4,397 matches
-
prescris. Și făr-ale tale brațe, Femeie aș fi, doar în gând, Iubindu-ți amorul, în cale, Cănd visul mă ceartă, roșind. Cand felul aromei mă-ncearcă Un vis ne-mplinit să detest, În brațele tale, iubite, de parcă, Un măr sunt, fără ispita, firesc... FEMEIE Femeie, blajina ți-e suflarea, Cănd ochii, cu izvoare, stau la sfat, Si trupul îți e drept, și-a ta cărare, Spre care mergi, cu gândul apăsat. Femeie, revin prin oase râuri, Ce-ți scalda bunătatea, zbătându-se
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
Versuri > Iubire > IUBESC PĂMÂNTUL ȚĂRII... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1536 din 16 martie 2015 Toate Articolele Autorului 16 Martie 2015 Iubesc pământul țării din care m-am născut, Oricât m-ar duce gândul și vremea în ispită, Mi-a fost întâiul leagăn și la nevoie scut, De el întotdeauna mi-e inima lipită... Fără pământ sămânța și zborul e-n zadar, Fără pământ copacul nu-și află rădăcina, Aici se întoarce Dorul de-a pururea hoinar, Aici
IUBESC PĂMÂNTUL ȚĂRII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377223_a_378552]
-
Și Dumnezeu mi-o știe cât e de-adevărată! La sânul ei cuvântul în pace mi-a crescut, Credința mea rămâne prin viață neclintită, Iubesc pământul țării din care m-am născut, Oricât m-ar duce vremea și gândul în ispită... Referință Bibliografică: Iubesc pământul țării... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1536, Anul V, 16 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
IUBESC PĂMÂNTUL ȚĂRII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377223_a_378552]
-
mai aveau câte o scamă de păcat, măcar o părticică infimă de care să se agațe și să ne tragă înapoi spre el. Că noi nu știam cum ne ispitește și ce metode folosește. Fără să vrem îi cădeam în ispită și urmam sfaturile lui mizerabile, spre mâhnirea Domnului care se sacrifica și învia pentru noi. Așa mi s-a întâmplat într-un an, să cad în ispita necuratului, fără să vreau, fără să știu. Să fi fost în clasa a
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
cum ne ispitește și ce metode folosește. Fără să vrem îi cădeam în ispită și urmam sfaturile lui mizerabile, spre mâhnirea Domnului care se sacrifica și învia pentru noi. Așa mi s-a întâmplat într-un an, să cad în ispita necuratului, fără să vreau, fără să știu. Să fi fost în clasa a doua?.. Sau a treia?..Nu mai țin minte. Aveam un coleg, vecin pe aceiași uliță, unul, Mărin al lui Papin. Cum Săptămâna Mare se apropia, îi spun
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
și munte, Un mesager astral trimis să-nfrunte Întârziate pâlcuri de ninsoare. Le poartă blând spre veșnicii polare Lăsând în urmă calde alizee Să-mbrace lumea în veșmânt de fee, Pământu-n toporași, pomii în floare. Și încântat de-atâtea noi ispite, Cosițe de codane răscolește, Le flutură rochița ștrengărește, Neobrăzat alint pe coapse-albite. Și fuge-apoi; se culcușește seara Sub curcubeie desenând crepuscul. Prin iarba crudă, greierul minuscul Cri-cri-ul toarce: vine primăvara! *** Ciclul "Primăvara" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: neobrăzat alint
NEOBRĂZAT ALINT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377260_a_378589]
-
din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Am văzut în zori seninul când pe geana dimineții, două boabe mici de rouă primeneau curbura vieții. Un artist picta albastru pe coloana infinită am crezut că sunt în rai și ferită de ispită. Am văzut cu ochiul minții două flăcări într-un mac de fior și bucurie, sincer n-am știut ce fac... Am văzut într-un ulcior, inima ce-o poartă apa când trecută în pahar duce dorul înspre alta... Am văzut
SENINUL de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377274_a_378603]
-
temporal, Dar mai ales Mântuitorul, Cel peste timp, peste Astral ! Creștinul care postește pe Pământ, e cu IISUS ! Dar și în Împărăție, în Raiul Veșnic Cel de Sus ! Postul este ca o armă (la fel de bine e și scut !) Față de orice ispită sau de păcatul neștiut... Este mijloc de-ntărire în greutăți și-n suferință În Milostenie smerită pentru IISUS și-A Sa Credință ! Un Post de cel puțin o zi, e cel total sau ajunarea Ce exclude gândul rău, băutura și mâncarea
AM AFLAT CE ESTE POSTUL ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377283_a_378612]
-
