547 matches
-
cercetate dimensiunile instituționale și culturale ale naționalismului prin prisma unor factori precum statul, teritoriul, limba, istoria, ritualurile, ceremonialul rile și desigur religia. Naționalismul islamic pan-arab a fost acceptat atât de organizațiile politice laice, cât și de cele islamice și islamiste din lumea arabă. Acest fapt este demonstrat prin exemple concrete cum ar fi metamorfozarea unor organizații tradițional-laice, precum Fatah, în Teritoriile Palestiniene. Aceste organizații politice au adoptat, începând cu anii 1990, un discurs islamic apropiat de cel al organizațiilor Hamas
Naționalismul Islamic Pan-Arab () [Corola-website/Science/316155_a_317484]
-
putea fi considerată de asemenea pan-islamică, acest al doilea aspect nu este cel principal, din două motive. În primul rând, naționaliștii islamici pan-arabi consideră că trăsătura dominantă a islamului este cea arabă. În al doilea rând, curentul pan-islamist este acceptat de naționaliștii islamici pan-arabi doar din prisma unui obiectiv religios îndepărtat și nu a unui scop precis pe termen scurt. Dan Stoenescu argumentează că naționalismul islamic pan-arab este un fenomen nou în lumea arabă și reprezintă
Naționalismul Islamic Pan-Arab () [Corola-website/Science/316155_a_317484]
-
patriei împotriva a ceea ce ei percepeau drept un atac imperialist. Mustafa Kemal a fost un politician abil, care a știut să se prezinte drept revoluționar în fața comuniștilor, protector al tradițiilor și ordinii în fața conservatorilor, soldat patriot în fața naționaliștilor și lider islamist în fața musulmanilor religioși, reușind în acest fel să aducă sub conducerea sa toate facțiunile turce și să le ofere motivația potrivită pentru luptă. În discursurile sale publice, Kemal a lansat ideea unei Anatolii constituită ca o fortăreață care să fie
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
Păcii) pe care a întemeiat-o în 1993. Mișcarea Gush Hashalom a început sub forma unui Comitet evreo-arab contra expulzării care a protestat în 1992 împotriva expulzării de către guvernul Itzhak Rabin, în Liban a 415 activiști și conducători ai mișcărilor islamiste palestinene Hamas și Djihad Islami, ca represalii la acțiuni teroriste ale acestora. Avneri împreună cu soția și cu alți activiști evrei și arabi, inclusiv fruntașul islamist israelian Raad Salah, pe atunci primar al orașului arab Um al Fahm din Israel, au
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
alegerile din teritoriile palestinene ocupate Uri Avneri a organizat câteva întâlniri ale mișcării Gush Shalom cu reprezentanți ai acesteia. În viziunea sa, o înțelegere israelo-palestinianaă în viitor va trebui să țină seama de forță politică pe care o reprezintă tabăra islamistă. Pentru această activitate i s-au decernat mai multe premii europene și internaționale. Uri Avneri a susținut în permanență că eșecurile procesului de pace israelo-palestinenan nu se datoreaza liderului palestinian Arafat, ci guvernelor israeliene.
