750 matches
-
-și vadă de treburile lui având vaga presimțire ce nu-l Înșelase niciodată, la mijlocul acestei afaceri de schimb valutar, i se pregătea o - cacealma dar, dorința, tentația de-a opține un câștig suplimentar, Îl impulsionă să aprofundeze tranzacția. Îl mai iscodi totuși. „ Nu-mi stă În caracter să te contrazic, de asemeni nu-mi place să mă tocmesc prea mult Însă, Îți fac o confidență... Cu două-trei ore În urmă, un coleg de afaceri de aici, din bursa neagră, mi-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vedea cu ochii. Dar orice argument fu de prisos, fiind nevoit să facă cale Întoarsă cu sufletul cătrănit. Tot Gică Popescu, Contabilul Șef al grupului de șantiere Îl scoase din Încurcătură.Văzându-l abătut, Îl invită la el În birou, iscodindu-l. „Mă băiatule, mi se pre mie ori nu ești În apele tale.Nu care cumva ai pierdut niște corăbii...?” „Nene Gică, drept să-ți spun m’am săturat. Iarna bate la ușă, muncitorii nu au lucru, iar eu mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cunoști! Însfârșit, dacă nu o cunoști am să ți-o prezint...Ai să-mi mulțumești ce mai, e o bomboană de fată...!!” Ospătarul aduse nota de plată iar Șeful Șantierului grijuliu verifică așezarea cifrelor pe verticală,socoti În gând adunările iscodind ospătarul mai În glumă mai În serios. „Destul de piperată nota de plată, spune drept: ai adunat și data zilei de astăzi...? Ospătarul făcu o plecăciune. „Aveți Încredere, domnule...!” Șeful Șantierului Își umplu singur paharul, aruncând În zeflemea nota de plată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un alt coleg de muncă să-i paseze lui reparațiile promise la pivnița de vinuri. Aproape uitase incindentul prin care trecuse când Șeful Șantierului veșnic În căutare de produse naturale, de bună calitate,Îl chemă la el În birou iscodindu-l. „Contabilul Șef, Gică Popescu a mărturisit și tu nu poți să mă minți: ai o năpraznică relație la depozitul de vinuri din Str. Dr. Felix. E adevărat...?” „A fost dar, s’a evaporat...!” rosti Tony pavone cu o figură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
apariția lui neașteptată. Îl cunoștea pe Mingoti ca un om de rea credință, cartofor, intrigant, șantajist, un periculos informator al miliției. Cu evidentă repulsie, Tony Pavone privi În ochii lui bulbucați ce erau permanent injectați de băutură, fumat, nopți nedormite, iscodindu-l „Căru-i fapt datorez onoarea mă Mingoti, de-a te afla aici, la mine În birou...?” Mingoti nu răspunse imediat. Se așeză cât mai comod În scaun, puse un picior peste celălalt, mai trase În piept câteva fumuri de țigară
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
trebue să plec. Am să mai revin totuși, poate mai apar noutăți...!” Tony Pavone nu putea să creadă dacă Buga Niculae fusese om cinstit, totuși Îl compătimea pentru suferințele Îndurate și deci a treia duminecă se trezi În camera lui, iscodindu-l. „Vorbește bătrâne, ce se aude cu inventarul acela...?” Buga Nicolae zâmbi Într-un anumit fel. „De necrezut...! Totuși adevărat...! Nici vorbă de lipsă În gestiune, din contră, au constatat un plus de 156 Kgr. Ce părere aveți...?” „Felicitări bătrâne
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să Înțeleagă mârșevia, forța de a te impune, forța de-a aplica legile după bunul plac, forța de-a teroriza pe cel căzut În dizgrația stăpânilor fără ca nimeni să le tempereze instinctul lor de animale sălbatice...!! Însfârșit, intuind persoana cel iscodea, Tony Pavone expuse pe scurt necazul apoi Îi Întoarse spatele. Turnătorul insistă. „Canalia s’a răzbunat, astai...! Nu te necăji, așa zisa violare a legilor În vigoare, nu poate avea efect asupra persoanei tale...! „Ce te face să crezi...?” „Să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu știa nimic... Acum, iată este cineva care îi explică. Și, încet-încet, identifică și localiză: Ursa Mare, Ursa Mică, Steaua Polară, constelațiile: Taurul, Vizitiul, Orion... puțin mai jos de Vizitiu, Andromeda și în continuare Cassiopea etc, etc... ”- Ei, dacă tot am iscodit oleacă, viața astrelor...vrei, să-ți spun o poveste, dar numai dacă n-o știi, povestea Andromedei foarte pe scurt.” ” - Spune-o, spune-o!” se bucură ea ca un copil. Cât de mult o admira Iorgu, în clipa aceea, în
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