Nedeclaratele dorinți Despletite în gânduri Cu idei diafane Semnul acela Ce în cerc Îmi închide atingerea Cu patima vorbei Gestul însoțindu- l În taina privirii Până la porțile desfătării sublime Ce întins este pasul Ce simte chemarea Veșmântului nepurtat Abandonarea în ispitele rănii Ce-ți bântuie trupul Copleșit de dorință Strâng totul într un buchet De neiertat Dacă se află De unde vin Și înspre cine pleacă Fiecare început al zilelor mele Toate aiurelile ce îmi trec prin cap Căutându-te Prin locurile
EXTRAS DIN MEMORIA UNUI SĂRUT de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382165_a_383494]
-
pe drum ți se vor deschide noi perspective, privind de acolo calea se va vedea mai clar ... dar numai dacă ai curajul să fi urcat pe acel drum., care atenție! Uneori este sau poate fi spinat ori plin de capcane, ispite. Dorința și încrederea ta în reușită îți creează și determină viitorul. Așadar să nu uităm că Universul - din care noi facem parte și suntem doar cât un fir de nisip raportat la imensitatea lui - ne ajută în functțe de dorința
CONSPIRAȚIA UNIVERSULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382173_a_383502]
-
Ziua următoare va răspunde aprigei sale dorințe! E-ncrezătoare că-mpenata ei își va ține făgăduiala și va veni cu prada cea mare... Obosită de gânduri și de-atât alergat, fata vrea să dea mâna cu somnul o clipă. Și-această ispită o-nfrânge. Adoarme. Nu știe când și cum ceasurile nopții-au trecut, căci, mângâiate de lumină, ploapele i se zbat. O minune se-arată. Dinspre munte, zboară îngreunată Akhnu, purtând atârnat în cioc un văl de argint! Iar în urmă
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului 7 Noiembrie 2015 Acest poem e-al tău și-al tuturor, Cine vrea și poate, să-l pretindă, Am pus în zarea lui atâta dor Pe fiecare-n el să vă cuprindă! De-l urmăresc ispitele, eu știu, Dar niciodată nu mi-a fost zălog, Cuvântul meu e liber când îl scriu Cum sufletul mi-e liber când mă rog! Această dulce, sfântă libertate Nu am s-o cer vreodată înapoi, Acest poem, și celelalte toate
ACEST POEM... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382224_a_383553]
-
mână prin ploaia de stele, Vreau dusă să fiu ca înspre ultimul drum, Nu te uita deloc la praful ce curge din ele, Cată-ți cărare prin doru-mi și vezi-ți de drum! Hai, rătăcește-mă, birjare, prin nopți cu ispite Și poartă-mă-n demultu-mi din care eu vin, Te rog, să-ți lași la intrare și caii și biciul, Căci drumul înapoi spre-aici în caleașcă e chin! Desculț să pășim acum prin viața-mi trecută Pe pași-mi
DU-MĂ BIRJARE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382234_a_383563]
-
și omagiat personalitatea celui plecat mai mulți slujitori al altarului, care au evocat personalitatea părintelui ca fiind unul ce a dat dovadă de multă înțelepciune, răbdare și pricepere în diferitele momente ale vieții care i-a fost presărată cu multe ispite, piedici și suferințe, mărturisind că toate întâlnirile pe care le-au avut cu părintele au constituit momente de mare înălțare duhovnicească și mângăiere sufletească, datorită sfaturilor bune, foarte competente și pertinente, pe care le-a dat!... Cu alte cuvinte, așadar
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT ŞI STAREŢ IRINEU IURAŞCU DE LA MĂNĂSTIREA DELTA NEAJLOVULUI – GIURGIU (1941 – 2016)... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382257_a_383586]
-
violența acționa numai sub acoperire, ca în oricare totalitarism. Societatea juca, in corpore, comedia armoniei, al cărei cuvânt de ordine era normalitatea. Se putea duce, după cumpliții ani ai dejismului, o existență tihnită și modestă, într-o ambianță cu puține ispite/oferte, preponderent statică. Gazdele Povestitorului aparțin acestei categorii, de mare răspândire, vizita ar pluti pe dulcile aripi ale habitudinii, dacă n-ar întârzia Dora, persoană cunoscută și apreciată de Povestitor și cândva iubită cu patimă de Victor, amicul Povestitorului. întârzierea
Cheile unui incitant roman by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8233_a_9558]
-
Iago îi ține lumînarea. Cassio îi dă onorul. Toba mare își bate jelania. Trilogia Shakespeare a lui Nekrosius este un ciclu tulburător, o confesiune a unui artist profund, introvertit, întors cu fața de la zgomotul pentru mai nimic al lumii către ispitele eului, către povara propriei ființe. Pentru toate acestea și pentru multe altele, vă mulțumesc, domnule Boroghină!...