Uri Avneri () [Corola-website/Science/320922_a_322251]
-
americane. Această teză a fost popularizată prin filmul "The Power of Nightmares" produs de Adam Curtis pentru BBC, conform căruia războaiele pornite de George W. Bush ar fi o mașinație ocultă a neoconservatorilor. Filmul face o paralelă între neoconservatori și islamiștii radicali, prezentați drept frați ideologici aflați într-un conflict fratricid, adepții lui Strauss persecutându-i pe adepții lui Qutb deși Strauss și Qutb ar fi în esență două spirite gemene. Conform lui Steven B. Smith, nu a fost activ politic
Leo Strauss () [Corola-website/Science/321450_a_322779]
-
fost ales Mahmud Abbas, care a trebuit să se confrunte cu consecințele deteriorării relațiilor cu Israelul în urma atentatelor, multe din ele sinucigașe, din vremea așa numitei intifade din anii 2000-2004 și cu creșterea în rândurile publicului palestinian a ponderii mișcării islamiste rivale Hamas, apropiată de mișcarea fundamentalistă, veterană în regiune, a Fraților Musulmani. Organizația de Eliberare a Palestinei a luat ființă la 2 iunie 1964, din inițiativa statelor arabe in frunte cu președintele Republicii Arabe Unite,(denumirea de atunci a Egiptului
Organizația pentru Eliberarea Palestinei () [Corola-website/Science/321478_a_322807]
-
obiectivul nu poate fi realizat. Frăția Musulmană n-a reușit nici măcar să schimbe ordinea politică a Egiptului, fără a mai vorbi de instituirea sa ca model de guvernare coranică de-a lungul și de-a latul lumii islamice. Acolo unde islamiștii reușesc să cucerească puterea — ca în Iran, Sudan și Afganistan — rezultatul nu este domnia păcii și evlaviei făgăduită de Profet, ci crimă și persecuție la o scară egalată în timpurile noastre doar de naziști și comuniști. Roger Scruton consideră că
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
în acea perioadă, de reîntoarcere la perceptele Bibliei. Fundamentalismul islamic, conceput în general ca islam politic este doar o componentă a renașterii mult mai extinse a ideilor, practicilor și retoricii islamice și a reîntoarcerii la islam a populațiilor musulmane. Fundamentalismul islamist respinge statul-națiune în favoarea unității islamului. Fundamentalismul clasic susține că atâta vreme cât conducătorii politici pot apăra teritoriile islamului ("dar-al islam") și nu interferează cu practica religiei de către musulmani, revolta împotriva lor este interzisă, deoarece poate duce la "fitna, "care reprezintă o
Islamism () [Corola-website/Science/324893_a_326222]
-
că Basaev era agent al GRU, iar un alt articol al jurnalistului Boris Kagarlițki susținea că "„este de menționat, de exemplu, că Șamil Basaev și fratele său Șirvani sunt vechi agenți GRU, și că toate activitățile sunt coordonate nu cu islamiștii radicali, ci cu generalii care lucrează în birourile contrainformațiilor militare. Toate detaliile atacurilor detașamentelor lui Basaev se pare că au fost puse la punct în vara anului 1999, într-o vilă din sudul Franței, cu participarea lui Basaev și a
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
teritorii din Daghestanul vecin, Basaev a promis să „elibereze” Daghestanul din situația lui de „colonie rusească”. În cartea „Moartea unui dizident: Otrăvirea lui Alexandr Litvinenko și întoarcerea KGB ”, criticul Kremlinului Boris Berezovski susține că a avut o conversație cu liderul islamist cecen Movladi Udugov în 1999, cu șase luni înaintea începerii invaziei din Daghestan. După Primul Război Cecen, Basaev a scris o carte intitulată "Cartea Mujahedinului". Conform introducerii, în martie 2003 Basaev a obținut un exemplar al "Manualului Războinicului luminii" de
Șamil Basaev () [Corola-website/Science/324922_a_326251]
-
musulmanilor. Alegerea acestei politici era împotriva intereselor locuitorilor regiunilor cu populație creștină semnificativă. În 1913, CUP a încercat să se mențină la putere prin adoptarea unei atitudini populiste. Pentru câștigarea unei legitimități crescute, CUP și-a dedicat eforturile întăririi propagandei islamiste, cu accente antiimperialiste. În ciuda pierderii Balcanilor și Libiei și în ciuda regimului partidului unic instaurat de CUP, minoritățile etnice din Imperiul Otoman au continuat să fie reprezentate în proporții similare în cel de-al treilea mandat al parlamentului din 1914 - 1918
