619 matches
-
strălucitoare să se vadă de departe. - Iar cei douăzeci și cinci de luptători? Întrebă grasul. - Cei douăzeci și cinci vor ocupa Înălțimile și vor Întâmpina cu săgeți avansarea bandiților. Atât. - Atât? exclamară mai mulți. -Atât. Săgețile vor da alerta. Bandiții vor trimite iscoade. Iar iscoadele se vor Întoarce Înspăimântate, anunțând că o armată proaspătă și excelent Înarmată blochează intrarea spre oraș. Nici o ceată de bandiți nu atacă atunci când e vorba de o ciocnire cu armata. Unu, fiindcă nu au ce jefui. Doi, fiindcă pierderile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmpinaseră nici una vreme de ani Întregi. Atacaseră și fugiseră. În acest fel rezistaseră fără a fi prinși. Iar Langzhou era unul din punctele cele mai slab apărate ale Drumului Mătăsii. Nu puteau da greș. Oan-san și Liu Huang așteptară ca iscoadele să apară primele pe culmea dealului. Dar nu apăru nimeni. Grupul agresorilor sosi la galop dinspre miazănoapte și se opri la vederea liniei de apărare. Cel ce părea a fi conducătorul Își roti calul, nedumerit, apoi privi dealurile din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Drumul Mătăsii era o primejdie perpetuă. În multe regiuni, el nu mai era sigur. Nu era sigur nici În nordul Chinei, nici la poalele munților Himalaya, nici chiar În fostele ținuturi ale Persiei. Iar la apus de Samarkand mișunau deja iscoadele turcilor. Ceva mai liniștit era traseul care trecea pe malul sudic al Mării Caspice, ocolind munții Caucaz, căci acolo mai străjuiau Încă luptătorii Alani, descendenți ai unor triburi nobile de oameni ai muntelui. Ștefănel asculta sfaturile lui Shan Bao ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
varianta de mijloc a Drumului, cea care trece pe malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără Întrebări de prisos de luptătorii Alani. Vei urma calea Persiei, prin Buhara și Samarkand. Vei trimite iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu ai de căutat decât un singur om. Primul Cuceritor se opri din nou, cu privirea ațintită asupra lui Amir. Acesta asculta fără tresărire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malul de sud al Mării Caspice. Nu vei pricinui nici o tulburare, astfel Încât vei trece fără Întrebări de prisos de luptătorii Alani. Vei urma calea Persiei, prin Buhara și Samarkand. Vei trimite iscoade Înainte, mult Înainte, spre China. Vei Înainta până când iscoadele vor raporta că l-au văzut. Fiindcă nu ai de căutat decât un singur om. Primul Cuceritor se opri din nou, cu privirea ațintită asupra lui Amir. Acesta asculta fără tresărire, deși tulburarea din sufletul lui creștea. - Descrierea acelui om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atât este mai periculos. Trebuie să mai știi un lucru. Cu mai bine de jumătate de an În urmă, am trimis spre el o sută de Cuceritori. Cei mai buni luptători ai ordinului nostru. Nu s-a mai Întors nici unul. Iscoade care au venit de pe Drumul Mătăsii ne-au adus de curând vești incredibile. Oamenii noștri s-au ciocnit de acest luptător la marginea deșertului Gobi, Într-o vale secată. Nu știau că se află acolo. Îi aștepta. Nimeni n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de cei doi voievozi și deschise pergamentul făcut sul și legat de săgeată. Era, Într-adevăr, de la Pietro. Care preluase alte două mesaje sosite prin rețeaua de informații a Apărătorilor și Îi făcea un rezumat. „Mesaj sosit de la Uzun Hassan. Iscoadele lui trimise departe spre Răsărit au Înregistrat un incident ciudat. Din spusele unor negustori, undeva la marginea de est a deșertului Gobi a avut loc o confruntare Între un grup de Cuceritori și un singur om. Nici un Cuceritor n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
est a deșertului Gobi a avut loc o confruntare Între un grup de Cuceritori și un singur om. Nici un Cuceritor n-a rămas În viață. Bărbatul a fost văzut depășind În galop câteva caravane. Într-una din ele se afla iscoada Oilor Albe. Călătorul e tânăr, În jur de douăzeci de ani, și are ochi albaștri. Gonește ca un nebun spre Apus. Uzun va trimite un grup de luptători ca să afle cine e. Dacă e cine credem noi, va avea protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu agilitate una din stânci. Din vârful ei se deschidea o panoramă largă În direcția Urumqi, unul din punctele importante de negoț de pe Drumul Mătăsii. Dar, dacă acel călător s-ar fi postat acolo, ar fi putut fi văzut de iscoadele ce precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut pe cei o sută de Cuceritori. I-a așteptat mai degrabă Într-un loc ascuns, În spatele stâncilor sau Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