nu mai sufăr atât, să nu mai fie totul atât de nesfârșit de dureros. La tanti Aura era o clientă, dar după un timp a venit și Marcelino și-am mâncat cu el. De la început s-a apucat să mă iscodească, să mă-ntrebe de-a ce ne jucăm, ce e cu tronul acela. A vrut să șteargă cercurile, zicea că vrea să deseneze o Ceaikă, noroc că știam cum să-l iau. Cum a terminat masa, a înșfăcat cartonul de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acest „de ce?“... te-ai alege cu o carte mare. — Dumneata știi răspunsul? l-am întrebat. — Nu, mi-a spus el. Tocmai de asta aș plăti bani grei pentru o carte care să conțină acest răspuns. — Faci vreo presupunere? l-am iscodit eu. — Nu, a replicat el, privindu-mă drept în ochi, cu toate că am fost unul dintre cei care s-au oferit voluntar. După această mărturisire s-a retras pentru un timp. Și s-a gândit la Auschwitz, la care nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cuprinse în astfel de romane sunt discutabile din punct de vedere științific, ele devenind, de prea multe ori, singurele surse pentru majoritate, cum este, de pildă, cazul Codului lui Da Vinci. Dar pe mine mă bucură însăși nevoia de a iscodi lumile trecute, spiritualitățile adevărate sau false, pentru că această scară este cu un etaj mai sus decât curiozitatea adolescentină de a privi prin gaura cheii în dormitorul Sandrei Brown. În această atmosferă a interesului crescând pentru poveste, pentru dezgroparea unor lumi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fu entuziasmată: - Vai, zise ea, ce frumoasă sunteți, domnișoară. Mamă, o să fie fericirea lui Titi. Aglae o cercetă, o întrebă de toate, îi făcu aluzii clare la necesitatea ca nora ei să fie o fată de treabă, nu o dezmățată, iscodi de are zestre. Stănică făcu minuni de prezență de spirit, mințind, luând vorba din gura Georgetei, înflorind: generalul deveni "unchiul general", șantanul, "teatru". Georgeta era un fenomen de cumințenie, o artistă extraordinară, care împreună cu Titi ar fi dat familia tipică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
vizita asta târzie. — Ia zi, ai venit la mine alungat de ploaie sau, ca de obicei, să-mi aduci neliniște în gânduri? Nu știu dacă-i neliniște, Părințele al liniștii! Nu de ploaie-ți bat la ușă, ci ca să vă iscodesc liniștea, ca nu cumva să se liniștească prea mult, că parcă toate Sfințiile Voastre prea vă culcați pe ea ca pe o pernă, ca să vă odihniți mintea fără s-o puneți la încercare... E prea ușor să credeți așa; și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
în mod supranatural pe cel mai nelegiuit dintre toți muritorii, după părerea romeilor. Îndealtmintrelea era adevărat că de când țineau oamenii minte niciun despot nu adusese asupra împărăției romeilor rele atât de multe și de apăsătoare ca omul acesta. Ura generală iscodi pentru el o anume poreclă {EminescuOpXIV 109} înjositoare; gura poporului grecesc îl chema fără excepție Skyloïoannes (cînele Ioan), pentru a arăta acea canibalică lăcomie de-a ucide cu care se scălda satisfăcut în sângele romeilor, cruzime ce se-nrădăcinase adânc
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a urni inteligența din loc. Este însă o soartă comună a rațiunii omenești în speculațiune de a-și sfârși cât se poate de iute clădirea și a cerceta abia după aceea dacă și temelia e bine pusă. După aceea se iscodesc fel de fel de sulemeniri, spre a ni mângâia și reasigura despre aptitudinea ei și spre [a] recuza chiar o asemenea cercetare târzie și periculoasă. Ceea ce însă, în vremea clădiriii, ne scutește de îngrijiri și prepus și ne măgulește cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Era frumos, era deja de ajuns. Îl ispitise gîndul să se ducă să ia loc la o terasă, În piața Maubert de pildă, unde Își amintea că eroul primului său roman se ducea adesea. În locul cafenelei din care personajul lui iscodea frumoasele hoinare se afla acum o bancă. Nu avea timp de pierdut: trebuia să se Întoarcă acasă, era o nebunie că ieșise cînd avea atîta de lucru, cartea trebuia să fie gata săptămîna următoare. Îl contrariase faptul că nu găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ruga eu? Da, am mințit. Dar nu mă rogi. Tomás Își coborî fruntea. — Tu n-o cunoști pe Bea, șopti el. Am tăcut. Am lăsat să treacă mai multe minute fără să scoatem o vorbă, uitîndu-ne la figurile cenușii care iscodeau de dincolo de vitrină, rugîndu-ne ca vreuna dintre ele