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
1998, autoritățile de la Groznîi au decretat starea de urgență. Tensiunile au dus la lupte deschise precum confruntările din iulie 1998 de la Gudermes, în care circa 50 de oameni au murit în schimburile de focuri dintre Garda Națională Cecenă și milițiile islamiste. Alegerile din 1997 l-au adus la putere pe liderul separatist Aslan Mashadov. În 1998 și 1999, președintele Mashadov a supraviețuit câtorva tentative de asasinat puse pe seama serviciilor rusești de informații. În martie 1999, generalul Ghenadi Șpigun, trimisul Kremlinului în
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
Rezultatele investigației, întărite de sentințe, au fost că atentatele au fost organizate de Achemez Goceaev, rămas încă în libertate și urmărit general, și ordonate de Khattab și Abu Omar al-Saif (ambii uciși ulterior), ca răzbunare pentru contraofensiva rusă împotriva incursiunii islamiștilor în Daghestan. Șase alți suspecți au fost condamnați de tribunale rusești. Totuși, mulți observatori, incluzând deputații din Duma de Stat Iuri Șcekocikin, Serghei Kovalev și Serghei Iușenkov, și-au exprimat dubii asupra versiunii oficiale și au solicitat o investigație independentă
Al Doilea Război Cecen () [Corola-website/Science/323690_a_325019]
-
au sărbătorit în Piața Tahrir din Cairo, după conferința de presă a autorității electorale, când rezultatul a fost anunțat. El s-a plasat cu puțin înaintea fostului prim-ministru al lui Mubarak, Ahmed Shafik, și a fost remarcat pentru caracterul islamist. La 30 mai 2012, Morsi a intentat un proces împotriva prezentatorului de televiziune Tawfiq Okasha, acuzându-l de "minciuni intenționate și acuzații care se ridică la defăimare și calomnie". Potrivit ziarului on-line Egipt Independent, o filială în limba engleză a
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
Suprema Curte Constituțională la 14 iunie 2012. Potrivit agenției oficiale de știri din Egipt, Morsi a ordonat înstalarea imediată în funcție a parlamentarilor aleși în 2011, din care majoritatea sunt membri ai Partidului Libertății și Justiției și ai altor grupuri islamiste. La 12 august 2012, l-a numit pe Mahmoud Mekki în funcția de vice-președinte al Egiptului. La 22 decembrie 2012, Mekki a demisionat. După demisia lui Kamal Ganzouri, Morsi l-a însărcinat pe Hesham Qandil cu formarea noului guvern. La
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
noului guvern. La 2 august 2012, Qandil a fost învestit în funcția de prim-ministru. La 27 august 2012, Morsi a numit 21 de consilieri prezidențiali, între care trei femei, doi creștini, doi generali și un număr mare de figuri islamiste proeminente. De asemenea, el a numit noii guvernatori ale celor 27 de regiuni ale țării. La 12 august 2012, Morsi le-a cerut generalilor Mohamad Hussein Tantawi, comandantul forțelor armate ale țării, și Sami Hafez Anan, șeful personalului militar, să
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
națională, Turcia a devenit mult omogenă din punct de vedere etnic decât vecinii ei datorită schimburilor de populație cu aceștia din urmă.( Vedeți și: Schimburile de populație dintre Grecia și Turcia). Mustafa Kemal Atatürk a fost foarte interesat de marginalizarea islamiștilor activi din punct de vedere politic. O asemenea abordare, care a devenit tradițională, a permis o normalizare a relațiilor cu Europa Occidentală, dar există încă rețineri în ceea ce privește admiterea țării în Uniunea Europeană. Între 1910 and 1916, o serie de teorii antisemitice
Comitetul Unității și Progresului () [Corola-website/Science/326804_a_328133]
-
