661 matches
-
Creatorului Această reprezentare creștină servește drept model paradigmatic oricărei creații umane ulterioare. Producerea operei este, de asemenea și înainte de toate, o "alegere", o "selecție", o "căutare a celei mai bune forme posibile", pe scurt, concretizarea unei idei a cărei forță irepresibilă i se impune artistului: "Artistul conștient nu e altul decât artistul care nu se acceptă. Cel care trece, ca Cézanne, de la schiță la schiță, de la pânzele abandonate la pânzele aruncate cu furie pe câmpia de la Aix; cel care pășește, cum
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
citea scrisoarea către Mircea Tomuș, redactorul-șef al revistei "Transilvania", prin care îi cerea acestuia să-l însoțească la forurile de conducere ale județului Sibiu, pentru a pleda acolo transformarea Sibiului într-o "Jena a Romîniei". Asistăm uluiți la această irepresibilă vitalitate, la spectacolul acestui potențial inepuizabil de utopie, care construiește de fiecare dată mai crâncen, alegând locul în inima ultimului eșec. Ediția Coridaleu, facsimilarea caietelor Eminescu, Institutul de orientalistică sub conducerea lui Mircea Eliade - toate, eșecuri glorioase -, iar acum, transformarea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
teribilă surescitare. Era de nerecunoscut. În locul desfășurării bine controlate a fiecărei zile, ne-a copleșit, în tot acest răstimp, de la 9 dimineața până către miezul nopții, cu vorbiri dezlănțuite, cu reacții imprevizibile, cu accese de tiranie, cu volubilități neașteptate, cu irepresibile izbucniri în plâns, care îl făceau să se rușineze și să căineze amarnic ceasul bătrâneții. Avusese, cu o săptămână înainte, un salt de tensiune (amețeli, urechi înfundate) și coborâse la Sibiu pentru un control medical amănunțit. Analizele spuneau că totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
stârnește în jur. Nici o mirare că Cioran va răspunde acestui scenariu al seducției și va deveni din prima clipă victima lui. Căci din prima clipă, sub noianul de vorbe în care cei doi se îngroapă, Cioran descoperă în el o irepresibilă atracție fizică (sinnlich, "senzorial" e cuvântul care revine mereu), iar scrisoarea care urmează după prima întrevedere la Paris este plină de fantasme erotice și stă sub semnul senzualului și al corpului: " Ați fost oarecum îngrozită când v-am vorbit de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
originale risipite în jurul salonului; un enorm covor oriental se întindea între noi și pian. Firca trecea de la o piesă la alta, improvizând la nesfârșit (trecuse de miezul nopții) și la un moment dat "atacă" Lacul lebedelor. Am simțit atunci o irepresibilă nevoie de "a face balet" și, în ciuda faptului că nu-i cunoșteam din cei de față decât pe Andrei și pe Horia Bernea, în clipa următoare m-am pomenit în mijlocul salonului, pe covorul cu nuanțe sângerii, re-făcînd, patetic și "expresiv
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
acest tip de articol e periculos, fiindcă alimentează tema violenței etnice. Cum am arătat în introducere, violența copiilor în școli a devenit un subiect major în Franța la începutul anilor nouăzeci (Debarbieux, 1997). Reprezentarea dominantă este cea a unei creșteri irepresibile a violenței școlare, legată de cartierele periferice populare, dar mai sigur de o societate care nu mai știe să-și educe copiii. Exemplul Franței nu e izolat și găsim aceleași previziuni în alte țări. Astfel un articol deja citat al
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Trebuie mai întâi să ne îndoim, să ne exercităm din plin dreptul la critică, să știm că această violență nu este numaidecât așa cum ne e descrisă de obicei, cu sângele care curge, cu armele care trag, o invazie brutală și irepresibilă. Poate să nu aibă importanța care i se dă câteodată. 2. Riscul invers este cel al negării, o altă capcană de temut. El ține de conformismul care reduce analiza violenței școlare la o perspectivă hipercritică față de o cauzalitate îndepărtată "ultraliberalismul
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
epistolită incurabilă, în formă agravată telegrafică, au personajele din urbea lui Costăchel și Iordăchel Gudurău. Ei sunt printre personajele care dau măsura creației magistrale a lui I.L. Caragiale. Aflați în provincie, departe de centrul vital al politicii, ei simt nevoia irepresibilă de a accesa acest centru, de a comunica universului întâmplările meschine ale bietului colț de lume. Un șut în fund, o lovitură de baston trebuie expuse la picioarele tronului regal. Când președintele țării, alt politician de vază sau președintele Uniunii
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
on well-being”, în Population and Development Review, nr. 31 (3), 2005, p. 407-445. Cumpăratul compulsiv este o dezordine psihologică tipic feminină? Absența diferențelor dintre sexe în prevalența cumpărăturilor compulsive Impulsul de a cumpăra vă este el familiar? Cunoașteți acea dorință irepresibilă de a cumpăra un super-telefon mobil, când cel pe care îl aveți funcționează foarte bine sau o pereche de pantofi de la o faimoasă casă de modă deși nu mai aveți nici un loc în dulap. Pe scurt, acea pornire pe care