să prindă curaj și să intre ca să ne salveze de tăcerea aceea otrăvită. După un timp, Tomás Își abandonă ceașca pe tejghea și se Îndreptă spre ușă. — Pleci? Dădu din cap afirmativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clipă. — Nu sunt de acord că tatăl dumitale și-a pierdut mințile, îi răspunse el calm. Dimpotrivă, mi se pare că i-a mai venit mintea la cap în ultimele zile, zău așa. Nu mă crezi? A devenit precaut, bănuitor, iscodește, își cântărește fiecare cuvânt... Despre Kapitoșka a adus vorba cu un scop anume; imaginează-ți, a vrut să-mi sugereze... — La naiba! Nu mă interesează ce-a vrut să-ți sugereze! Te rog, domnule, să nu-mi umbli cu tertipuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mai aveți nimic să-mi spuneți? Am auzit ieri că... (de altfel, n-am dreptul)... dar, dacă veți avea vreodată nevoie de un servitor credincios, vă stau la dispoziție. Nici unul dintre noi nu-i cine știe ce fericit, nu? Dar... nu vă iscodesc, nu vă iscodesc... Plecă, iar prințul se adânci și mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
să-mi spuneți? Am auzit ieri că... (de altfel, n-am dreptul)... dar, dacă veți avea vreodată nevoie de un servitor credincios, vă stau la dispoziție. Nici unul dintre noi nu-i cine știe ce fericit, nu? Dar... nu vă iscodesc, nu vă iscodesc... Plecă, iar prințul se adânci și mai mult în gândurile lui: toți prorocesc nenorociri, toți au tras deja concluziile, toți parcă ar ști ceva ce el nu știe; Lebedev îl trage de limbă, Kolea îi face o aluzie directă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
probleme. Expansiunea înspre Elba și Dunăre necesită o prezență militară susținută. Din fericire, triburile de acolo sunt total dezbinate. Vede că bătrânul împărat își plimbă degetul pe birou ca și cum ar urmări o hartă. — Unde să duc armata? se jeluie. Îl iscodește din ochi. — Aici sau acolo? Secretarul tace prudent. Principele horcăie gutural. — În fiecare moment, granița e descoperită într-un punct sau altul. Izbește violent cu pumnul în masă. — Și asta numai datorită ție! Bietul Ianuarius face înfricoșat un pas înapoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vadă. — La ce folosesc? — Pentru cuștile cu animale și alte metamorfoze... — Metamorfoze? — Decoruri! pufnește iritat Rufus. Coboară tonul: — Și nu numai... Germanul își răsfrânge buza de jos în afară, cu o mină încurca tă. Nu pare să priceapă. Rufus îl iscodește atunci: — Da’ cum se face că nu pari să fi asistat până acum la ase menea spectacole? — M-am înrolat anul trecut, și de atunci am luptat întruna, răspunde simplu călărețul. Prin toată Dalmația, de la Siscia la Burnum și apoi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Constați deci - sper - că aici, la Roma, execuțiile capitale sunt un fel de sărbătoare publică și locuitorii vin cu plăcere în această halucinantă grădină a supliciilor. — Abator de carne umană, murmură cu dezgust Pusio. Este destul de șocat. Tovarășul său îl iscodește din priviri: Nu prea le ai cu luptele, din câte văd. Nu ești un obișnuit al amfiteatrelor. — Nu le frecventez chiar deloc, răspunde sincer Pusio. Le evit cât pot. — De ce? Pentru că niciodată nu mă întorc acasă cu starea de spirit
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce să fie? murmură plictisit Rufus. Au început probabil să agite din cearșafuri. Explicația lui nu reușește să-l liniștească pe călăreț. Se duce până la ușa culoarului și trage cu urechea. Gălăgia persistă. Se întoarce cu trăsăturile încordate. Evreul îl iscodește un timp din priviri. În cele din urmă, spune ironic: — Ce pot să însemne mai multe voci topite într-una singură? Pusio se uită la el perplex câteva clipe. Răspunde cu glas nesigur: — Bucurie... sau mânie? — Vezi? se chinuie Rufus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pare prea... prea... — Seacă? îi sugerează evreul. Germanicus încuviințează abătut. Agrippa se ferește să-l contrazică. Și pentru el știința augurilor, atât cât o pricepe, este prea searbădă, bazată pe observație, fără nici o urmă de inspirație. Ori de fanatism. Își iscodește cu coada ochiului tovarășul. Ce te frământă? ar vrea să-l întrebe, dar se abține. N-a mușcat momeala cu visul. Din păcate, Mariamne e de domeniul trecu tului pentru roman. Cu toată neliniștea care se zbate în el, găsește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]