807 matches
-
frig, din pricină că viața continua fără el. Rafinatul care inițiase protipendada Romei în "arta de a iubi" a învățat aici să urască și să-și ascundă ura în înfocate declarații de dragoste pentru Augustus. L-a lingușit pe împărat în scrisori ipocrite trimise prietenilor, l-a preamărit, în speranța că vorbele sale vor ajunge la urechile lui Augustus și îi vor smulge iertarea, apoi, după moartea lui Augustus, a făcut același lucru cu Tiberiu. Cei douăzeci și cinci de ani petrecuți de Ovidiu printre
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Dintre toate mizeriile, mizeria fizică e, probabil, singura care nu ne poate fi imputată, dar nu țin să mă găndesc la asta pe plajă. "Iezuitismul" e o temă de meditație mai acceptabilă. Preotul (dacă e preot) zice că iezuiții sunt ipocriți. Eu am altceva să le reproșez. Iezuiții au făcut din credință o afacere. Ei spun că avem nevoie de credință pentru a rezolva problemele mântuirii. Mântuirea fiind scopul, credința reprezintă un simplu mijloc. Ei bine, ceea ce nu-mi place în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Raportul preotului cu Biserica este atât de decisiv, încât a dat naștere unui termen capabil să-l evoce cu tărie: acest termen este „ecleziastic”, un cuvânt care a căpătat un sens oarecum negativ, pentru că indică un om de biserică puțin ipocrit, in-sinuant, chiar perfid. Însăși expresia „perfect ecleziastic” de-seori este murdărită de o ironie răutăcioasă. Oare nu ar fi posibil, să se schimbe această expresie, încât ea să exprime personalitatea deplină și credibilă a unui om al Bisericii? Dincolo de deprecierea care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
foarte slabă calitate. În al doilea rând e vorba de o concurență loială. În schimb, acest arsenal este o sfidare la adresa tuturor lucrurilor decente care fac atât de plăcută viața sub domnia Casei Isher. Ia uitați-vă la această firmă ipocrită: "Dreptul de a cumpăra arme... " Aaaa! Se întrerupse și spuse: - Du-te acasă, Creel! O să avem noi grijă să nu se vândă arme în localitatea noastră! O urmări cu privirea pe femeia subțirică pierzându-se printre umbre. Dar aceasta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
acesta era viitorul. Să-i lase să-și facă griji. Era necesar. Mizele erau mari, iar ritmul amețitor. Orice cercetare blocată de Washington urma să aibă loc în Shanghai, sau în Seul, sau în Săo Paulo. Iar Bellarmino, talentat și ipocrit, voia să se asigure că așa ceva nu avea să se întâmple niciodată. Pe scurt, nimic care să stea în calea laboratorului lui, a cercetării și a reputației sale. Se pricepea foarte bine să le apere pe toate trei. O oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
era furie și parte din furia aceea era îndreptată împotriva ei. Cântărețul începu următoarea strofă: Ea nu-mi știe durerea, Ea este fără inimă și rece, Ea și-a vândut tinerețea Pentru splendoare și aur... Astfel de bărbați, beți, gălăgioși, ipocriți, demni de dispreț, dar mai ales de ură, erau clienții Liliei, iar Virginski se gândea cu dispreț că unii dintre aceștia o vor vizita chiar în seara aceasta. În mintea sa imaginea Liliei, aflată la cheremul acestor huligani de lux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
căutat și mi-a mărturisit mie! ă Dar eu am fost încântat că a fost așa, Ilia Petrovici. M-am bucurat că a fost în stare să mărturisească. Nu contează la cine. Lucrul important este că a mărturisit. ă Porstii ipocrite! A fost o lovitură la adresa vanității dumitale. Recunoaște. Ai decența de a admite. ă Îmi dau seama că nu voi reuși să te conving de contrariul a ceva de care dumneata ești așa de sigur. ă Nu mă poți convinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pios pe piept, cu privirea fugind În toate părțile, ce nu reușește să-și ascundă natura, pentru că poartă hainele negre ale negrei sale Tovărășii. Un fiu al lui Loyola! — Crétineau! strig eu, indus În eroare. El ridică mâna Într-un ipocrit gest de binecuvântare. — Nu sunt cel ce sunt, Îmi spune cu un surâs ce nu mai are nimic omenesc. E-adevărat, asta a fost Întotdeauna tehnica lor: uneori ei Își neagă lor Înșile propria existență, alteori proclamă puterea ordinului lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ta acum mă Împinge și mă târăște. Te rog, atinge-mi fața cu buzele tale, tu, Antinea, tu, Maria