733 matches
-
ameliorare care să-i permită să rămână ,,bolnav" mai departe... Și eu am obținut această din urmă promisiune 191. Ipostaza de bolnav în care eu-ului i se permite să râmână, generează de fapt nomadismul el-ului. În Întâmplări în irealitatea imediată, cinematograful, panopticum-ul cu figuri de ceară și bâlciul devin, de asemenea, ,,spații relativ topice". În aceste spații el-ul se manifestă, caracterizat fiind de o libertate nefirească: Mi se întâmpla de multe ori ca filmul să-mi absoarbă
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ce le înconjoară ele mă așteptau cu ferocitate să cad pradă atmosferei speciale ce conțineau. Un pas, un singur pas dacă făceam și intram într-un asemena spațiu blestemat, criza venea inevitabil 199. Astfel de spații sunt în Întâmplări în irealitatea imediată: parcul orașului, malul râului, unele odăi etc. Spațiile care-l liniștesc pe naratorul-personaj sunt de asemenea camuflate în realitate grota, de exemplu, oferă ,,un decor intim și nespus de plăcut"200, care-i dă posibilitatea acestuia să iasă din
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
va conștientiza, mai târziu, și personajul lui Mann. Blecher are nevoie, ca orice scriitor, de personaje care să-l ajute să construiască o ,,identitate enunțiativă" care se instituie înainte de toate printr-un loc, fie că acest loc este vizuina luminată, irealitatea imediată sau locul unde se află sanatoriul din Berck care ,,nu-i însemnat pe hartă"210. Unul dintre personajele în jurul căruia se organizează locul din romanul Inimi cicatrizate este doamna Wandeska care, la fel ca doamna Chauchat din romanul lui
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care au avut-o cândva. Semnele ,,realității topice" pe care o reprezintă primii sunt evidente și în cazul celor din urmă care construiesc practic ,,identitatea enunțiativă". CAPITOLUL IV DISCURSURI LITERARE ȘI FILOSOFICE ÎN TEXTUL NARATIV BLECHERIAN 4.1. Întâmplări în irealitatea imediată discurs despre suferința primară 4.1.1. Nevoia unei alte identități Suferința în romanele lui Max Blecher apare în cel puțin două ipostaze: prevestitoare a bolii pe de o parte, iar pe de altă parte efect al acesteia, prefigurând
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să-l salveze din individualitatea dată, frica de sine însuși, îl apropie pe Max Blecher, într-o oarecare măsură, de Franz Kafka, fapt surprins exemplar de Eugen Ionescu. Suferința originară din povestirile lui Franz Kafka o regăsim în Întâmplări în irealitatea imediată. Personajul lui Blecher trăiește o existență ,,ilegală" de om. Această convingere că esența nu se poate manifesta din cauza unei forme opresive exterioare care este umanitatea încorsetantă este evidențiată de Blecher în primele pagini ale Întâmplărilor în irealitatea imediată. Personajul
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Întâmplări în irealitatea imediată. Personajul lui Blecher trăiește o existență ,,ilegală" de om. Această convingere că esența nu se poate manifesta din cauza unei forme opresive exterioare care este umanitatea încorsetantă este evidențiată de Blecher în primele pagini ale Întâmplărilor în irealitatea imediată. Personajul are convingerea că nu numai lui îi este dat să îndure umanitatea, dar și celor cărora, în mod normal, le-ar reveni sarcina să o vindece: Pentru ca doctorul să fie mort cu adevărat, trebuia neapărat ca o haită
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
orice altceva decât o ființă mutilată, estropiată identitar 219. Discursul literar blecherian poate fi ,,explicat" până într-un anumit punct prin cel kafkian, similitudinile fiind mult mai mari cu filosofia lui Kierkegaard. Adrian Majuru observa, în articolul Eul chinuit din irealitatea imediată, influența filosofiei lui Kierkegaard asupra celor doi autori, notând că ceea ce-i apropie pe Kafka și Blecher de Kierkegaard este pe de o parte arta metamorfozei, iar pe de altă parte tendința fiecăruia de a explica condiția umană. Toți
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
speranța că va rămâne fixat în una dintre aceste ipostaze. Astfel, conform teorie lui Mauron, prin suprapunerea textelor blecheriene, se pot decela acele imagini ,,obsedante", involuntare, care pot reliefa mitul personal al autorului. Care este rolul acestor proiecții nesfârșite în irealitatea imediată ? Majoritatea criticilor care au analizat textele blecheriene au oferit un răspuns constrâns de statut invariabil al personajului blecherian, acela de bolnav iremediabil, captiv într-un trup indezirabil, obsedat în permanență de dorința kierkegaardiană a eului de a fi alt