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
plină de tact care nu ține de canonul purtării în public, ci de o sensibilitate manifestîndu-se aparte. Sfiala aceasta nu e nici timiditatea secerătoare a complexatului și nici reticența inhibată a vinovatului. Sfiala aceasta este respectul aprioric față de mănunchiul de ispite și surprize pe care îl poartă omul din fața ta. Îl întîmpini pe celălalt ca pe un purtăror al misterului existențial și nu încetezi să-l privești astfel. Aceeași sfială am simțit-o constant în persoana lui Marius Vasileanu: tactul discret
Sfiala deșteptăciunii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8508_a_9833]
-
față de care îndrăznește să-și camufleze violențele și să-și reprime senzualitatea. Că reușește sau nu, asta-i o altă poveste. Să fii boem În celebra sa Sonată pentru clarinet solo Tiberiu Olah juxtapune în chip armonios practica omofoniei cu ispitele polifoniei, hibridizarea sonatei cu fuga constituind una dintre contribuțiile de indiscutabilă originalitate ale compozitorului. În fond, postmodernismul este profund antidogmatic. Dar mai e și iconoclast. O răzvrătire ce îi conturează, o dată în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
natură au fost ele, n-au lipsit, totuși personalitatea sa a fost întotdeauna înconjurată de un interes special. Despre armoniile sale de culoare s-a putut spune, cam de prin 1924-25 încolo, că sunt "sclipitoare", "nemaiîntâlnite", pline de "surprize și ispite", "fragede" sau "arzătoare". Pictura lui, cum de asemenea s-a spus, era "un fenomen cu totul neobișnuit", mărturisea un "temperament artistic excepțional", atrăgea prin neliniște, neastâmpăr, neistovită vervă coloristică, efervescență a imaginației. Cu toate acestea pictura lui Tonitza nu a
Tonitza și întâmplările artei românești by Ioana Vlasiu () [Corola-journal/Journalistic/8563_a_9888]
-
nu mai trăiesc, propriu-zis; dezamăgiți, mistuiți de un dor nelămurit, visând armonia unor ceruri de cleștar, ei se învârt în jurul unei singure idei cu impasibilitatea unui astru mort. * Plin de planuri, mă simțeam greu, apăsat, tras încoace și-ncolo de ispite, prea plin sau prea gol, fierbând, trepidând, abia așteptând nu știu ce clipă când eliberarea avea să se reverse într-un dezgheț vijelios, de nestăvilit... (urmează o ștersătură) apăsată... * Două categorii de scriitori. Prima, cei ce pun preț pe meșteșugul literar, invenție
Jurnal intim by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8631_a_9956]
-
a trăi cu, dar nici fără. Abil, Wong Kar-Wai a evitat orașul sirenă, fantasmagoric monument al kitschului, înglobînd fantasmal-canibal mitologii, culturi, simboluri, decupînd cadre neutre, exterioare, diurne fără perspectivă. În ciuda unei actrițe precum Natalie Portman care ne amintește de Closer (Ispita, 2004) al lui Mike Nichols, filmul suportă o cădere de tensiune generată de o notă tot mai pregnantă de artificialitate, amplificată de dificultatea cîntăreței Norah Jones de a susține partitura încredințată. Există o anumită nebunie a acestui spațiu, o frumusețe
Chagrin d'amour cu gust de afine by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8387_a_9712]
-
superficialitate, efemer. Decăderea intră în logica rozei și, deopotrivă, în schema de construcție din Thalassa. Un demon al miezului zilei, aducînd pe insulă o căldură grea, leșinată, în care ghicești miasme de flori descompuse, face mai mult rău chiar decît ispita cunoașterii. Starea de maximă expunere, în care amiaza oprește jocul degradeurilor, lățind parfumurile în benzi vulgare de miros stătut, își cere o ieșire, pe care și-o găsește prin dramă, prin moarte. Edenul, oricît de minuțios alcătuit, are termenul lui
Mare și trandafiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8390_a_9715]
-
seducția minții. Dacă primul are, cromatic vorbind, ceva glacial, impozant - tonurile de verde, de albastru, roz sau mov desfăcînd practic chirurgical un discurs despre moarte - al doilea se încălzește. Galbenul înmoaie situarea în fața morții. După neliniștile lui Faust, după șirul ispitelor incredibile fluturate de Mefisto, moartea vine cu asumare cu tot. Aici, nimic nu este glacial sau majestuos. Mihaela Marin vede în Faust-ul lui Purcărete încărcătura vulnerabilității umane. Expresia portretelor, suma detaliilor din acestea nu fac altceva decît să dea în
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
detaliilor din acestea nu fac altceva decît să dea în vileag poezia morții. Dacă la Hamlet Machine merge de multe ori spre fotografia-radiografie, spre surprinderea corpului decarnalizat, supt, devitalizat, în Faust, ochiul se bucură de carnalitate, de senzualitate și erotism. Ispita se strecoară și în fotografie ca o supremă demonstrație-suport a spectacolului lui Purcărete. Mișcarea, dinamica ei din primul alb devine acum popas greu, stop cadru în analiza unui gest, a unei ipostaze. Mecanismul morții este supus diferit analizei regizorale, temperamentului
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]
-
fundamentali ai acestui album. În Faust apar, de la început, poeticul și ludicul lui Silviu Purcărete. Acum un Fellini al ravagiului carnalității. Coperta mi se pare că ascunde una dintre cele mai tulburătoare confesiuni despre viață, teatru și iubire, despre viață, ispită și moarte, despre erotismul din noi ascuns în prejudecăți și în șabloane. Mi se pare o pro-vocare, deopotrivă a Mihaelei Marin și a lui Silviu Purcărete. O complicitate care îmi dă tîrcoale. }in în mînă această carte-album și îi simt
Povești cu fotografii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8405_a_9730]