a sustinut necesitatea aderării Turciei la Uniunea Europeană. El a criticat cu asprime Israelul și conducătorii și media arabă, inclusiv cei ai mișcării Hamas în legătură cu evenimentele din timpul Operației Plumb turnat în fâșia Gază în deembrie 2008. analiza a originilor violenței islamiste; sublinierea contrastului între tradiția poetica a unor liberi cugetători și mistici medievali și tradiția militanta a unor gânditori dogmatici și puriști fanatici; în acelaș timp - critică prezentării simplificatoare a islamului că dușman de moarte în Occident. (Cea mai frumoasă istorie
Abdelwahab Meddeb () [Corola-website/Science/324604_a_325933]
-
aceasta perioadă s-au atribuit Mossadului eliminarea unor însemnați conducători de organizații de teroare, ca de pildă Imad Murniye, comandantul „militar” al Partidului lui Allah - Hizbollah din Liban, într-un atentat la Damasc, Mahmud al Mabhuh, din conducerea organizației palestinene islamiste Hamas într-un atentat la Abu Dhabi și punerea unor obstacole în calea programului nuclear al regimului lui Bashar al-Assad din Siria și al ayatollahilor din Iran. La 6 ianuarie 2011 Dagan și-a încheiat misiunea ca director al Mossadului. În
Meir Dagan () [Corola-website/Science/326220_a_327549]
-
își retrag ambasodorii de la Damasc. Rusia lansează apel către Liga Arabă și țările occidentale să facă presiuni asupra părților implicate în conflictul din Siria să înceteze violențele, în timp ce ministrul islaerian al apărării avertizează asupra pericolului instalării unui guvern de factură islamistă în eventualitatea căderii lui bashar al-Assad. 20-30 noiembrie: Comitetul pentru drepturile omului din cadrul ONU condamnă regimul Assad. Burhan Ghalioun, reprezentant al opoziției siriene face apel la Armata Siriană Liberă să apere populația civilă siriană de atacurile regimului. Ministrul de externe
Războiul Civil Sirian () [Corola-website/Science/322656_a_323985]
-
revoluții au avut ca punct comun, rezistența impresionantă a șefilor de stat, care s-au zbătut până în ultimul moment să-și păstreze scaunul, indiferent de consecințe. Aceste revoluții nu au fost inițiate neparat sau numai de către islamul politic radical, mișcările islamiste sau islamul militant, ci au fost începute de mase populare cuprinzând toate păturile sociale. Un element comun și nou în aceste mișcări, este prezența feminină la proteste. O prezență cu totul remarcabilă au avut-o femeile din diferite clase sociale
Primăvara arabă () [Corola-website/Science/322151_a_323480]
-
în cazul în care litigiul nu va fi soluționat. Tot în aceeași zi, cosecutiv ultimatumului au demisionat patru miniștri: Ministrul Turismului Hisham Zazou (care s-a oferit să demisioneze în urmă cu câteva luni atunci când Morsi a numit un terorist islamist, conducătorul unui grup care a atacat și asasinat turiști, în funcția de guvernator al Luxorului), Ministrul Comunicațiilor Atef Helmi, Ministrul de Stat pentru Afaceri juridice și parlamentare Hatem Bagato și Ministrul Mediului Khaled Abdel Aal. A doua zi ziarul „Al-Ahram
Lovitura de stat din Egipt din 2013 () [Corola-website/Science/329693_a_331022]
-
soluție militară în cazul în care una politică nu va putea fi găsită pe a doua zi. Curtea de Casație din Egipt a dispus repunerea în funcție a fostului procuror general Abdel Maguid Mahmoud care fusese înlocuit de Morsi cu islamistul Talaat Abdallah pe 22 noiembrie 2012. Purtătorul de cuvânt al Președinției și cel al cabinetului au demisionat. Pe 3 iulie, noaptea târziu BBC a transmis o declarație televizată a președintelui Morsi că „va apăra legitimitatea mandatului său cu prețul vieții
Lovitura de stat din Egipt din 2013 () [Corola-website/Science/329693_a_331022]
-
ONU din 1948 a chemat la returnarea sau despăgubirea refugiatilor arabi palestinieni. În absența unui acord definitiv între Israel și arabii palestinieni și în condițiile menținerii stării de război între Israel și o parte din statele arabe din regiune (regimul islamist palestinian Hamas din Fâșia Gaza, Siria, Libanul) această rezoluție nu a fost aplicată. Israelul, care nu a exclus posibilitatea despăgubirii refugiaților în cadrul unor acorduri de pace, a emis o lege care interzice întoarcerea refugiaților palestinieni pe teritoriul său. Arabii palestinieni
Nakba () [Corola-website/Science/329845_a_331174]