1,029 matches
-
cu ocazia atentatului, reușise să supraviețuiască. Cand Roger se intoarce îl va recunoaște pe Conte viu și nevătămat, dar nu-și va dezvălui propria identitate. El va cere să i se permită să participe la lupta alături de Cruciați, pentru a ispăși un vechi păcat (Trio și cor: Le Seigneur nous promet la victoire! O bonheur!). Tabloul 2. Palatul Emirului din Ramla. Gaston, ostatec în palat, este mistuit de dorul pentru Hélène (Je veux encore entendre); un oficial o aduce pe Hélène
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
în stânga, gonește mulțimea. Starețul mănăstirii îl ceartă pentru că nu arata milă creștină față de nevoiași după care amândoi discuta despre comportarea stranie a fratelui Raffaello. Amândoi sunt de acord că asprimea vieții pe care o duce Raffaello este un semn că ispășește un păcat. Un sunet de clopot venit de la poarta mănăstirii anunță sosirea lui Don Carlo care întreabă de Padre Raffaello. Care dintre cei doi? răspunde Melitone: Unul este din Procuna, gras și surd, celălalt este sfrijit, întunecat, cu ochii... Doamne
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
toată lumea știa cine este profesorul doctor Fitacek, i s-au creat condiții speciale în penitenciar, el având acces permanent la internet și la cărțile pe care le cerea și i se trimiteau de acasă sau de la bibliotecă. Când și-a ispășit pedeapsa și trebuia să fie eliberat, a constatat că niciunde în lume nu are condiții de muncă mai bune decât în celula sa. Așa că a rugat să mai fie lăsat acolo până ce va termina Tratatul General de Lingvistică Comparată, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
doctorale. 18 Certificatul medical anexat la dosar o dovedește fără putință de tăgadă! 19 Și Procesul verbal anexat și întocmit de agentul de poliție dovedește fără putință de tăgadă mizerabila întâmplare. Întâmplare? 20 Josua Raijovic a izbutit să evadeze după ce ispășise ceva mai mult de trei ani, se pare că ar fi fugit în America de Sud, unde ar fi încercat să-și reia viața de crai, numai că vremea petrecută în penitenciarul pentru criminali recidiviști a lăsat urme și, cum nu mai
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
tipicu). Apoi numele vechi ale unor sărbători: Blagoveștenie (Bunavestire), Stretenie (Întâmpinarea Domnului), Vovidenie (Intrarea în Biserică), Probojenie (Schimbarea la față), praznic (prazniku-sărbătoare). Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
iar din 1923, din nou, „Facla”. Fiind deputat din 1920, nu are de suferit în urma afilierii Partidului Comunist la Internaționala a III-a, dar în 1923 este condamnat la 18 luni închisoare pentru lezmajestate. Pedeapsa, redusă la jumătate, și-o ispășește la Craiova, în 1925-1926, o relatare amplă fiind publicată în ziarul „Chemarea” din 1927. Ulterior mai este arestat preventiv, pentru calomnie, în 1927 și 1931. Începând din 1910, C. dă la iveală mai multe tălmăciri din Anatole France (Roupart, Asupra
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
din motivul folcloric prezent în „Soarele și Luna”. Autorul plasează acțiunea basmului său dramatic la o Curte domnească, într-un timp indefinit. Asemenea Craiului de Rouă din eres, Alean, fiul Doamnei Luna, rod al unei iubiri neîngăduite, este condamnat să ispășească păcatul părinților săi printr-o existență nocturnă. Chemarea lui la tron, de cei care nu-i știau blestemul, nu se poate împlini. Alean este expresia dualității lumină-întuneric, înlăuntrul căreia oscilația și ezitările au ca deznodământ moartea. Nu mai este însă
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
care o ai față de neofiți, față de reconvertiții zeloși sau de pocăiții entuziaști. Așa eram eu. În orice moment, țineam să le arăt că singularitatea mea fusese depășită definitiv. Că eram ca ei. Și, în plus, gata de orice ca să-mi ispășesc marginalitatea. În rest, mini-societatea însăși, între timp, se schimbase. Copiind din ce în ce mai bine lumea adulților, se împărțise în câteva clanuri. Da, aproape în clase sociale! Am deosebit trei. Prefigurau deja viitorul acelor adolescenți, încă uniți ieri într-o mică haită omogenă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu avea inițial un rost etiologic, ce altă semnificație putea să aibă motivul epic al rănirii meșterului ? Să fie vorba de o reminiscență atrofiată a „jertfei de sânge” pe care o cere construcția ? Sau de o pedeapsă pe care o ispășește meșterul pentru că a încălcat unele canoane rituale de construcție ? Textul legendei românești este mult prea lapidar pentru a putea da un răspuns în acest sens. O privire comparativă asupra altor legende din spațiul european s-ar putea dovedi fructuoasă. Un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