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de la această ipoteză, putem observa traseul pe care personajul blecherian, aflat în ipostaza seducătorului îl parcurge pentru a comuta regimul existențial dat, într-un alt orizont de existență. Astfel, ceea ce critica literară numea incipitul crizei identitității naratorului-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată: Când privesc mult timp un punct fix pe perete mi se întâmplă câteodată să nu mai știu nici cine sunt, nici unde mă aflu. Simt atunci lipsa identității mele de departe ca și cum aș fi devenit, o clipă, o persoană
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
la un moment dat realității. Crizele personajului anticipează boala severă din celelalte două romane, pe de o parte, iar pe de altă parte soluțiile prin care va reuși să evadeze din realitatea dată. Dacă în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
evadeze din realitatea dată. Dacă în primul roman, soluția va fi irealitatea imediată, în următoarele, realitatea interioară va fi generatoare de noi lumi. Deși constată cu ,,exasperare că trăim în lumea pe care o vedem"233, naratorul-personaj din Întâmplări în irealitatea imediată reușește o primă proiecție a unei realități secunde, constrâns și exasperat de tirania obiectelor reale care-l înconjoară. Este interesant de observat cum realitatea se transformă în acest prim roman în realitate secundă, o existență pe care naratorul-personaj o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
a dus atât de departe"235. Cărtărescu suprinde libertate nelimitată a creatorului de text de a proiecta lumi, asociind libertatea scrisului cu cea a zborului. Pentru a înțelege intenția și în același timp misiunea auctorială a textului narativ Întâmplări în irealitatea imediată, dar și a celorlalte două texte ce vor urma, pornim de la fragmentul celor doi îndrăgostiți metamorfozați din contingent, lecturând și interpretând textul prin altul, de data aceasta poetic, aparținând tot lui Blecher, cuprins în volumul Corp transparent, apărut în
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
pornind de la ceea ce inevitabil avem deja. De realitate nu putem scăpa, dar există în aceasta acel ceva, ,,interesantul de viață" de care vorbea Kierkegaard care ne ajută să mergem mai departe. Acesta este planul seducătorului Blecher. Naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată va recunoaște în această transformare începutul metamorfozărilor care vor urma: ,, Urmarea cea mai surprinzătoare a acestei întâmplări avu loc peste câteva zile în mijlocul unei pieți"236. Astfel, ,,ieșind fantastic din aburii varului ca o apariție infernală vorbind în mijlocul focului
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și Stamate, privește ,,Kosmosul cu ironie și indulgență... cu scopul de a putea odată pătrunde și dispărea în infinitul mic"239. Dorința de a schimba regimul existențial îl apropie astfel pe Blecher nu numai de Kafka, ci și de Urmuz. Irealitatea se substituie realității tocmai în ideea înfăptuirii acestui deziderat: ,, Îmi imaginam, de pildă, și asta ca un repertoriu corect al lumii lanțul tuturor umbrelor de pe pământ, ciudata și fantastica lume cenușie ce doarme la picioarele vieții"240. Lectura coerentă pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înconjoară de pretutindeni ca o apă cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt cinematograful și panopticumul. Acestora li se adaugă bâlciul, atelierul de sculptură și teatrul, pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
cu valurile împietrită 241. Nevoia articificialului, a imitației și-o va satisfice eul narator prin descoperirea de lumi noi în care se va proiecta, începând aventura sa existențială. 4.1.2. "Metaforele obsedante" ale irealității imediate Metaforele prin excelență ale irealității imediate sunt cinematograful și panopticumul. Acestora li se adaugă bâlciul, atelierul de sculptură și teatrul, pentru a satisface nevoia declarată de artificial a eului narator, impresionat ,,de tot ceea ce este imitație"242. Convingerea pe care o are naratorul-personaj: ,,în definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
decât capacitatea omului de a crea lumi fictive, cu o ordine proprie. Aceste universuri ,,spectaculare" și ,,decorative" pe care le creează Blecher funcționează după o regulă simplă: ,,viața trebuie jucată fals și ornamental"244. Sala cinematografului B din Întâmplări în irealitatea imediată, ,,lungă și întunecoasă ca un submarin scufundat!", în care ,,ușile de la intrare erau acoperite cu oglinzi de cristal în care se reflecta o parte din stradă", oferind ,,un spectacol gratuit, înaintea celui din sală", creând imaginea unui ,,ecran uimitor
