533 matches
-
eludare a tuturor posibilităților, ca neantizare a existenței, determină persoana să confere sens și valoare unui lucru, de aceea viața autentică presupune simț al conștiinței-de-sine, temporalitate personală - ființa are un trecut, un prezent și un viitor interactive, ce re-creează perpetuu - istoricitate și destin - vezi eseul filosofic Ființă și timp.) Am putea identifica avatarii conștiinței-de-sine în piesa Iona, temporalitatea personală, în Paraclisierul, iar istoricitatea și destinul, în Matca. Textul piesei Iona. Tragedie în patru tablouri a fost publicat în revista „Luceafărul”,1968
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
simț al conștiinței-de-sine, temporalitate personală - ființa are un trecut, un prezent și un viitor interactive, ce re-creează perpetuu - istoricitate și destin - vezi eseul filosofic Ființă și timp.) Am putea identifica avatarii conștiinței-de-sine în piesa Iona, temporalitatea personală, în Paraclisierul, iar istoricitatea și destinul, în Matca. Textul piesei Iona. Tragedie în patru tablouri a fost publicat în revista „Luceafărul”,1968, cunoscând un adevărat periplu prin cenzura comunistă, care a interzis reprezentația la Teatrul Mic din București după numai treisprezece spectacole. Scriitorul consemnează
Avatarii conştiinţei-de-sine. De la existenţialismul kierkegaardian la parabola literară. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
care impun o configurație particulară funcțiilor pe care le îndeplinește limbajul în actul comunicării. Constituirea limbajelor specializate este guvernată atât de factori extralingvistici (circumscriși istoriei politice și culturale a societății), cât și de factori lingvistici, vizând raportul limbaj comun-limbaj specializat. Istoricitatea limbajului determină mutații consistente, atât la nivelul variantelor înregistrate, cât și la nivelul trăsăturilor fiecărei variante în parte. Identitatea limbajului politic, ca reflectare a raportului dintre esența ființei umane și organizarea social-politică a existenței sale, se construiește prin raportare la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cel Mare încreștina întreaga cultură a imperiului, iar un Justinian făcea din legea lui Hristos legea statului. Tot așa de neîntemeiată e afirmația că există artiști creștini fără să existe o artă creștină. Din partea unui autor, care nu crede în istoricitatea Bisericii, pare logică afirmația. Dar ca e o simplă absurditate de vreme ce Biserica există în istorie și, disciplinând pe artiști, a dat naștere unei formidabile arte creștine, de stiluri unitare și proprii, cum e arta bizantină sau romano-catolică. Aproape fără excepție
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
creativitatea reprezintă deopotrivă o universalie a limbajului ca activitate cognitivă umană. Însă ea nu este, fără îndoială, singura. Dimpotrivă, Coșeriu afirmă că, de fapt, există cinci universalii esențiale ale limbajului, dintre care trei (creativitatea, semanticitatea, alteritatea) sunt "primare", iar două (istoricitatea și alteritatea) "secundare". Dintre universaliile "primare", (a) creativitatea, la care ne-am referit mai sus, "caracterizează toate formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
formele culturii", între care limbajul se individualizează, prin (b) semanticitate, drept "activitatea care creează semnificate", care "sunt întotdeauna create pentru altul sau, mai bine zis, ca fiind dinainte și ale altuia" (de unde și (c) alteritatea limbajului). În ceea ce privește universaliile "secundare", (d) istoricitatea (care rezultă din creativitate și alteritate) "înseamnă că tehnica activității lingvistice apare întotdeauna sub forma unor sisteme tradiționale proprii comunităților istorice, sisteme care se numesc limbi", în timp ce (e) materialitatea rezultă din semanticitate și alteritate: "pentru ca ea [semanticitatea] să fie pentru
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
