2,305 matches
-
sînt, din nou, cu prisosință. Simplitatea stranie din povestea mea este acum pe scenă. Directă, clară și, în același timp, învăluită de Purcărete într-un mister cald, aparte, emoționant. Mereu pe muchie de cuțit între dialogul real și alunecările în ireal, în irațional, în virtual. În vis. Piesa lui Beckett, scurtată de regizor, are în spectacol un tip de montaj cinematografic. Un traseu din timpi scurți, sacadați, care marchează mult mai evident devierile spre ficțiune, spre vis, spre imaginația celor doi
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
tot cu un aer de clovni-cloșari, Estragon și Vladimir. }esătura relațiilor de pe scenă este foarte complexă în aceste momente, energiile sînt puternice creînd iluzia prezenței a mult mai multor actori pe scenă. Pămîntul se cutremură, becul se mișcă pîlpîind, lumina ireală îi absoarbe pe Pozzo și Lucky. Apoi, dintr-o dată, din nou în surdină, suspinele lui Gogo și Didi sub copac. Și iluzia că totul se poate repeta oricînd, că totul poate fi dus mai departe. Spectacolul s-a terminat. Muzicienii-iepurași
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
ar scrie “aripi de gheață”, pentru că gheața este atât de rară, dar în țări precum România sau Ungaria, gheată “vizitează” locul în fiecare iarnă, câteva luni. în ochii mei aripile mi se par străvezii. Citind, mă simt într-o lume ireală. Onirica. La începutul poeziei îngerul se depersonalizează, pierzându-și adevărata menire. El e ca un animal de companie, este gata chiar să fie imobilizat într-o cușcă la circ. își odihnește uneori capul pe umărul omenesc. Din nou, poezia autoarei
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
politică, astfel cum bunul-simț ne ordona a crede, opus politicianului onest, cu neputință de corupt, pus pe sacrificiu, îndurând cu stoicism o îmbogățire de care, în fapt, se simte străin până la dedublare. Ne plăcea, totuși, din gust pentru fantastic și ireal, să ne închipuim că un mare corupt - exclus doi, trei - ar putea cumva ființa, în nenumărabila forță a naturii de a crea forme, indivizi cu imposibile organe de adaptare, hibrizi cu coarne pe limbă. Știam că avem un modest brelan
Asta, da coincidență! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11023_a_12348]
-
rugă odată/ cu tuburile orgii" (Confesiuni recuperate). De la Voronca n-am mai cunoscut o asemenea avalanșă de imagini, o asemenea precipitare a percepțiilor poetice, convergente doar într-o prezență necurmat intensă a rostirii. Aproape fiecare vers aduce un gust al irealului grefat pe un concret senzațional, fiecare factor raportîndu-se nostalgic la celălalt precum la un absolut sui generis: "trece omul prin răscruci auzindu-și pașii în urmă ronțăind absența/ gura norului se îngroapă în bălți enorme/ rindeaua strălucește în vorbe lăsîndu-le
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
cum îi spun turcii, și semnele creștinătății dezvelite pe ici, pe colo... Mozaicuri splendide ce seamănă de departe cu uleiuri groase pe ziduri mînăstirești. Fecioara Maria cu pruncul Isus în altar, cum ar veni, Arhanghelul Gavril, cu aripi imense, superbe, ireale, poate cea mai impresionantă imagine din cîte cunosc. Isus cu Ioan Botezătorul. Calea către acest mozaic urcă pe drum pietruit, pe unde de mult, de mult de tot a mers și Împărăteasa Teodora a Bizanțului. De sus, din balcon am
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
pe "un om scund, urât și negru, cu o privire plină de furie". Acea cronică ar fi fost așa de veninoasă pentru a-l combate pe rivalul său E. Lovinescu și totodată, chipurile, fiind invidios pe G. M. Zamfirescu, iubitul ireal al tinerei scriitoare. Ce mai, în viziunea ei, G. Călinescu e un fel de geniu al răului. Un alt portret nu prea măgulitor este acela al lui Tudor Arghezi. Deși prieten cu tatăl ei, de marele poet, Lucia Demetrius nu
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10888_a_12213]
-
are o deosebită disponibilitate pentru cunoaștere și însușirea noului. Iar entuziasmul și energia ei fizică și psihică nu are egal decât în absența oricărei ponderi pentru a le contrabalansa și a introduce gradele de comparație, căci viața la superlativ e ireală și într-un echilibru instabil, dar pare-se că Daniela Mocioc este și aici o excepție.