Magdalena, tu, femeie pe care am dorit-o privind chipul sfintelor tulburate de extaz, pe care am râvnit-o În răgazul ipocritelor mele adorări de chipuri virginale, o, Stăpână, frumoasă ești ca soarele, albă ca luna, iată, Îl reneg până și pe Dumnezeu, și Sfinții, și pe Pontiful Roman Însuși, mai mult voi zice, Îi reneg pe Loyola și jurământul criminal care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ridice de jos. Așa că nu observă expresia de pe chipul lui Laurence când vestea îl izbi în plin. Rămăsese încremenit. — Știu că n-o să mă crezi acum, dar sunt convinsă că fac ceea ce trebuie. Își dădu seama că avea să pară ipocrită, dar nu-i veni în minte nici o altă formulă de a spune asta. — Așa nu te rănesc decât o dată, dar dacă ne-am căsători, te-aș răni ani de zile. Să nu simți iubire pentru cineva, oricât de mult ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
unei prejudecăți post-maioresciene: aceea a criticului-poet, umanist benedictin, dar „fără idei generale”, fără „vocație teoretică și conceptuală”, fără apetit pentru „construcții unitare”, fără „plăcerea judecății de valoare și a atitudinii deschise”, de o politețe elogioasă dusă uneori pînă la umilință „ipocrită”, comprehensiv și eclectic pînă la vagul criteriilor, excesiv de generos cu autorii minori, manierist impresionist furat de „arta broderiei”, afectînd „sfieli de poet” în locul „orgoliului de judecător”. Există, în fapt, două modele complementare și, uneori, opuse; pe de o parte, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
În hohote, dezlănțuit, o viziune dezgustătoare se materializa În cortul acela, mai vie decât imaginea Emmei care, somnoroasă și goală, se chinuia cu sacul de dormit: Emma, la șaisprezece ani, liceană virgină și inocentă, sub un bătrân scârbos corupt și ipocrit ca toți preoții. Nu era preot, preciză Emma cu un surâs nostalgic, era teolog. Și nu era bătrân. Avea douăzeci și șapte de ani. Apoi Își mușcă buzele, căci Îl apărase cu prea multă energie și acum Antonio putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fetițe. Gândindu-se bine, nici nu cunoștea vreuna. Nu știa ce ar fi putut să-i spună. Dacă tot trebuia să se Întâmple, măcar să fi fost un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun decât avusese el - un moralist ipocrit și laș, la a cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te condamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sînt gologani În mașină, Îi șopti ea lui Gwen, care stătea cocoțată pe un taburet alături. Doar nu costă nimic, e ceva. Privirea Îi alunecă spre cei doi Kersaint care mergeau de la unul la altul, Împărțind strîngeri de mînă, zîmbete ipocrite și cuvinte amabile. Își ridică ochii la cer auzindu-l pe PM lansînd În gura mare că oferea un rînd la toată lumea, trezind entuziasmul mulțimii. - Hoitarul ăsta e pe cale să Întoarcă situația În folosul lui, comentă ea, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi, câteva decenii mai târziu, eutanasia) aveau să constituie din acel moment factori de opoziție ireductibili Între cele două viziuni despre lume, Între cele două antropologii În fond radical antagoniste. Agnosticismul de principiu al Republicii franceze avea să Înlesnească triumful ipocrit, progresiv și chiar ușor duplicitar al antropologiei materialiste. Nicicând evocate deschis, problemele valorii vieții umane continuau totuși să preocupe spiritele; se poate afirma cu toată convingerea că ele au contribuit Într-o anume măsură, În cursul ultimelor decenii ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
arată că Ravelstein este o operă de ficțiune, că numele, personajele, locurile și situațiile sunt produsul imaginației autorului și sunt folosite ficțional, iar orice asemănare cu realitatea ține În Întregime de coincidență. Niciodată o atare notă nu a fost mai ipocrită. Mai Întâi, am văzut că mai multe persoane și situații reale sunt preluate ca atare În roman (ar fi trebuit ca termenul să apară mereu Între ghilimele). Apoi, ne amintim că figura centrală a cărții, „Abe Ravelstein”, precum și numeroși eroi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