150 de experimente pentru cunoașterea sexului opus. Psihologia feminină și psihologia masculină by Serge Ciccotti () [Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
modul cât se poate de direct: așa cum Își poartă și cum Își acceptă celelalte caracteristici fizice. Moartea, vidul, neființa Îi dau târcoale, mereu prezente, mereu la pândă - trinitate amenințătoare și zeități necontrolabile. Între gândire și act Dorința de a dispărea, irepresibilă, impetuoasă, incandescentă și incontrolabilă ca o șarjă, nu funcționează, Însă, În gol. Ea este mereu contrabalansată de Încercarea inconștientă de a pune ceva În loc: un text, un semn, o urmă. La scriitorul sinucigaș, jurnalul e substitutul trăirii, al existenței, al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
și meschinele sale neliniști, dar și unul de analiză politică, de sălbatică dezlănțuire antisemită. Dar e, mai ales, un lucid, un Înspăimântător drum spre moarte. Sinuciderea nu e o descoperire de ultimă oră a lui Drieu, una din acele obsesii irepresibile ivite sub influența unei tragedii petrecute fulgerător. Récit secret, răscolitor document al unei existențe torturate, publicat postum (1951), vorbește despre un lung șir de intenții suicidare și jurământul, În manieră romantică, de a rămâne credincios tinereții. În fapt, Récit secret
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În detaliile presupuse de evoluția istorică a termenului intimitate, e de observat, totuși, o deplasare a sensurilor sale. Modificările vizează, desigur, schimbarea radicală a contextelor, a circumstanțelor și a intensității cu care se manifestă presiunea intimului. Sociologii vorbesc de un irepresibil fenomen de recentrare, care tinde să devină factorul dominant al societății moderne. El constituie un fel de „rezistență pasivă” la schimbările petrecute În lumea de azi, la bombardamentul informațional, la mărirea incredibilă a vitezei de circulație a oamenilor și a
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
preluată, tale quale, de către jurnalul intim. Sursele sale Îndepărtate (și inconștiente) sunt modificările aduse formelor publico-retorice ale antichității. Închiderea În sine, prefigurată de ivirea noii atitudini față de propria persoană, exclusivismul, intoleranța față de persoana a treia, oricine ar fi ea, terorismul irepresibil al mărturisirii (precedat de „biografiile” lui Cicero, de scrisorile către Atticus, de „consolațiile” lui Augustin și Boetius) deschid drumul unei modalități literare cu totul noi. Nu ne aflăm, Însă, decât În prima fază a unei evoluții. Nefrecventarea agorei nu Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
propriei sale voințe de a percepe lucid și de a-și vedea "dublul" în carne și oase (nu numai de a-l "asculta", ca în vis), autorul intră abia acum cu adevărat "în transă" (mai exact spus: cade pradă atracției irepresibile de a scrie roman) și sfârșește prin a retrăi copilăria lui Bizu, după prealabila pierdere a "conștiinței propriei personalități". Actul creator se vede astfel anticipat de preambulul onirico-memorialistic (fără a se confunda: arta nu-i tot una nici cu amintirea
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
era poetul, cel mai mare poet al limbii române, de o armonie și de o tristețe care ne îmbăta și ne dizolva reveriile anilor melancoliei; însăși tragedia vieții lui, apropiată de noi, sau chiar contemporană, exercita asupra sensibilității o putere irepresibilă. De cum am sosit la Iași, la liceu, în fiecare duminică mergeam pe urmele sau pe presupusele urme ale marelui poet, ca la niște sanctuare"105. După cum lesne se poate constata, Lovinescu atrage atenția asupra naturii legendare (de narațiune mitică, de
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
progresie generată de „evoluția“ spirituală a personajelor, de succesiunea stărilor de conștiință (obsesii, angoase, coșmaruri). - Punctul culminant este foarte bine marcat, spre el convergând toate evenimentele „fabulei“. Dramaturgul modern multiplică momentele de maximă încordare a relațiilor dintre personaje, ori de irepresibilă tensiune în conștiința protagoniștilor, dispersând aceste momente după un desen epic sinusoidal. - Deznodământul ia forma anticlimaxului, sau a epilogului, urmând rapid punctului culminant ori fiind chiar solidar cu acesta. În teatrul modern, deznodământul lipsește frec vent sau reia situația inițială
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unui dac. Seria ilustrărilor poate continua cu poezii ale lui Ion Barbu din prima etapă a creației, cea parnasiană - în care, sub sim bolurile vegetale (Copacul) sau geologice (Munții, Lava, Banchizele) se schițează un „por tret al artistului“ care aspiră irepresibil spre absolut, chiar dacă are conștiința limi telor ontologice - sau cu ciclul despre mopete scris de Mircea Ivănescu. - Lirica rolurilor denotă resurse actoriale, ludice ale poetului care își asumă ipostaze sau identități ce nui sunt specifice, nul exprimă. Poetul „care se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