important. Din acest moment și din acest motiv, omul dobândește posibilitatea de a cunoaște (până atunci, un privilegiu divin), dar tot de atunci și tot de aceea omul este alungat din Paradis (este separat deci de Dumnezeu) pentru a-și ispăși păcatul originar - concept fun damental în doctrinele celor trei „religii ale cărții” (mozaism, creștinism și islamism). Ecuația copac = carte nu este o simplă speculație sau o inter- pretare simbolică abuzivă. Aceeași metaforă apare în viziunea unui alt personaj biblic, chiar dacă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
zâmbise larg. ― Nu în felul în care te gândești tu că aș putea fi ispitit. ― Și totuși, Sfântul Augustin crede că suntem condamnați la a fi mereu păcătoși, cedând ispitei. Chiar și aceia dintre noi care sunt virtuoși au de ispășit vina primordială de a fi mușcat din măr și de a-l fi înșelat pe Dumnezeu. Și atunci la ce bun să fii virtuos? Rim îi servi atunci una din dilemele care se născuseră în minte lui în vreme ce studiase puținele
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
De vreme ce nu conta felul în care trăiești, poate că Dumnezeu le trimisese un semn călugărilor augustinieni că le rezervase, lui Stin și fraților lui, o soartă aparte, aceea de a trăi în Satul acela pentru totdeauna, departe de restul lumii, ispășind o vină care nu era a lor, dar de care nu puteau scăpa. Era convins că, dacă exista un leac, atunci el se afla în credință, în credința lui, poate, și nu în cercetările științifice care păreau să-i fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
corporală de 30 de ani de muncă silnică". Publicasem cu puțin timp în urmă o carte intitulată Revoluție în Revoluție? Mai puțin ca autor al acestei cărți (90 pagini) decît pentru o participare trecătoare la gherila lui Che Guevara, am ispășit o parte din această pedeapsă în Chaco-ul bolivian. Aventură măruntă, fără mare interes, din care vă cer să eliminați orice rezonanță intimă, dar de care vreau să mă folosesc ca de un instrument oarecare pentru cutia mediologică. Cum să apreciez
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fărădelegile lor le va lua asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
până la capăt pe cei peste care este rânduit că Mare Preot: „De aceea a trebuit să se facă asemenea fraților săi intru toate, spre a fi Mare Preot îndurător și credincios (eleemÄn kaì pistòs archiereús) în cele către Dumnezeu, ca să ispășească păcatele poporului.” (Evr 2,17 - t.n.) Totodată, îi este credincios Tatălui: pistòn ónta tÄÎ poiesanti autón... (Evr 3,2): „El credincios Îi este Celui ce L-a rânduit...” (BVA) Semnificații de bază: vrednic de încredere, fidel. 3.2.2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ioan Botezătorul îl desemnează pe Isus în În 1,29 și 1,36: Ide ho amnòs to¤ theo¤ ho aírÄn tgn hamartían to¤ kósmou ( În 1,29). Mielul este simbolul ce combină imaginea „Slujitorului” care poartă fărădelegile multora și le ispășește, din Is 53, si jertfă mielului de Paști (Ex 12), simbolul răscumpărării poporului lui Israel 302. Este prezent și în 1Pt 1,19: „ați fost răscumpărați s...ț cu Sângele scump al Mielului neprihănit și nepătat, Hristos (timíÄi haímati hÄs
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
notă: „Litt. „propitiatoire” Ex 25, 17+; cf. He 9, 5...” etc.) (BJ); „expiation” (RSV). Septuaginta a tradus ebraicul kapporeth, ce desemna capacul chivotului legământului care era stropit cu sânge în Ziua Ispășirii, cuvânt derivat și el de la k"par, „a ispăși”, „a șterge”, cu hilasterion, de la hiláskomai, „a îmblânzi (pe cineva)”, „a câștiga favoarea” (cuiva), care astfel a ajuns în Noul Testament să însemne și „a ispăși” (păcatele), iar hilasterion, „ispășire”. În Rom 3,25, se spune ca pe Hristos Isus proétheto
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