DIN MEMORIA INIMII de Daniela Mocioc. In: Editura Destine Literare by LIVIA NEMȚEANU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_252]
-
Îndeasă șapca pe cap și intră În marea dezlănțuită, tot mai departe, tot mai adânc, neclintit printre valurile Înspumate ale mării până a dispărut Între talazuri... Nimănui nu i-a venit să-și creadă ochilor, scena În cauză era parcă ireală făcând parte dintr-un film horror. Căpitanul nu a mai fost văzut niciodată, nici viu și nici mort... Colegii au stat ore Întregi pe faleză privind tăcuți marea. De intervenit nici nu putea fi vorba, chiar să fi vrut, marea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
conduce în imobil. Este umed, rece, scara scârțâie îngrozitor și pare nesfârșita, întunericul creează tot felul de fantome. Aud sunetul cheii răsucite în broască, ușa se deschide și pătrundem în apartament. Camerele mobilate fastuos și decorate abundent par rupte din ireal. Ne oprim într-un salon inundat de flori, dar ciudat nici o fereastră nicăieri! Draperii grele de pluș acoperă pereții... încăperea pare dominată de pianul ce se află așezat lângă un imens gramofon. Decor? Poate. Renunț să mai iscodesc încăperea. O
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
mai păcătoși dintre păcătoși le surâde șansa frumuseții. Acest instantaneu rămâne, conclusiv, cum rămâne, dintr-o practică nelegiută, doar imaginea ambiguă a unor pietre prețioase, smaralde și rubine. Imaginea sufletului care fuge din spitalul închisorii într-un decor de mănăstire ireală, ori cea a cerului, adevărat Canaan, promițându-le țiganilor nomazi un belșug cât se poate de concret („Pe cer scânteiau stele de mei și orz” - Convoiul). Aici, în aceste răscumpărări (nici ele definitive, fiindcă în destule episoade un detaliu sordid
Flori primite by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4013_a_5338]
-
o persoană, ci și într-un personaj cu totul diferit, semnificând altceva, ce nu mă hotăram să înțeleg. Între mine și Tata existase întotdeauna - creată de încăpățânarea lui sau poate doar de ideile lui despre educație - o stranie și oarecum ireală relație de egalitate. Era o egalitate nefirească și, oricât de mică aș fi fost, nu puteam să nu fiu conștientă de asta, după cum nu mă puteam împiedica să fiu mândră de cinstea, chiar nemeritată, care - nu înțelegeam de ce - mi se
Ușile date de perete by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/3069_a_4394]
-
Turnu Măgurele, Corabia și de la Giurgiu, să nu îmi spuneți mie că a fost independent. Să nu-mi spuneți chestia asta. Iar doamna (Elena Băsescu, n.r.) n-are niciun rost să discutăm. De asta am spus, cazurile de dinainte sunt ireale. Acum va fi singurul", scrie Agerpres. Șansa lui Mircea Diaconu ar izvorî din strigătul de enervare. Totuși suntem o mică forță și să vedem ce se întâmplă", a spus Diaconu. La Târgu Mureș, candidatul independent a fost comparat cu Raed
Mircea Diaconu este comparat cu Raed Arafat, "un om lovit…" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/30735_a_32060]
-
a văzut Livada de vișini. Lucian Pintilie a fost coleg la secția de regie cu Radu Penciulescu, Sanda Manu, Valeriu Moisescu, Valeriu Grama. Toți fac parte din viața mea, în modul cel mai definitiv și mai profund. Ca și seara ireală în care Sanda Manu ne-a strîns pe toți la masă. Țin minte doar lumina lumînărilor și ochii năzdrăvani ai tuturor. Pe Lucian Pintilie îl văd la toate spectacolele de teatru din țara mea. Proaste sau bune. Tinerețe fără bătrînețe
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
niciodată, niciodată nu va mai face scena dintre Mița și Nae ca Mariana și ca Gheorghe Dinică. În carnavalul fără de sfîrșit al vieții, în fumul minciunii și al trădării, dincolo de împerecheri lascive și complicități masive, dincolo de adevăr și chiar dincolo de ireal, măștile s-ar putea să mai cadă doar pentru cîteva secunde de iubire. Septembrie, 2013, Castelul Peleș. Lucian Pintilie primește medalia „Nihil sine deo” din partea Majestății sale Regele Mihai. Principesa Margareta acordă decorațiile. Simt zborul pescărușilor peste livezi de vișini
Pintilie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3075_a_4400]
-
Orlando - care-și ia numele de la eroul shakespearian din comedia Cum vă place, deținător al tuturor perfecțiunilor fizice și morale, dar și al unei melancolii existențiale - o portretizează leit pe Vita Sackville, în personalitatea ei binară, ceea ce duce la fantasticul, irealul (atipic) eveniment-cheie al cărții: transformarea, pe cale absolut firească, a acestuia în femeie. Un proces de transsexualitate, uluitor pentru vremea când a fost scris romanul, categoric avant la lettre, care-i atribuie Virginiei Woolf o intuiție profetică. Toată această tramă fantastică
Virginia Woolf ORLANDO by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/3844_a_5169]
-
mișcare. Comparațiile nu-și limitează sensul și sugestia la o miză exclusivă pe cei doi termeni ce le alcătuiesc, ci sporesc conotațiile subtextuale ale poemului, asigurându- i o desfășurare ritualizantă, făcând din el o punte cu reverberații metafizice între „realitatea” irealului și a cotidianului. Fiecare din aceste „realități” se condiționează reciproc. Ceea ce e autentic de o parte își găsește corespondent de cealaltă și are ca rezultat o revitalizare a forței de sugestie și a fiorului existențial. De la un poem la altul
Consecvența cu sine a poetului by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/3851_a_5176]
-
de familiar lui Wardley-Fish. - Așa, a zis el, ștergându-se la gură cu o pedanterie indusă, poate, de calitatea șervetului, acuma pot vorbi fără să mi se răcească supa. - Ești un om practic, a râs ea. Se simțea pe undeva ireal - o senzație de zvâcnire în spatele ochilor. - Da, în anumite privințe sunt, a zis el. Cum îi place corespondentului dumitale viața în Boat Harbour? Ea a închis ochii în fața șfichiului întrebării. A șocat-o ostilitatea ei rece. Și, chiar dacă ostilitatea nu
Peter Carey Oscar și Lucinda by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/3860_a_5185]
-
pulpă „dulce zemoasă” în care îți poți înfige dinții, lăsînd să ți se prelingă sucul pe buze, iar cuvîntul ajunge să tresară „ca o inimă adevărată”, ca „un trup articulat”. Așadar, realul refuză să iasă din scenă, fie și în favoarea irealului proxim pe care-l ia sub protecția sa. Raluca Brancomir, Îndoielnica supraviețuire, Ed. Allfa, 2011, 128 p.
