. Pleoapele și le ține întredeschise, ca niște semințe decojite, părînd a auzi frunzele sălciilor în vibrație; nu vede șarpele zvîcnind din pîlcul de iriși. Ideea că mi-a presat pîntecele puber, că mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să le mute, să le încurce ițele. Cred că și pe mine ai putea să mă-nflorești așa, cu căldura mîinilor". "N-am organ pentru chestii primitiv-lacrimogene", i-am retezat-o. Deși, da, eram în levitație erotică. Pluteam, dar pentru Iordan. Mai tîrziu, cînd Beethoven al meu făcea observații drastice, cînd îmi reproșa că sînt de gheață ("începi în mi major și termini în minor?"), cînd mă ironiza pentru sînii prea mari și hohotele lui nu erau deloc încurajatoare, mă consolam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
real, m-a făcut să trec mai ușor peste moartea soțului meu. Vă mulțumesc"). Băiatul a mai sunat o dată, convins că mesajul a ajuns la cine trebuia. Și ierunca e surdă cînd iubește. "Undecauțituundecauțituiubirea?" Cînd a repetat (cum repeta și Iordan, la pian, aceleași note: relua-revenea-relua-revenea), am reușit să-i spun că n-a sunat unde voia să sune. Aș fi putut să mă prefac (nebunie de sfîrșit de toamnă; vara s-a călătorit demult) că sînt missa iubită, copilița dorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
sentimente, fără medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
medicamente. Îți lasă o sete cumplită, un gol în stomac. Veselie fără motiv și ochii în lacrimi, cu motiv. Prin redacția "Orei" călcam somnabulic, indisponibilă (am mai spus-o, dar vreau să mă repet) pentru oricare altul decît Iordan. Fascinantul Iordan, aflat în fascinantul București. Dispoziție pentru hlizeală, farsă, pentru glume-mentosan, pentru "La Piratul", cu pretenarul Fluturel, da, aveam. Mergeam la o "cafea însoțită", la o bere... Berea ceaușie avea mereu gust de ulei, așa cum vinul de-acuma are gust de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ta. Asta așa, ca să etnologizăm. Astfel, aș spune că behăie", rîdea Magda U.. Și ea, pe-atunci, încărcată de electricitate ca o pisică. "Dar pe pisică n-o ia nimeni în seamă", zice Poetul. Mircea Ivănescu. Eram cum mă făcea Iordan să fiu. Mă trata ca pe-o Lolită ori ca pe-o pacoste; ca pe-un fruct zemos ori ca pe-un șlagăr obosit prin repetiție. Cînd afectuoasă, iubita-soft, cînd înțepenită cum înțepenește un sertar. Atîrnam de-un telefon ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
totuși. Încrîncenată de-un refuz, de-o amînare, de indiferență. Ne mai vedem noi. La Proxima Centauri, Dințișor". Mă duceam și cînd nu părea prea grăbit să mă revadă, atras, pesemne, de cine știe ce damă de pică. Brelanul tău de dame, Iordan. Mereu scăpai caii simțurilor. Să te îndrăgostești e foarte la îndemînă; mai greu e să iubești. Făceam asfaltoterapie. Era posibil să implor, fir-ar să fie, telefonul să sune? Să depind așa de telefonul lui? Era. Cînd îmi vorbea cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cu un sclipăt în ochii aduși spre tîmple, îmi spuneam că mai e puțin și n-o să mă mai lase să plec. Mă imaginam la capătul navetei aventură-inel; speram că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
că voi fi ultima notă, ultima sonată. Viața sentimentală a lui Iordan? Un du-te vino inimă verighetă. Niciodată pe inelarul meu, rămas gol de-a pururi. Strîng pleoapele ca să reintru în epoca (grea epocă ai fost pe lumea asta, Iordan) mersului săptămînal la București. Mersul care năștea alt mers. Altul și altul. Cînd la un lat de palmă deasupra pămîntului, cînd cu călcîiele-carne vie. Mă lăsam dusă de Beethoven-ul meu cu bărbie despicată, ca o sămînță de păpădie. Nu știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de iunie. Revoltător de roșii și de mulți. La întors, am așteptat reluarea spectacolului, dar plouase și nu mai rămăsese nimic din ei și din petalele lor. Doar cîțiva, ici-colo. Mototoliți, zdrențuiți, scuturați. "Premiera-i totul, mi-ar fi răspuns Iordan, dacă m-aș fi plîns, nu repetițiile". Tristețea, la revenirea în Iași, era nerodnică, dar luam mersul de la capăt, săptămîna următoare, sperînd într-o foarte altă zi. Dacă apăs palmele pe pleoape, redevin tînăra femeie neliniștită, gata să împingă trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu pot atinge ca tine clapele pianului? N-am învățat solfegiile cum ai vrut, nu le-am exersat, n-a mers. Dar exersez mereu gamele clipelor cu tine, gamele zilelor cu tine, gamele anilor cu tine. "Ce glissando, Iordana!" exclama Iordan, în variantă volubilă, după o îmbrățișare. Uneori era superb. "Vreau o viață obișnuită. Să știu pe unde umbli, pe unde întîrzii, să-mi fie frică de-un accident, să mă uit la tine cum dormi la trei dimineața...." "Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu-mi distruge nimic. N-am nici o viață fără tine". Recapitulez lista de neveste. Prima e anterioară nașterii mele. A doua mama lui Brăduț, dulceadraga tante Liselle. A treia a fost Daisy. Sau Daisy se numea cățeaua? "Jugul căsniciei, glumea Iordan, se duce mai bine-n trei". El, ea și Daisy. Și-i povestea tatei ("Nu asculta la uși, Dințișor, nu-i frumos!") cum se trezise lîngă duioasa lui nevastă și întinsese mîna s-o alinte. Parcă nu mirosea cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
între un secret și-o minciună? Pe-a patra (Ce s-ar fi amuzat tata! "Ai grijă, obișnuia să-i spună, nu te însura pînă nu mă întorc din turneu") n-am văzut-o decît o singură dată, intrînd cu Iordan în magazinul Eva. Am spionat-o din cabina de probă vecină. Avea burtica ușor bombată, semănînd cu un geam de ceas și-un coc din bucle spiralate, à la Veronica Micle. O fi iubit-o? Mă îndoiesc. Mai degrabă cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Nu, dacă mă iubești. M-am recăsătorit". Ies în curte. Vișinul îmi pune-n palmă o frunză (ca să fie și o culoare la începutul ăsta de zi), o frunză roșie. O bancnotă, parcă, de zece, scoasă din circulație. Dragostea pentru Iordan a crescut ca vișinul ieșit din crăpătura temeliei. Fără șansă. Și uite-l: s-a înălțat strîmb, cu grilajul demisolului intrat în trunchi. A rezistat așa, schilodit, în timp ce mărul sădit la loc bun a crăpat pînă la jumătate. Eu n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]