26,665 matches
-
interesul pentru Arghezi va manifesta într-un viitor apropiat o creștere a cotei, aceasta se va întâmpla, cu siguranță, și datorită biobibliografiei lui D. Vatamaniuc. Acolo unde a lucrat D. Vatamaniuc, domnia sa nu a adus doar o simplă contribuție de istoric literar modest, ci a realizat un studiu (documentar sau interpretativ) esențial, care ulterior nu a putut fi în nici un caz ignorat. La 85 de ani, D. Vatamaniuc este un campion al istoriei literare tradiționale și un reper în istoria bibliografiei
Harta unui continent literar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11584_a_12909]
-
mai este un costoboc, ci un xenofil, o unealtă oarbă, de două decenii, în mîinile dibace ale următoarelor condeie din confreria șablonardă: "N. Tertulian (un elegant sibarit sfertodoct, cu pseudo-idei, și un Petronius pe dulcea noastră Dâmbovița), Georgeta Horodincă (eleva istoricului josnic Barbu Câmpina și a lui Mihail Roller). Horodnicioaia făcuse praf pe bietul Titus Maiorescu și pe Jean-Paul Sartre (ce titluri a avut sau are această savantă cocoțată?); Mihai Beniuc și privighetoarea tălmăcitoare fără limbă, Ema Beniuc; contesa lirismului contemporan
Extraordinarul Petre Pandrea (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11628_a_12953]
-
s-au pierdut în neant, a fost poate o suită a întâmplării... Important e însă acel cult al prieteniei care ne-a legat. - Ce discutau ardelenii din Ardealul ocupat? Existau lideri de opinie în chestiunea teritoriilor "rupte"? Mă adresez acum istoricului Al. Husar, cel care a scris Dincolo de ruine, Lecțiile istoriei, recent, Avem o misiune. - Ce discutau ardelenii refugiați în țară din teritoriul ocupat, se vede concludent în presa lor. Adevărați lideri de opinie, Mălin Boșca, Ion Th. Ilea și Vasile
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
din Odessa, declarat institut de rang universitar. Devenit în scurt timp prieten al lor, m-au invitat la Dubăsari, în Transnistria, unde am petrecut cu ei - cum nu puteam merge în Ardeal - sărbătorile unui Crăciun. Aici, l-am cunoscut pe istoricul N. Smochină, brav luptător pentru cauza Basarabiei, profund impresionat de simplitatea și omenia lui fără seamăn, vrăjit de graiul basarabenilor, care, având un anume parfum al vechimii, amintindu-mi de verbul lui Neculce și Sadoveanu, îmi părea o minune a
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Cioculescu. Cu cei trei sau patru, dicționarul literaturii române de la A la Z și de la origini până în prezent ar fi fost gata în câteva luni, cel mult un an. Al. Piru e un critic de descripție eficientă și rapidă, un istoric literar de informație exactă, seacă și obiectivă, tocmai bun pentru a redacta articole de dicționar în serie. De altfel, aproape toate cărțile lui sunt construite din asemenea profiluri tipizate. Mi-a amintit această situație reeditarea cărții din 1968 a lui
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
e de ajuns. E adevărat că, perioada fiind mai puțin cercetată, iar anumite opere - ignorate, era nevoie de un tablou de actualizare și de repunere în circulație a unor scriitori, dar decupajul e arbitrar. Al. Piru știa foarte bine că "istoricul literar viitor nu va menține deceniul 1940-1950 ca perioadă literară", pentru că e un interval de tranziție, cu mari fisuri interne și orientări foarte diferite. De aceea afirmă: "scopul nostru nu a fost pentru moment de a întocmi o lucrare de
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
reproșurile specialiștilor. Din panorama lui Al. Piru nu putem afla decât ce a publicat cutare scriitor în intervalul 1940-1950. Criteriul ordonator e generația (Al. Piru departajează pentru fiecare gen literar trei generații), iar instrumentul principal e rezumatul. Nimic mai mult: istoricul literar nu-și ridică privirea din cărți. Scriitori și opere au parte de o descriere neutră, ca într-un dicționar. Intermitent, se relevă erudiția comparatistă și cunoașterea amănuntului, dar problematizările și speculațiile de interpretare, situările și deschiderile de orizont sunt
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
în fața unor rafturi de bibliotecă. Numele scriitorilor sunt etichete, iar cărțile - suportul de hârtie al unui text oarecare, fără legătură nici cu viața socială, nici cu viața formelor literare. Pentru Al. Piru literatura e un depozit de cărți, unde rostul istoricului literar e să scuture tomurile de praf și să facă ordine. După aceleași procedee - al decupajului pe decenii și al organizării materiei pe generații - a redactat ulterior, în 1975, două volume despre Poezia românească contemporană. Inadecvarea stilului narativ și automatismul
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
zisa "panoramă" nu e decât un dicționar ordonat după principiul generațiilor. Dicționarului îi lipsește fiorul epocii, frisonul timpului istoric, viziunea organică. Al. Piru face numai anatomia deceniului 1940-1950, fără nici o veleitate de "fiziologist", care ar trebui să fie tocmai vocația istoricului literar (să înțeleagă funcțiile și disfuncțiile literaturii într-o epocă). Prestigiul lui Al. Piru (azi, mult diminuat) era datorat în mare măsură faptului că a "lucrat" cu G. Călinescu (debut la "Jurnalul literar" în 1939, asistent la catedra lui G.
