720 matches
-
modernilor sacrificiul le apare ca absurd și, firește, inuman. Așa se și explică inaderența modernilor și postmodernilor la miturile sacrificiale de felul celui al jertfei pentru creație din balada Monastirea Argeșului. Dar mitul rezolvă o profundă criză sacrificială prin victima ispășitoare, care este Ana, respectiv Mira din drama lui Blaga, făcând posibilă creația de cultură și civilizație. Ana frânge violența telurică, irațională, malefică, dărâmătoare de ziduri, curmă discordia dintre meșteri și restabilește unitatea dialogică a comunității. În mit, însă, există puternice
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
pentru că e mai strict conform principiului răzbunării. Insistența asupra pedepsirii vinovatului nu are alt sens"69. Sistemul judiciar este "infinit mai eficient" pentru că stopează răzbunarea perpetuă printr-o a treia instanță veghetoare care transformă pedepsitul într-o umbră a victimei ispășitoare, semnificație viabilă pentru ambele părți supuse justiției. Dar justiția își atinge cu adevărat ținta numai prin recunoașterea culpei și, deci, prin acceptarea condiției de victimă ispășitoare, fapt ce restabilește dialogul cu aproapele, care a fost, la rându-i, victimizat. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
printr-o a treia instanță veghetoare care transformă pedepsitul într-o umbră a victimei ispășitoare, semnificație viabilă pentru ambele părți supuse justiției. Dar justiția își atinge cu adevărat ținta numai prin recunoașterea culpei și, deci, prin acceptarea condiției de victimă ispășitoare, fapt ce restabilește dialogul cu aproapele, care a fost, la rându-i, victimizat. Astfel, raționalitatea justiției se sprijină pe supraraționalitatea credinței și împăcarea comunitară se restabilește. Mecanismul funcționează la nivel privat, între grupuri sociale și între comunități naționale, ultima instanță
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
state naționale" (Opinia studențească, răspuns la ancheta Minorități culturale, an. XXX, nr. 94, 26 martie-2 aprilie 2001, p. 13). Ba, adaugă, spiritul național ar fi totdeauna "triumfalist în prezentarea destinului populațiilor majoritare și agresiv-minimalizator față de minorități", privite mereu ca "țapi ispășitori" "al căror linșaj să poată provoca euforia oarbă a maselor, spre profitul deșănțat al liderilor". Evident, autorul confundă intenționat sălbăticia șovinistă cu specificul național. 135 Ioan Petru Culianu, Mircea Eliade, 1978, trad. rom. de Florin Chirițescu și Dan Petrescu, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cu inserții religioase, relatată de el însuși într- un ultim interviu acordat lui M. Tatulici, în 1993. Scenaristul evocă furia Elenei Ceaușescu, care, intrând cu niște oaspeți străini într-o mănăstire din Moldova, nu este aclamată - slujba continuă netulburată. Țapul ispășitor devine filmul Ion, după Rebreanu, interzis în 1980, când era gata să intre pe ecrane. De ce ? Pentru că în romanul lui Rebreanu un personaj era popa Belciug. Mi s-a spus : „Popa trebuie să dispară, biserica trebuie să dispară...”. Discuțiile au
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
care trăiește în bune condiții. Propria noastră nevoie de a avea copii buni și fericiți este foarte mare și noi suntem tributori percepției selective. Următorul caz este un exemplu în această privință. Copiii dificili și agresivi devin cu ușurință țapii ispășitori în grup și interacțiunea cu ceilalți copii poate să le sporească agitația, agresivitatea ?! O întrebare importantă, care are un loc central în evaluarea completă și care are un loc central în evaluarea completă și la care personalul educațional și social
ATITUDINEA PĂRINŢILOR DIN MEDIUL RURAL ŞI EFECTELE ASUPRA ADAPTĂRII ŞCOLARE by SARDARIU ELISABETA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/338_a_598]
-
de substanțe organice este mediul ideal de creștere a bacteriilor și a virușilor. Prin acest mod de a aborda problema se deplasează atenția de la principalul suspect în declanșarea toxiinfecțiilor alimentare (oul) spre un alt suspect inventat, de fapt un țap ispășitor(ceapa). Compania a afirmat că prin scoaterea cepei din maioneză, aceasta a devenit mai sigură. Problema eu cred că s-a rezolvat prin introducerea în compoziția maionezei a unui colorant, conservant, corector de aciditate, etc.. Această politică a firmei de
A fi creştin by Rotaru Constantin [Corola-publishinghouse/Science/498_a_778]
-
ceremonii anuale. În caz de catastrofă durabilă, natura excepțională a puterii regale este lovită de precaritate. Adversitatea, bazată pe constatarea forței sale excesive sau, dimpotrivă, pierderea de forță vitală din cauza bătrâneții, a bolii sau a sterilității îl desemnează drept țapul ispășitor ideal. O putere pare cu atât mai legitimă dacă pare a se înscrie în ordinea naturală. Prin urmare, ea își datorează eficacitatea ignoranței, cel puțin parțială, a mecanismelor care o compun. Ordinea care decurge din aceasta poate fi mai mult