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care strada apărea într-o lumină verzuie de vis, cu oameni și trăsături ce se mișcau somnambulic în apele ei"245, amintește de labirintul în care personajul lui Mircea Eliade din nuvela La țigănci, Gavrilescu, pătrunde ca într-o irealitate imediată, în scopul descoperirii adevăratei sale identități. Gavrilescu experimentează trecerea celor trei trepte existente între cele două lumi, desemnate simbolic în text de cele trei țigănci. Prima dintre aceste stări este starea de Chikay-Bardo, care reprezintă acea stare de conștiință
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de dependență, depășind constrângerile și determinările impuse de statutul de bolnav amintește de voința eroului gidian, Tezeu. Arderea cinematografului nu echivalează cu o renunțare la căutare, ci dimpotrivă, se constituie în motiv al unei noi încercări de a găsi în irealitatea imediată altă identitate. Panopticul de ceară ia locul cinematografului. Personajele de ceară iau locul celor de film, eul narator identificând-se până la suprapunere cu acestea, având convingerea că reprezintă ,,singurul lucru autentic din lume; ele singure falsificau viața în mod
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
personificare parcă a bolii însăși pe care acesta o va trăi. Nu întâmplător, după această experiență, vor urma tentativa de sinucidere și prima criză simțită ca ,,o dispariție a unei importante cantități din mine însumi"253. Sfârșitul romanului Întâmplări în irealitatea imediată va coincide cu prima criză conștientă a naratorului-personaj, pe de o parte, iar pe de ală parte cu afirmarea clară a dorinței de a scăpa de sinele care i-a fost dat: ce bine ar fi fost să înlocuiesc
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a-fi-întru moarte Romanul Inimi cicatrizate are ca moto un citat din Kierkegaard: ,,Ce teribile amintiri am de înfruntat,"259 expresie a conștientizării propriei suferințe a personajului, urmată inevitabil de asumarea morții, fapt anticipat de altfel din finalul Întâmplărilor în irealitatea imediată. Personajul lui Blecher, Emanuel, este heideggerian deoarece demersul său începe cu încercarea de înțelegere a timpului în care se situează. Conștientizarea propriei morți se produce înaintea oricărui diagnostic, iar personajul își va gândi timpul pornind de la moarte: Avu certitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în care doctorii îl asigurau că totul va fi bine, personajul lui Blecher, Emanuel, va începe să se raporteze la alte posibilități ale sale de a fi. Este o continuare a demersului pe care-l începe naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată. Practic, irealitatea imediată este locul în care ființa este regândită, locul în care personajul găsește alternativele existențiale. Locul irealității imediate va fi luat în al doilea roman de sanatoriu spațiu care dă posibilitatea ,,rebotezării ființei". Din această perspectivă, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îl asigurau că totul va fi bine, personajul lui Blecher, Emanuel, va începe să se raporteze la alte posibilități ale sale de a fi. Este o continuare a demersului pe care-l începe naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată. Practic, irealitatea imediată este locul în care ființa este regândită, locul în care personajul găsește alternativele existențiale. Locul irealității imediate va fi luat în al doilea roman de sanatoriu spațiu care dă posibilitatea ,,rebotezării ființei". Din această perspectivă, ceea ce-l apropie pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
alte posibilități ale sale de a fi. Este o continuare a demersului pe care-l începe naratorul-personaj al Întâmplărilor din irealitatea imediată. Practic, irealitatea imediată este locul în care ființa este regândită, locul în care personajul găsește alternativele existențiale. Locul irealității imediate va fi luat în al doilea roman de sanatoriu spațiu care dă posibilitatea ,,rebotezării ființei". Din această perspectivă, ceea ce-l apropie pe Blecher de Mann, este modul în care atât Emanuel, cât și Hans Castorp gândesc ființarea ca simplu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
care se situează, dar pe care-l conștientizează dureros posibilitatea de a nu mai fi. Literatura lui Blecher se transformă astfel într-un discurs susținut al modului în care personajul poate să facă față acestei confruntări. De aici, escapadele în ,,irealitatea imediată" și ,,vizuina luminată" adevărate oportunități de confruntare a sinelui cu sine. În Excurs asupra câtorva termeni heideggerieni din Ființă și timp, Gabriel Liiceanu, numea angoasa ,,switch existențial" deoarece rolul acesteia ar fi de a transforma discursul în tăcere, de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]