fost chiar Eugeniu Coșeriu, care, în studiul său menit să fundamenteze o "lingvistică a vorbirii", scria următoarele rânduri: "o lingvistică a vorbirii se justifică, în primul rând, ca lingvistică teoretică, urmând să considere problemele limbajului din perspectiva activității lingvistice concrete. Istoricitatea vorbirii nu trebuie să ne facă să-i uităm universalitatea. Anume, trebuie să facem mereu distincție între problemele istorice ale limbilor (care pot fi "generale") și problemele universale ale vorbirii. [...] Astfel, funcțiunile lingvistice nu se pot defini prin raportare la
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
face cu un timp istoric actual, timpul trăit, ci cu timpul punctat de existența istorică a lui Hristos, timpul istoric sanctificat prin întruparea Mântuitorului 6. Așadar, timpul sanctificat prin întruparea lui Iisus Hristos este, în biserică, timpul liturgic, care afirmă istoricitatea persoanei lui Hristos. În atmosfera sacră a Bisericii, timpul liturgic devine esențializat, unic prin valoarea și funcția sa. Disocierea dintre timpul istoric actual, trăit în prezent și timpul sacralizat, cel liturgic este mai mult decât evidentă. Inadecvarea structurală a unei
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
religios, durata temporală profană este, dimpotrivă, susceptibilă de a fi oprită periodic de inserția, prin intermediul riturilor, a unui Timp sacru, neistoric (în sensul că nu aparține prezentului istoric)... Creștinismul a reînnoit, într-adevăr, experiența și conceptul de Timp liturgic, afirmând istoricitatea persoanei lui Hristos. Pentru un credincios, liturghia se desfășoară într-un timp istoric sanctificat prin întruparea Fiului Domnului". 7 Nae Ionescu, Ce este Predania?, în "Predania", revistă de critică teologică, anul I, nr. 2/1 martie 1937, p. 1, text
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
decât să regretam că Eugeniu Coșeriu nu a cunoscut acest studiu atunci când a elaborat lucrarea să capitala, Sincronía, diacronía e historia (Montevideo, 1958). Cum grano salis, dacă avem în vedere cele cinci universalii ale limbajului determinate de Coșeriu (creativitatea, alteritatea, istoricitatea, semanticitatea și materialitatea), am putea zice că aspectul fluid ar corespunde creativității (care conduce la dinamism și varietate în limbaj), iar aspectul condensat/solid ar corespunde alterității (care asigură omogenitatea limbii); ideea alterității apare, de altminteri, si la Hașdeu (1882a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
conduce la dinamism și varietate în limbaj), iar aspectul condensat/solid ar corespunde alterității (care asigură omogenitatea limbii); ideea alterității apare, de altminteri, si la Hașdeu (1882a, p. 28), când afirmă că "graiul este un mijloc de înțelegere mutuala" (iar istoricitatea este implicită, deoarece rezultă din creativitate și alteritate). În plus, dacă ținem seama de faptul că B.P. Hașdeu acorda atenția cuvenită "factorilor primari ai limbei", forma și sensul (adică expresia și conținutul), atunci observăm că și celelalte două universalii, materialitatea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
pierdut și că această necropolă meditativă nu este cu adevărat locul artei - că atât de multe bucurii și tristeți, atât de multă furie și muncă nu au fost destinate să reflecte lumina funerară a muzeului... Muzeul ucide vehemența picturii... Este istoricitatea morții.― (Merleau-Ponty 1964: 62) Problema aduce În discuție, În primul rând, relația dintre contemporan/prezent și „omorârea― prin muzeificare și, În al doilea rând, chiar definiția artei contemporane (ce o deosebeste substanțial de cea tradițională și chiar de cea modernă
Polarităţile arhitecturi by Anca Mihaela Cioarec () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92991]
-
vedea și evoca în dimensiune uriașă, și structura rapsodică, adică epicism și oralitate, totul fiind menit să arate că opera conține elementele nepieritoare de portret ale autorului; iar portretul care ni s-a limpezit astfel este, cu oarecare adausuri de istoricitate și complexitate individuală, al omului arhaic, din ținuturile noastre, conformat genial." Volumul Clasicii noștri din " se încheie cu studiul consacrat "poetului țărănimii", George Coșbuc, recitit cu o plăcere proaspătă de Vladimir Streinu. Aceeași critică afectuoasă, aplicată, comprehensivă. Criticul rectifică - implicit