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
la revenirea la respectarea „legalității socialiste” și la condamnarea unei părți a moștenirii staliniste. „Raportul secret” are în primul rând obiective interne din URSS: să asigure PCUS și populația că teroarea de masă a luat sfârșit; să desemneze un țap ispășitor care să-i exonereze pe ceilalți conducători de responsabilitățile lor dintre anii 1930-1950; să impună de fapt o amnezie și o amnistie a crimelor din perioada stalinistă; să privilegieze figura mitică a lui Lenin pentru a instaura un nou cadru
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a democrațiilor populare*; pe de altă parte, lagărul comunist, al păcii și al socialismului, condus de URSS, în jurul căreia trebuie să se constituie un „front de luptă”. Atacate de Jdanov și de comuniștii iugoslavi, PCF și PCI servesc drept țapi ispășitori, acuzate de a se fi comportat ca niște „partide de guvernământ” după ce au fost izgonite din coalițiile respective. în mod indirect, sunt vizați și polonezii, cehii și bulgarii, care evocaseră eventualitatea căilor naționale și a specificității socialismului. Kominformul își instalează
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încât acest gen de nenorocire să nu se mai întâmple. și în 1930, „procesul menșevicilor”, „procesul partidului țărănesc”, „procesul consiliului suprem al economiei” și „procesul partidului industrial” se desfășoară fără incidente, desemnând întru vindictă publică - după vechiul principiu al țapului ispășitor - categorii întregi de „sabotori”, cu, pe deasupra, zeci de împușcați. Asasinarea lui Kirov, conducătorul Leningradului, la 1 decembrie 1934, îi permite lui Stalin să extindă procesele de la societate la PCUS*. O lege reduce la zece zile instrumentarea în caz de „terorism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
pe care o inspiră); specialistul social (cu valori crescute la simpatia inspirată, dar scăzute la ceilalți doi factori); deviantul supraactiv (cu valori crescute la activitate și scăzute la competența în sarcină și la simpatia inspirată celorlalți); deviantul subactiv sau țapul ispășitor (cu valori scăzute la toate cele trei dimensiuni). Fără a o afirma direct, din cercetările lui Bales se degajă faptul că noul factor introdus de el se referă la o serie de însușiri personale ale liderului (originalitate în idei; dorința
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau a altor membri, la celălalt pol; - instalarea dependenței față de lider a subordonaților (dovada reprezentând‑o inactivitatea membrilor grupurilor în absența liderilor); - amplificarea manifestărilor de iritabilitate și agresivitate la adresa colegilor de grup (apariția tensiunilor interpersonale și a fenomenului de „țap ispășitor”); - apariția tendinței de dezagregare a grupului. # Efectele practicării stilului de conducere democratic sunt: # - favorizarea dezvoltării libertății și aptitudinilor membrilor grupului; - stimularea interdependenței subordonaților; - generarea interacțiunilor sociale amicale între subordonați, între ei și lider; raporturile dintre subordonați și lideri sunt cordiale
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
caz orice metamorfoză a dragostei este posibilă, indiferent dacă este vorba de sexe opuse sau de același sex, de la dragostea de scurtă durată până la divinizare - cu cultul personalității șefilor, de la dragostea platonică până la respect - dragoste la distanță); 5. șeful țap ispășitor și subordonatul căutând să‑și descarce furia și agresivitatea (relație stranie în care șeful își acceptă rolul); 6. șeful care face totul singur și subordonații care nu știu cum să depășească dificultățile sarcinilor de muncă (șeful se substituie total subordonaților săi, preluând
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
facil atunci când există o polarizare, omogenitate crescută a atitudinilor și opiniilor membrilor. Ele devin însă rapid sensibile la tendințele dispersionale atitudinale, manifestând presiuni coercitive, fapt ce face ca individul în cauză să se conformeze sau să se autoexcludă, devenind „țap ispășitor”. Autoexcluderea mai ales sub aspect psihologic este rezultatul încălcării normelor de grup, în special a celor informale. În acest sens, mobbing-ul apare cel mai frecvent ca o rupere a echilibrului emoțional al grupului. Și cum reechilibrarea este o atribuție managerială
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
conceptele de deplasare și de proiecție, de refulare și de reapariție a tendințelor refulate. De unde recurgerea, spre exemplu, la modelul „frustrare ă agresivitate” (Dollard et alii, 1939; Banton, 1983, pp. 82-83), echivalent cu o reformulare a modelului popular al „țapului ispășitor”, sau la cel al „personalității autoritare (Adorno et alii, 1950)”. Se presupune astfel, În orice caz, că baza reală a prejudecăților rasiale nu este constituită pur și simplu de ignoranța subiectului cu privire la „cel exterior grupului”, pe care Îl respinge, și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