Critica de dicționar by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11630_a_12955]
-
trecut cu bine, în anii ´70, testul structuralist). Sunt de explorat toate aceste căi posibile, arghezianismul este foarte generos în deschideri neașteptate. Polimorfismul baroc al întregii creații argheziene e o resursă de atracție atât pentru specialiști (adică pentru critici și istorici literari), cât și pentru cititorii obișnuiți, posibil a fi câștigați prin aspecte insolite și curiozități semnificative (biografice, politice, morale, estetice). Să reformulez primul sens de investigație: dacă arghezianismul mai este productiv ca stil, mai este viu ca reper, mai este
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
întotdeauna că Adrian Marino își urma, în competență și în metodă, marele maestru. Precum Al. Piru... Mă înșelam! Ucenicul lui Călinescu își continua prea puțin maestrul. Adrian Marino se considera critic de idei, comparatist, teoretician al actului literar - nicidecum un istoric literar precum profesorul său. Printre emulii lui G. Călinescu, Adrian Marino își evidenția, nu o dată, o individualitate intelectuală sui generis. El era departe de a adera la ideile altora - fie ele și ale profesorului său, G. Călinescu. Desigur, își dorea
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
cei mai rafinați cunoscători ai desenului italian post-renascentist - și de Cătălina Macovei, director al Cabinetului de desene și stampe al Academiei Române. Acest dublu eveniment artistic: publicarea catalogului și expoziția, scoate din anonimat un valoros patrimoniu care, desi studiat ocazional de istorici de artă de renume, nu intrase în circuitul internațional de specialitate. Multe dintre opere au căpătat cu ocazia cercetărilor premergătoare evenimentului noi atribuții, poate mai puțin răsunătoare, dar care diversifica imaginea desenului italian pe care colecția o prezintă, prin artiști
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]
-
personalitățile poeților dueliști ruși, Pușkin și Lermontov. Tatăl său, Alexandru Hâjdeu, era mare admirator al lui Pușkin. La moartea acestuia în duel, Hâjdeu i-a dedicat o poezie în limba rusă, pe care a publicat-o în revista moscovită Telescop. Istoricii literari sînt de acord că jurnalul în limba rusă, din prima tinerețe a lui B.P. Hasdeu, Însemnările unui iuncher, "e scris cu intenție vădit literară și într-un spirit byronian-lermontovian." "Byron însă e interpretat rusește - adaugă G. Călinescu -, orgia romantică
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
Toderiță în însăși ziua închipuitului duel". Și, pentru că tot tîrgul vuia despre acest duel, provocat de salvarea onoarei ei, " Mamuca începu să-i vorbească despe Ťnecesitatea căsătoriiiť". În finalul nuvelei, unul dintre personaje, publicistul Vladimir Aleșchin-Uho (în spatele căruia se ascunde istoricul Vasile Alexandrescu-Urechiă, cu care Hasdeu era în conflict deschis) publică în ziar un articol pretențios-ridicol contra duelului de factură aristocrat-romantică, un fel de manifest anti-duel: "Duelul este unul din resortele favorite ale romantico-realiștilor. Am scris continualminte contra duelului ș...ț
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
în optica cititorului comun, numele editorului e aspirat îndeobște de cel al autorului editat, riscînd a se anonimiza ori cel puțin a primi doar o ingrată conotație marginală. De facto însă, un editor de calitate se cuvine a fi un istoric literar cu o temeinică pregătire, nu doar dedat la migala trudei pe porțiuni specializate, ci și dispunînd de-o perspectivă asupra ansamblului. în cazuri ideale, să fie dublat de un moralist și de un scriitor. Un atare caz ideal să
În fața și-n spatele camerei (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11673_a_12998]
-
tip de putere, devine acută în societățile dictatoriale. Puțini scriitori au reușit, în literatura noastră contemporană, să personifice trista paradigmă cu aceeași strălucire întunecată ca Titus Popovici. în cazul de față, ce-i drept, există unele circumstanțe atenuante, pe care istoricul literar le poate lua în considerare. Titus Popovici a apărut în avanscenă purtat de valul iluzoriei "liberalizări" de după moartea lui Stalin: așa se întîmplase în aproape toate țările "lagărului", începînd chiar cu Uniunea Sovietică. La Moscova, sub zîmbetul bonom al
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
doar pentru ei, și pentru un cerc restrîns de prieteni, nenumărate echivalente, unele chiar infinit mai suculente și mai corozive. Cu mai mulți ani în urmă, Simion Mihuță, celebrul anticar de la Curtea Veche, a primit spre vînzare, de la un binecunoscut istoric de artă, două desene grele și pioase, ambele nesemnate. Primul reprezenta o scenă de spovedanie, dar pe sub pulpana sutanei doamna îngenuncheată mărturisea, în priză directă, o smerită și nobilă artă a felațiunii, iar cel de-al doilea întruchipa tot o