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
această perspectivă, adevărul ca atare al poveștii - un adevăr rațional, verificabil - devine mai puțin important decât plauzibilitatea sa, trecută sau viitoare. Istoria însăși devine "un artefact literar", în timp ce "literatura [...] constituie o reprezentare mimetică a realității", cele două intersectându-se în "istoricitatea formei narative"586 și conferind legitimitate narativă discursului politic al președintelui american. Astfel, observă criticul, istoricitatea narativă are un caracter aparte, pretinzând nu adevărul uneia sau al alteia dintre afirmațiile individuale, ci adevărul global al formei narative înseși. La rândul
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
plauzibilitatea sa, trecută sau viitoare. Istoria însăși devine "un artefact literar", în timp ce "literatura [...] constituie o reprezentare mimetică a realității", cele două intersectându-se în "istoricitatea formei narative"586 și conferind legitimitate narativă discursului politic al președintelui american. Astfel, observă criticul, istoricitatea narativă are un caracter aparte, pretinzând nu adevărul uneia sau al alteia dintre afirmațiile individuale, ci adevărul global al formei narative înseși. La rândul său, complexitatea formei narative conferă semnificație fiecărui eveniment sau afirmație individuală din contextul narațiunii. Prin urmare
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
poveste vor fi definite în raport cu scopul respectiv. În ce privește modalitatea în care impulsul narativității se manifestă în discursul politic, observația fundamentală a lui Lewis este că povestea, în general, prin urmare, cu atât mai mult, povestea politică, a cărei pretenție de istoricitate factuală, chiar în sensul istoricității menționat în prealabil, o diferențiază de alte povești, oferă o direcție morală, cu alte cuvinte, un concept despre binele și răul inerente demersului politic, pe care alte tipuri de paradigme le fac mai greu, dacă
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
scopul respectiv. În ce privește modalitatea în care impulsul narativității se manifestă în discursul politic, observația fundamentală a lui Lewis este că povestea, în general, prin urmare, cu atât mai mult, povestea politică, a cărei pretenție de istoricitate factuală, chiar în sensul istoricității menționat în prealabil, o diferențiază de alte povești, oferă o direcție morală, cu alte cuvinte, un concept despre binele și răul inerente demersului politic, pe care alte tipuri de paradigme le fac mai greu, dacă nu imposibil, de luat în
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în Basarab Nicolescu, Magda Stavinski (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002. Noica, Constantin, "Cuvânt înainte" la Stéphane Lupasco, Logica dinamică a contradictoriului, Editura Politică, București, 1982. Noica, Constantin, "În lumina veacului XX", în Istoricitate și eternitate, Editura Capricorn, București, 1989. Noica, Constantin, "O remarcabilă concepție filosofică: legea identități concrete", în vol. Athanase Joja în cultura românească, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1989. Otto, Rudolf, Mistica Orientului și mistica Occidentului, Editura Septentrion, Iași, 1993. Otto, Rudolf, Sacrul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cel al raționalismului capătă noi dimensiuni. 121 Lucian Blaga, op. cit., p. 429. 122 Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dicționar de termeni filosofici ai lui Lucian Blaga, Editura Univers Enciclopedic, București, 2000, pp. 234-235. 123 Constantin Noica, " În lumina veacului XX", în Istoricitate și eternitate, Editura Capricorn, București, 1989, p. 192. 124 Lucian Blaga, Experimentul și spiritul matematic, Editura Humanitas, București, 1998, pp. 159-170. 125 Alexandru Petrescu, op. cit., p. 160. 126 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 269-270. 127 Ibidem, p. 270