dintr-o primă modelare prin educație și sunt roadele unei socializări compuse din reprimare și frustrare. Este de-ajuns apoi să presupunem inevitabilele reapariții ale tendințelor refulate și să descriem deplasările și proiecțiile pulsiunilor sau afectelor refulate asupra unor țapi ispășitori. Regăsim astfel modelul „frustrare ă agresivitate”. Pe scurt, rasismul este o problemă de patologie individuală pe fondul unei socializări autoritare și represive. Rasistul este un individ bolnav. Rasiștii sunt astfel priviți ca niște subiecți atinși de o patologie, tratați ca și cum
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu sunt de neglijat. Pentru anumite etnii, umanitatea Încetează să mai existe la marginea satului sau la frontierele grupului lingvistic propriu. Stigmatizarea atinge toți ereticii, străinii sau barbarii. În societatea niponă, cei din casta Burakumin au fost multă vreme țapii ispășitori ai tuturor relelor. Obligați să trăiască În ghetouri sordide, le erau permise doar căsătoriile endogame. Franța secolului al XVI-lea le rezerva o soartă cam la fel de fericită marginalilor săi. Gușații și ologii, asimilați cu leproșii, erau obligați să poarte o
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
genocid, așa cum s-a Întâmplat În Amazonia, În perioada acaparării pământurilor care aparținuseră inițial indienilor. În Tasmania, ultimul băștinaș a fost ucis la sfârșitul secolului al XIX-lea. Etnocentrismul celor aflați În poziție dominantă duce uneori la eliminarea unor țapi ispășitori din rândul dominaților, care pot răspunde prin violențe ce justifică mai apoi acțiunile de tip etnocid Împotriva lor (cazul kurzilor În Orientul Mijlociu). C. R. & CLASTRES Pierre (1974), La Société contre l’Etat, Paris, Minuit. CONDOMINAS Georges (1965), L’Exotique est quotidien
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
deț individ ș...ț poate să-și construiască o imagine despre lume În care doar ceilalți au dorințe perverse care pun În pericol decența, fără a recunoaște vreodată șcă elț ar putea avea aceleași dorințe” (Billig, 1984, p. 460). Țapul ispășitor este astfel un receptacul și un spațiu de proiecție „util din punct de vedere social”, favorizând eliminarea bilei autoritariste a acestui tip de individ, neliniștit În fața diversității lumii și a diferențierilor pe care aceasta le generează la nivelul categorisirilor și
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Paris, Larousse. HENNEBELLE Guy (coordonator) (1992), Le Tribalisme planétaire, dosar tematic al revistei Panoramiques, nr. 5, trimestrul al treilea. RIVIERE Claude (2000), Anthropologie politique, Paris, Armand Colin. Φ Conflict, ETNICITATE, PARTICULARISME/UNIVERSALISM, STRĂIN, Trib, VIOLENȚĂ Țtc "Ț" Țap ispășitortc "Țap ispășitor" Φ ATRIBUIRE (teoriileî), PREJUDECATĂ, VIOLENȚĂ, XENOFOBIE Ținuttc "Ținut" Comunități de comune, comunități de aglomerări, „ținuturi” cu nume motivate și construite pornind de la un element de relief, uneori derivate din toponimul unui oraș sau al unui târg: Alpes mancelles 1, Planèze2
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pauci elenchi (mulți chemați, puțini aleși). Multe i se pot reproșa poporului lui Israel, de la vițelul de aur la venalitatea cămătăriei și deportarea palestinienilor, dar putem spune că a plătit cu vârf și îndesat pentru păcatele sale, ca un țap ispășitor. Lumea urăște în ei vocația, misiunea, mesianismul lor suprafiresc. A-l acuza pe Israel pentru puținătatea credinței ar fi ca și cum l-ai culpabiliza pe Adam pentru neascultarea poruncii divine, uitând că, după Hristos, vina nu este decât a noastră. Este
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lui. În cele din urmă, Păunescu s-a ridicat și a plecat, interzicându-ne să folosim interviul. După plecarea lui, o parte din echipa română mi-a reproșat că am vrut să îl transform pe Adrian Păunescu într-un țap ispășitor, dând la o parte rolul lui pozitiv din anii ‘70, meritele Cenaclului Flacăra etc. După atâția ani, găsesc argumentul acesta fals: filmul nu era un proces al respectivului domn, ci povestea felului în care a fost construit cultul personalității. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
este întregul, cu potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
violența. Theodor Codreanu apelează la ontologia arheității creată de poetul nostru, invocând filosofia diferenței, heterogenia eului, "dublul monstruos" (Cain și Abel, Eteocle și Polynice, Sarmis și Brigbel), teoria eminesciană a dublului binom, "violența benefică fondatoare", pentru a demonstra că victima ispășitoare devine zeitatea grupului, că orice mit se naște dintr-un act sacrificial, înseamnă "contrapunerea violenței benefice violenței malefice". Înarmat până în dinți cu documente și strategii, Theodor Codreanu purcede la investigarea minuțioasă a ceea ce el numește "agonia eminesciană" de la internarea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]