transporturile, petrolul și telefoanele. Făcu o pauză și zâmbi batjocoritor: Nu o va face, pentru că la el totul e demagogie, dar „Southern“ va fi victima lui, cea care va plăti pentru toți. — Nu-i porți multă simpatie... — Nu, bineînțeles... Este ipocrit și ambițios, iar eu urăsc deopotrivă și ipocrizia, și ambiția. Poate că Agustín Carrión nu e atât de inteligent, dar cel puțin vom ști la ce să ne așteptăm. Va merge pe urmele lui Jaén. — Crezi că „Southern“ se teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-l arunci imediat. El În schimb mă apărase la vreme rea, Îmi dăduse speranță și Încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea Într-un colț, mân- cat de molii și abandonat. Cât despre visele mele ipocrite de a-l salva - uitasem de ele, În graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc În oglindă. Eram o impostoare. Adina Dabija 168 În după-masa aceea mi s-a făcut
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vrei să-l arunci imediat. El în schimb mă apărase la vreme rea, îmi dăduse speranță și încredere, atât cât putuse să-mi dea, iar acum, inutil, zăcea într-un colț, mâncat de molii și abandonat. Cât despre visele mele ipocrite de a-l salva - uitasem de ele, în graba mea de a mă descotorosi cât mai repede de el. Îmi era rușine să mă privesc în oglindă. Eram o impostoare. În după-masa aceea mi s-a făcut frică. Viața mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
plăcere, mai ales că bucuriile sexului trecuseră dincolo de datul originar, se Împreunau bărbați cu bărbați, femei cu femei; mulți dintre mai-marii lumii hotărîseră că așa ceva nu avea nimic imoral și dăduseră liber la toată carnea - așa socotea Antonia, o babă ipocrită, cîte nu făcuse și ea! Dar copiii porneau din bărbat și femeie. Încă. Sămînța vîndută și cumpărată era, ar fi putut zice unii, doar o prelungire vie a păcatului dintîi. Eva mușcase din mărul oprit pentru că Adam, sterp, dacă nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
și mergeți drept înainte, apoi... nu știu de ce, dar toți acei bătrînei și toți acei jucători de șah care încercau să-mi explice că niciodată nu existase nicio cafenea pe strada lor și în scuarul lor mi se păreau ușor ipocriți, chiar puțin vicleni. încercau fără îndoială să-mi ascundă ceva, erau înțeleși între ei, de altfel o anumită complicitate se putea citi pe fața lor. modul lor de a spune „nu, domnule, nu există așa ceva aici” avea un numitor comun
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
a treia ispită, care este aparenta siguranță a ascunderii în spatele răspunsurilor simpliste, a frazelor meșteșugite, a legilor și a regulamentelor. Isus a luptat mult cu acești oameni care se ascundeau în spatele legilor, a regulamentelor, a răspunsurilor simpliste... I-a declarat ipocriți. Credința, prin natura ei, nu este auto-referențială, credința tinde să „iasă afară”. Caută să fie înțeleasă, contribuie la nașterea mărturiei, generează misiunea. În acest sens, credința ne ajută să fim, în același timp, curajoși și umili în mărturia noastră despre
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
când percepția propriei vieții se identifică cu un sens de superioritate morală ce, sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a creștinilor din Orient - «Doamne Isuse, ai milă de mine» - apare în contextul unei anume parabole: «A spus această parabolă unora care se credeau în sine
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
de tutun denunțat de Stănică. Spre Crăciun, Stănică apăru în casa lui moș Costache cu un individ necunoscut, între două vârste, îmbrăcat în haine prea lungi, ponosite, cu mari mustăți roșcate căzând peste buze, cu capul ras. Avea înfățișarea nerușinată, ipocrită a avocaților de provincie, siliți să facă orice pentru a trăi și lipsiți de orice scrupule. Fața îi era rumenă, înfloritoare, iar ochii, spălăciți. Întâmplător, se afla și Pascalopol, fiind spre seară, alături, se-nțelege, de Otilia și de Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
-mi vine să cred, mai rezistă conștiința Otiliei, cătanti Aglae ar fi în stare să ajungă până la mârșăvia asta, măcar de rușinea lumii, fiindcă, altfel, este într-adevăr lipsită de orice sentimentalisme. De ce ar da de bănuit? O cred mai ipocrită. - Dacă nu s-au gândit la asta, atunci au vrut să știe, emise Pascalopol altă ipoteză, dacă Costache o mai duce mult. Să vadă cum merge inima, dacă n-are vreo racilă, să-l supravegheze de aproape. Știi de ce nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]