efect paradoxal: în loc să deschidă o via magna cât mai multor căutători de aur, izolează în alte cercuri elitiste capodopere ale umanității, fie ele clasice, moderniste sau postmoderniste. Restrângând sfera de referință la domeniul literaturii, sunt convins că textualismul, intertextualitatea, fantezia irepresibilă ce aruncă în joc concepte și reprezentări din toate zonele cunoașterii și ale existenței sunt înțelese și „degustate“ de către cititorii avizați și, din păcate, de prea puțini dintre oamenii grăbiți ai mileniului trei. Dar generalizările sunt riscante, fiindcă oamenii se
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
comentariu (1861), tentația perpetuă a poeziei spre "universala analogie", punte între mobilitatea vieții cosmice și cea a individului. De foarte multă vreme, începând cu Platon (în Phedru), se vehiculează ideea despre gratuitatea actului creator ca unul care ar fi expresia irepresibilă a unui daimon, a unei porunci din afară. Arta ca joc, iată o sintagmă echivocă pretându-se la confruntări; un reputat filozof al culturii, Johan Huizinga, încorporează în al său Homo ludens (versiune română, 1977), un capitol incitant: Natura și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Ioan Alexandru își asuma rolul de comentator al existenței tragice, deși "pe toate drumurile se-mprăștie viața", deși în Ardeal urmează nunțile iar în adâncul fântânilor se vede cerul. O inscripție concisă în deschiderea ciclului "infernal" anunță sfâșieri lăuntrice, divergențe irepresibile: "Eu fac ceea ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui care poate fi uneori o trădare a faptelor". În integralitatea sa, Infernul, astfel conceput, e monologul unui gânditor în tensiune, aproape
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
piatră, paznic al unui "Orologiu de Piatră", "socotește întruna ceva"; se bucură un moment și cade în tristețe. Misterul împresoară insinuând spaima. Sunetul Marelui Ceas, semnal "melancolic", se aude pe tot pământul sau nu se aude nicăieri motiv de panică irepresibilă. Scenariu similar în Parabola clipei și a ascultătorului din orologiu, mic discurs despre pragul thanatic: de data aceasta, singuraticul ascultător se concentrează neștiut pentru a auzi moartea; în imensul orologiu, miriade de rotițe "foșneau precum frunzele" în așteptarea clipei sortite
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
organizarea psihică a consumatorilor, să dezarmeze omul în fața așteptării și a frustrării, să anuleze distanța dintre ființa lui și seducțiile pieței. Această lectură „paranoică” a publicității trebuie repusă în discuție. Publicitatea instituie oare domnia frenetică a momentului și a consumului irepresibil? Cum să înțelegem, în acest caz, faptul că în Europa procentul economiilor familiale se menține la un nivel relativ ridicat, adică în jurul a 16% din venitul disponibil 19? Ceea ce, între altele, i-a făcut pe unii economiști și responsabili politici
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
privațiuni înregistrate la cele mai importante capitole ale bugetului, cu sentimentul de lehamite față de corvoada cotidiană, cu umilința de a recurge la asistență socială. Dacă există un coșmar al hiperconsumului, nu-l descifrăm nici în „ascensiunea insignifianței”, nici în setea irepresibilă de achiziții materiale: îl vedem în degradarea condițiilor materiale, în descurajarea provocată de restricții, în consumul minimal, în vreme ce existența cotidiană continuă să fie bombardată de solicitări amăgitoare. Infern nu înseamnă spirala interminabilă a consumativității, ci subconsum la nivelul populațiilor fragile
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
societății, fractură socială concomitentă cu creșterea puterii rețelelor criminale internaționale. În exuberanțele extatice, coeziunea colectivităților tradiționale devenea mai puternică; acum, drogul favorizează creșterea criminalității violente, înăsprirea sistemelor de represiune, creșterea numărului de deținuți. Lumea se înșală atunci când vorbește de o irepresibilă răspândire socială a valorilor extatice. Avem de-a face, mai degrabă, cu o subcultură privată de legitimitate colectivă, tot mai des pusă la index atât de societatea civilă, cât și de puterea publică, o microcultură închisă în ea însăși și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
la episodul cu mărul. Grila kuhniană de epistemologie cade perfect peste așteptările oamenilor de a mai fi copii, o împlinire a obsedantei amintiri a stării placentare și a comuniunii cu naturamamă. Paradigma ca metaforă ne tutelează și ne întreține predispoziția irepresibilă și spre nevoia de paternalism. Căderea conceptului de sistem în păcatul metaforelor paradigmatice este posibilă. Ba chiar s-a întâmplat, dacă ne referim doar la tendința sistemului de a-și asuma explicarea proceselor istorice. Înțelegerea sistemelor ca fapte istorice nu
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]