depășea cu mult puterea lui Uzun Hassan. Cel mai ciudat lucru dintre toate, Însă, era dispariția călătorului cu ochi albaștri. Două zile la rând fusese semnalat În interiorul caravanei, iar Într-o noapte pur și simplu se evaporase. În zori, semnalele iscoadei Oilor Albe anunțau dispariția. Oamenii lui Uzun Hassan fuseseră nevoiți să oprească grupul de negustori și să verifice fiecare călător. Nu, omul căutat nu se mai afla acolo. Urmaseră trei zile de goană prin stepele fostului regat al Persiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malul Mării Marmara. Unul din membrii patrulei, ce părea cel mai respectat, studiase cu atenție desenele, bănuind că pictorul e doar un impostor. Dar lucrările erau mult prea bine realizate. Tânărul genovez fusese lăsat În pace, dar pus sub observație. Iscoada nu văzuse, Însă, decât cum pictorul realiza un peisaj excepțional al vechiului palat al sultanilor, Ak Sarai. Din raportul Îngerului rezulta că supravegherea Încetase a doua zi. Alexandru scăpase prin talentul de a picta. - Ne apropiem, căpitane... se auzi vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține piept În nici un fel... - Eu mai departe nu mă duc... repetă Simion. - Au iscoade care ne urmăresc. Dacă cineva se Întoarce, e ucis. - Nu și dacă se Întoarce fără cal, târâș prin zăpadă... Cei cincizeci se opriră. Simion putea avea dreptate. Trebuiau să afle ce se Întâmplă cu căpitanul. Dar trebuiau și să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
zăpadă ca să se asigure că nu e văzut de spahii care țineau sub Încercuire conacul. Apărătorii conduși de Lacrămă se ascunseră În spatele unei ridicături de pământ și culcară caii. Ceilalți porniră mai departe, spre voievod. Tropotele lor fură auzite de iscoadele turcești, care făcură semn comandantului că Apărătorii au părăsit moșia Brăneștilor. - Și acum, căpitane, spuse spahiul, coborând treptele pridvorului, ne vei Însoți Într-un loc În care vom avea multe de discutat... Avem drum lung de făcut. - Ai promis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
malul Dunării - Mai repede! Mai repede! strigă Ali beg. Spahii porniră pe gheață, purtând trupul lui Oană Într-un hamac, Între doi cai. În urma lor, ienicerii se Înșiruiră pe malul Dunării, gata să respingă orice Încercare de salvare a căpitanului. Iscoadele tătare ale lui Ogodai vestiseră ieșirea navelor de luptă la zece mile mai sus. În fața lor se afla un spărgător de gheață acționat de o sută de vâslași. Nava Înainta Încet, dar reușea să spargă stratul de gheață. Cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Întâmpla nimic. Se auzi doar un cal fornăind afară. Erina ieși În pridvor, privind codrii acoperiți de zăpadă. În lumina torțelor de la intrare se vedeau câțiva fulgi ușori căzând parcă În joacă. Aceeași zi, ora 19.00, Cetatea Albă Primele iscoade se Întorceau de la malul Dunării cu vești ciudate. Călăreții care trecuseră Dunărea la bordul primului vas de luptă care reușise să spargă gheața nu Întâlniseră nici un suflet de om pe malul celălalt. În primele sate de tătari din Dobrogea nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alah Îl trimitea, În toiul iernii, alături de cei mai cruzi luptători ai imperiului. Începu să-și strângă În grabă lucrurile, În timp ce Ali se duse, neliniștit, la fereastră. Auzise un tropot de cal dincolo de ziduri. Curând, pe poartă intră una dintre iscoadele lăsate cu cinci ceasuri În urmă. Omul sări din șa și alergă spre treptele care duceau către camera În care se afla rănitul. Ali deschise ușa și ieși pe coridor. - Vin! strigă iscoada, prosternându-se În fața comandantului spahiilor. Trei grupuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ziduri. Curând, pe poartă intră una dintre iscoadele lăsate cu cinci ceasuri În urmă. Omul sări din șa și alergă spre treptele care duceau către camera În care se afla rănitul. Ali deschise ușa și ieși pe coridor. - Vin! strigă iscoada, prosternându-se În fața comandantului spahiilor. Trei grupuri de câte cinci sute de luptători au trecut Dunărea azi dimineață! Unul din ele se apropie În cea mai mare viteză de Vidin! Ali coborâ scările și chemă patru spahii. - Luați rănitul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chemă patru spahii. - Luați rănitul și doctorul. Plecăm În cinci minute. Nu sunt mulți, dar e posibil ca Ștefan să fi chemat o parte a armatei În timpul nopții. Asta Înseamnă că cetatea e În pericol dacă mai rămânem aici. Trimiteți iscoade În față. Ocolim Nicopolul. Să deschidă drumul spre sud, cât mai departe de Dunăre! Spahiii urcară În goană treptele. Ali ieși În curte și ordonă Încălecarea. Poarta cetății se ridică scârțâind. Goana spre Balcani Începea. 