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
210 Ibidem, p. 448. 211 Ibidem, pp. 450-451. 212 Teodor Dima, ""Eonul dogmatic" și "destinul creator al omului"", în vol. Dimensiunea metafizică a operei lui Lucian Blaga, Editura Științifică, București, 1996, p. 252. 213 Ibidem, p. 459. 214 "Existența în istoricitate, existența fără posibilitate de ancorare în absolut, este desigur o existență tragică, dar în univers ei îi revine semnificația unei demnități fără seamăn. (...) în acest mod de a crea într-un câmp stilistic, fără vreo putință de a evada din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
istorie colectivă după un dicteu interior, inoculat de imaginarul colectiv și ideologia asumată. Să nu fim ipocriți - orice evoluție sau funcționare socială, afirmă recent Jean-Pierre Deconchy (Credințe și ideologii, Polirom, 2010), orice determinism natural sau demers științific este atins de „istoricitate”, adică de aripa ideologiei. Cercetarea științifică, de pildă, se vrea ideologic neutră, dar funcționează În interiorul unui sistem de putere controlat ideologic. Chiar dacă demersul este enunțat ca fiind neutru, căutând premeditat neimplicarea, el nu rămâne indiferent la persuasiunea ideologică, nu e
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
asume studiul ac?iunii sociale, nu numai pe acela al determinan?ilor acesteia (1965). Chestiunea �producerii societ??îi� de c?tre ea �ns??i (1973) ?i, �n consecin??, aceea a procesului de constituire a acestei capacit??i de ac?iune (�istoricitatea�) devin centrale. Influen?a, autoritatea acestei istoricit??i asupra practicilor unei societ??i (�sistemul ac?iunii istorice�) este func?ie de modul de cunoa?tere al realit??îi, de procesul de acumulare ?i de investi?ie productiv? ?i de modelul
by Charles-Henry CUIN, François GRESLE [Corola-publishinghouse/Science/971_a_2479]
-
etică a devenit mai riguroasă suscitând capacități de rezistență morală nebănuite. Anumite situații social-politice se schimbă relativ încet ca răspuns la deciziile curente, dar se schimbă rapid ca rezultat al deciziilor luate în trecut, conform "paradoxului" lui Herman Khan. Conștiința istoricității civilizației a antrenat sporirea nevoii participării tuturor actorilor sociali la făurirea și orientarea istoriei însăși și implicit a responsabilității față de acțiunile lor. Oamenii, a căror viață este afectată de o decizie, doresc să participe la procesul care conduce la luarea
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
economice, naturale și societale ale umanității. Conform "criteriilor și indicatorilor" lui Helmut Breitmeier, dezvoltarea durabilă ar include trei aspecte majore: mediul este parte integrată a economiei și viceversa; echitatea între generații și echitatea întragenerații. Prin statuarea principiilor dezvoltării durabile, conștiința istoricității omenirii s-a dovedit mai puternică decât interesele stricte ale creșterii economice și a reconfigurat antropocentrismul: i-a dat lui homo faber dimensiunea de sistem integrat aflat într-o relație de permanentă reciprocitate cu totul și cu toate. Dezvoltarea durabilă
Globalizare etică. Responsabilitate socială corporativă by AURICA BRIŞCARU [Corola-publishinghouse/Science/951_a_2459]
-
mult decât o arată cuvântul; stagnarea, în dinamica socială sau a muncii, este regresiune, decadență. Și-atunci, la modul paradoxal, dacă o lege a individului - mai bine zis, a individualității! - poate „explica”, lumina, clarifica obscura lege a mișcării materiei în istoricitatea ei cosmică - și idealiștii romantici germani din școala kantiană gândeau astfel, începând cu Fichte, Hegel și Schelling care vedeau „cheia” misterului divinității ca aflându-se în dialectica Gândului uman! -, atunci, după „criptica” frază nietzscheniană, eforturile noastre de a descoperi misterele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]