era stropit cu sânge în Ziua Ispășirii, cuvânt derivat și el de la k"par, „a ispăși”, „a șterge”, cu hilasterion, de la hiláskomai, „a îmblânzi (pe cineva)”, „a câștiga favoarea” (cuiva), care astfel a ajuns în Noul Testament să însemne și „a ispăși” (păcatele), iar hilasterion, „ispășire”. În Rom 3,25, se spune ca pe Hristos Isus proétheto ho theòs hilasterion s...ț en tÄÎi auto¤ haímati: „Dumnezeu l-a rânduit ispășire s...ț prin sângele lui.” (t.n.) 1In 2,2 afirmă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al marelui Dostoievski: „Conștiința vieții prețuiește mai mult decît viața”. Întreaga operă literară a lui Dostoievski demonstrează faptul că remușcarea prin căință nu este un proces psihic distructiv, ci, dimpotrivă, unul constructiv: nu poți să te schimbi mai Înainte de a ispăși pentru greșeala pe care ai făcut-o; trebuie să Îndurăm adevărul despre noi, altfel, vor fugi mereu de noi Înșine; remușcarea și căința sînt procese sufletești inevitabile deoarece nu vom putea să-i facem la nesfîrșit responsabili pe alții de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
o lădiță - Înțelegem importanța izolării la timp, În cadrul comunităților umane, a unor conduite aberante singulare. * „Rănile pe care omul și le face sieși se tămăduiesc greu.” (W. Shakespeare) Firește că orice viciu pe care ni-l asumăm nu-l putem ispăși decît prin amare procese de conștiință, și prin acte reparatorii adecvate. * „Nu se vindecă acela care este Îngrijorat.” (Hipocrate) Există un proverb creștin care relevă foarte bine faptul că unii oameni au talentul de a spori un necaz, Îngrijorîndu-se tot
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
și în realitatea lui. în schimb, a fost sacrificat trupul lui Simon din Cirene - fără ca el s-o știe... Cel puțin, fără ca soldații romani să bănuiască ceva, și nici Pilat, nici evreii, nici mama lui - nimeni. în timp ce imaginea lui Isus ispășește și moare pe cruce, când Simon din Cirene își dă ultima suflare în locul celui crezut mort pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, Isus rânjește liniștit spre cerul regăsit în timp ce clona lui metafizică urca spre locul răstignirii... Sau cum poate fi cineva
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nicio faptă păcătoasă. Negativitatea e suficientă în viața de toate zilele, unde se manifestă deja cu prea mare eficacitate. Nu-i nevoie să mai adăugăm ceva la aceasta, transformând existența într-o vale a plângerii, în care ar trebui să ispășim, deci să suferim. Omul este, prin urmare, o făptură de esență divină, faptele și gândurile lui coincid cu ființa și cu voința lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate fi conceput ca fiind separat de realitate pentru că el este real în toate
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Liber nu neagă infernul sau paradisul ca atare, ci recuză definițiile catolice, apostolice și romane. Infernul? Bineînțeles că există, dar este o metaforă a ignoranței și în niciun caz o geografie chtoniană în care ard pentru eternitate ființele care-și ispășesc păcatele. A nu ști, iată definiția lui. Paradisul? Desigur, dar nu-i nicidecum un loc pierdut susceptibil de a fi redobândit într-o zi, după mortificarea trupului, după suferințe și mântuire. în schimb, el coincide cu cunoașterea adevărului. Astfel încât individul
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de-a șasea bolgie a Infernului îX. 13-15). Această bolgie este locul cel mai de jos, cel mai întunecat, cel mai departe de cer, și miroase cel mai puternic a pucioasă. Acolo se chinuie ereticii condamnați pentru veșnicie să-și ispășească păcatele în niște morminte cuprinse de flăcări, pentru că au negat nemurirea sufletului. Pe atunci, un epicurian desemnează cel mai adesea un anticreștin, o persoană care nu crede în Dumnezeu, în natura incoruptibilă și eternă a sufletului, în Judecata de Apoi
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
desfac și apoi se fac la loc, ceea ce ne constituie dispare și nu mai rămâne nimic din ceea ce definea cândva identitatea noastră; așadar, nu există nimic de temut din partea acestor jocuri ale atomilor, nicio pedeapsă de așteptat, niciun păcat de ispășit. Fizica epicuriană condamnă orice metafizică: ceea ce se întâmplă se desfășoară în limitele unei logici atomice. Cum ar putea moartea să constituie o problemă? Ce-i de temut în ea? De vreme ce binele și răul rezidă în senzații, iar moartea presupune privarea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]