30 decembrie 1475, ora 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre Moldova. Sau cifrăm esențialul, ne apropiem de țărm și trimitem răvaș cu săgeată la primul loc de primire a mesajelor din rețeaua noastră de la Istanbul. Apoi, dacă altă ieșire decât moartea nu e, ridicăm pavilionul Moldovei. Asta va alerta iscoadele noastre, iar mesajul va fi trimis imediat spre Suceava. Nici Apărătorii, nici căpitanul Morovan nu spuseră nimic. Cuvintele lui Gabriel nu dădeau loc nici unei speranțe fiindcă situația din golf nu oferea nici o șansă. Pentru ca misiunea să fie Îndeplinită, trebuia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
două zile a mărturisit totul. A treia zi a fost spintecat de Ștefan Însuși, În fața Sfetului domnesc. O judecată cam... sălbatică. Dar dreaptă, pentru lumea În care trăim. A doua veste pare măruntă, dar s-ar putea să devină importantă. Iscoadele Apărătorilor au Înregistrat trecerea peste Dunăre a unei herghelii de cincizeci de cai, duși, pare-se, la târgul de la Belgrad. N-ar fi ceva tocmai neobișnuit dacă herghelia n-ar aparține familiei Litovoi, din Murgești, mai jos de Vaslui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
putem avea Încredere În nimeni. Voi lua cu mine doar războinicii tribului meu. Vom alerga zi și noapte. Vom schimba caii la fiecare patru ore. Sufletul tău e sufletul meu. Îți voi găsi tatăl, dacă e În viață. - Ce spun iscoadele de la Dunăre? - Se pregătește târgul de cai de la Belgrad. Hergheliile sosesc din ținuturile sârbilor și ale românilor de la nordul Dunării. Armata lui Matei Corvinul a Înfrânt trupele lui Mahomed În jurul Belgradului, iar cetatea e liberă. Căderea Sabac-ului e iminentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arcașilor, până la conturarea unei strategii mai clare a agresorilor. Erau multe necunoscute În această ecuație, dar Alexandru Înțelese că Angelo prevăzuse tot ce putea fi prevăzut. - Giuliano! strigă comandantul. Unul din Apărători se apropie, așteptând ordinul. - Avangarda noastră a găsit iscoade ale spahiilor? - No, commandante. Spahii sunt primul val de oșteni fugiți din calea ofensivei deschise de Vlad Dracula. Nu sunt organizați pentru o confruntare și nu au grupuri de cercetare pe direcția de retragere. - Grazie. Asta voiam să știu. - Per
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
luptă, ci un masacru. Peste valea morții se lăsase, apoi, o liniște grea, străbătută doar de croncănitul corbilor. Era deja după-amiază. Lumina zilei nu putea dura mai mult de trei-patru ore. În acest timp avea să se Întâmple, Însă, totul. - Iscoade ale ienicerilor pe culme! anunță unul din Apărători. - Mihaloglu... murmură Angelo. Un general care Își merită galoanele. I-a câștigat lui Mahomed bătăliile din deșertul Anatoliei, de la malul Mării Negre, În Trebizonda, iar apoi În Balcanii sârbești. Urmează să preia comanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se afla observatorul și văzu steagurile roșii indicând direcția est și coborând pe verticală. - Cuceritorii... atât de repede... mult prea repede... Semnalele deveniră și ele mai rapide, căci se Întâmplau deja extrem de multe lucruri Într-un timp foarte scurt. - Au iscoade care gonesc În mare viteză... cinci călăreți... l-au reperat! Dio! Omul nostru e În raza săgeților mongole! Să coboare imediat! Giuliano transmise semnalul de anulare a misiunii. Privi reacția observatorului și nu-i veni să creadă. - Commandante... stegarul Girolamo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu Ardealul. Vă pot duce până În munții Carpați. De acolo vă va prelua un corp de vânători domnești ai lui Ștefan. - Și mongolii? - Mongolii sunt liberi să vă Însoțească până unde vor dori. Am recunoscut chipul lui Amir Baian, iar iscoadele mele au văzut, de pe creastă, lupta dintre el și Ogodai. Îi cinstesc curajul și mă bucur să-l Întâlnesc. Cât despre cruzime, commandante, s-ar putea să exagerezi. O bună parte din istorie e, totuși, teatru. - Ai dat porunci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]