Artistul și amorul(mic eseu asupra fantasmei erotice) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11731_a_13056]
-
în văzduh cioplită din marmură albăstriu-cenușie. Ea urmează să fie oferită luna viitoare, la 4 mai, spre licitație celebrei case "Christie's" din Manhattan. Autenticitatea indubitabilă a lucrării a fost și este adeverită și de cel mai competent expert european, istoricul de artă Friedrich Teja Bach care, bizuindu-se pe o veche adeverință bancară și pe documentele de asigurare și expediție poștală ce au însoțit sculptura de al Paris la Bruxelles în prima jumătate a secolului trecut, a girat cu semnătura
Un Brâncuși neștiut by Barbu Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/11775_a_13100]
-
pentru acesta ar reprezenta un model viabil, "fecund" și astăzi. Eseista ieșeană crede dimpotrivă că avem de-a face cu un "fapt cultural relativ îndepărtat și fără putere de iradiere în prezent". El se cuvine să fie "analizat cu răceala istoricului literar. Alt articol din revistă se ocupă de Emil Cioran și problema antisemitismului, întorcându-ne așadar la aceeași generație ^27, oricât de lipsită ar fi ea de iradiere în prezent. Articolul examinează poziția lui Cioran față de o problemă cu care
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
final, eroina e veselă ca un pițigoi, motiv pentru care filmul nu are un sfârșit definit, nu are "închidere" narativă. Al doilea scop urmărit de Woolf prin scriitura nelineară era de a-și bate joc de distincțiile tradițional rigide ale istoricilor (inspirat de Spengler și de Hegel), care privesc fiecare secol ca pe o entitate distinctă, asigurată de o iluzie de coerență și de sechele cauzale, totul evoluând către telos. Cu toate acestea, Potter a fost obligată să simplifice narațiunea și
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
nu se referă la epoci sau secole, ci la experiențele pe care le resimte Orlando. Ca atare, filtrată prin perspectiva eroului/eroinei, istoria apare ca un continuum. Nu e nici cauzală, nici coerentă. Personajul ca mediator al istoriei demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec ei, ba chiar această finalitate a vremii depinde tocmai de existența istoricului. Mai mult
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
demistifică auto-efasarea istoricului tradițional, care se pretinde independent și obiectiv față de toate epocile istorice, inclusiv cea în care trăiește. Faptul că istoria are un scop final nu e intrinsec ei, ba chiar această finalitate a vremii depinde tocmai de existența istoricului. Mai mult, nu doar Orlando, ci și restul personajelor par să conspire pentru a destabiliza orice percepție coerentă a timpului. De exemplu, când Arhiducele Harry îl vizitează pe Orlando, îi spune că mandatul său de zece ani a fost apreciat
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
Marius Chivu Trebuie să recunosc că de la Lucian Boia m-aș fi așteptat la orice carte numai la una închinată lui Jules Verne nu. Istoricul nu-și motivează în mod direct interesul pentru scriitorul francez. Nu aflăm dacă a fost una dintre lecturile de căpătâi ale copilăriei sau demersul său exegetic se motivează exclusiv prin interesul, arătat și în alte cărți, pentru personajele pe care
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
care istoria le-a transformat în mit. Pentru mine, fan declarat al lui Jules Verne de la care am învățat despre literatură cam tot atât ca de la Proust, cartea a fost o adevărată desfătare. Iar spre final am înțeles și "mesajul" istoricului. Deși a fost un autor de succes și în România, colecția de autor de la Editura Ion Creangă fiind de notorietate, Jules Verne nu i-a preocupat pe criticii și pe eseiștii români. Așa se face că, exceptând cărțile citite, știm
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
la nuanțe, tratându-și subiectele prudent și responsabil - la forțările și exagerările teoriilor care l-au abordat pe Verne ideologic. Unele interpretări citate de Lucian Boia sunt de-a dreptul stupide. Scriitorul francez devine astfel un caz deosebit de interesant pentru istoricul specialist în deconstrucția imaginarului istoric. Prejudecăților despre Verne ca pionier al tehnologiei moderne și al literaturii SF, idei care au circulat dintotdeauna, li s-au adăugat în ultimele decenii noi interpretări discutabile fie despre mesajul mitologic sau religios al operei
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]