Între real și ireal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4193_a_5518]
-
chat-ul este un job ppentru fetele deștepte: noi ne folosim feminitatea, gingășia pentru a fermeca și pentru a-I face pe membrii de pe site-uri să uite de probleme pentru câteva momente. Noi oferim o lume virtuală, o lume ireala, o lume mai bună, măi veselă, măi colorată! Noi suntem Fetele Norocoase! Iasi4U: Vreau să îți mulțumesc pentru timpul acordat pentru acest interviu! Ce ai dori să le spui la final vizitatorilor site-ului Iasi4u? Erika: În primul rând, eu
Interviu cu Erika de la FeteleNorocoase [Corola-blog/BlogPost/95312_a_96604]
-
strecor în clipele născânde,/ Când spaime mă colindă dinadins./ Din seva lor să crească mâine, blânde,/ Tulpini de versuri, visul neatins...”. Carmen Melania Munteanu (Germania, poet) scrie despre sine așa: „Scriu ceea ce simt, scriu ceea ce trăiesc, fără a face povești ireale din scrierile mele./ Iubesc frumosul, iubesc poezia, și mai presus de toate, îmi iubesc copiii./ Mă simt prea iubitoare și prea romantică pentru aceste timpuri în care supremația o au banul și puterea./ Cred în Dumnezeu și sper că El
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Angela Cristea Cerul din inimă se aprinde. Doar dacă tu crezi Sunt Pietrele. Este Soarele. „Pietrele Soarelui” deja ar putea însemna tare mult. Construcția în sine fiind din clară curajoasă până la a părea ireală. Dar oare de ce, nu neapărat contând în fața făptuirii înțelesului... Pentru că n-ar avea voie de-a fi; hai, no, pe bune... să vezi cum e ca nicicând, înspre întotdeauna. Astfel aș chema și eu, hei! doar dac-aș fi în
DANIEL MARIAN DESPRE ANGELA CRISTEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373671_a_375000]
-
se derulau exclusiv săptămânal, duminica după micul-dejun până după-amiaza, adică între orele 9 și 17. În cazul Marietei, clinica punea la dispoziția persoanei celei mai apropiate, mai agreabile ei, o mașină cu șofer pentru desfășurarea vizitei. Atât de neașteptat, aproape ireal i se păru totul Mirei, încât consemnă într-un folder din calcuratorul său toate datele privind noua stare a mătușii, precum și povesta binefăcătorului, furnizată în scris de el și primită puțin mai tarziu prin e-mail, chiar în ziua transferării Marietei
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
multe rânduri, Leonid Dimov a tematizat opoziția dintre existența reală și existența onirică, clamând, ca un adevărat postromantic și post-suprarealist, supra-eminența celei de-a doua asupra celei dintăi: “Vezi, există lumea noastră reală, comună, plictisitoare. Și există lumea din noi ireală, frumoasă, diversă. Există - vreau să spun - lucrurile care se întâmplă aievea și lucrurile care se întâmplă în vis. Dacă primele te plictisesc și te supără, celelalte dimpotrivă, te atrag și te înfricoșează.” (32) După cum afirmă Marina, cea de-a doua
Profil Leonid Dimov by Corin Braga () [Corola-journal/Imaginative/13342_a_14667]
-
cu un naționalist sadea?» ...Au trecut de atunci opt ani. Mă întorc din nou de la poalele Pirineilor în Scandinavia. Pătrund în tunelul care leagă acum Copenhaga de Malmö. Am în față un dreptunghi perfect, scăldat într-o lumină uniformă, verzuie, ireală, încât am impresia că parbrizul mașinii s-a transformat în ecranul pe care se desfășoară un joc electronic, am senzația - amețeală și teamă - că trec din real în virtual! Din tunel suim pe pod, la fel de futurist, și , nu știu cum - de unde până
Din Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/13370_a_14695]