1,396 matches
-
a susținut în anul 2009 Istoria ... ca teză de doctorat, pe care am coordonat-o, propunând ca autorului să i se acorde distincția MAGNA CUM LAUDE. Nu este cazul, desigur, să detaliez, aici și acum, elementele de amănunt ale construcției istoriografice examinate. Este suficient însă să subliniez că apreciez în mod cu totul deosebit informațiile inedite puse în circuitul științific și datele sau comentariile sobre și precise privind activitatea foștilor lideri ori colaboratori ai organismelor secrete românești (îndeosebi M. Moruzov, E.
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
nu se puteau tipări în perioada anterioară. Printre autorii cu preocupări în domeniu, pe lângă cei enumerați anterior, s-au remarcat Vasile Bobocescu, Cristian Troncotă, Stan Petrescu, Florian Pintilie , Alexandru-Radu Timofte, Iulian Chiriac ș.a. O concluzie se desprinde din studiul materialului istoriografic consultat pentru perioada 1919-1945. Toți autorii lucrărilor științifice sau de popularizare privind diferitele structuri informative, organizarea sau acțiunile acestora au făcut parte din aceste servicii, având inteligența și pasiunea de a așterne pe hârtie experiențele și idealurile lor. Același lucru
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
-
cea de la Liège, investigația noastră se constituie și că o secțiune distinctă, mai puțin cunoscută, a unui mare domeniu de cercetare, anume istoria formării intelectualilor și a elitelor românești. Să spunem totodată că, în afara celor deja menționați, în acest domeniu istoriografic s-au mai ilustrat Dumitru Cristian Amzăr, Dan Berindei, Pompiliu Eliade, Nicolae Iorga, Nicolae Isar, Stelian Mândruț, Leonidas Rados, Vasile Pârvan, Elenă Siupiur, Maria Stan etc. De asemenea, prin partea de reconstituire a unor reglementări privind diplomele obținute de studenții
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
Georges de Vlamynck), Université Libre de Bruxelles (1834-1959), Université Libre de Bruxelles, Bruxelles, 1959. Bocșan, Nicolae, Barbuta, Nicolae, Contribuții la formarea elitelor economice românești. Studenți din România și din Transilvania la Institutul Superior de Comerț din Anvers (1868-1914), în Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, coord.: Gabriel Bădărău, Iași, 1996, pp. 471-488. Bocșan, Nicolae, Contributions à la formation des élites économiques roumaines. Étudiants de Roumanie et de Transylvanie à l'Institut Supérieur de Commerce d
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
de cetate în canonul literaturii de specialitate autohtone, demers de care este legat numele lui Alexandru Duțu. Imaginile și imaginarul, sensibilitatea și sensibilul sunt teme care s-au regăsit frecvent în studiile sale. Așadar, seria se gaseste sub înrâurirea tradițiilor istoriografice reprezentate de Roger Chartier și Alexandru Duțu. Nu vor lipsi nici abordările de "antropologie istorică", domeniu explicit definit în Franța deceniului opt al veacului trecut, atunci când istoriografia a început să retraseseze în maniera proprie problematici ce erau specifice psihologiei ori
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
atunci vecinelor sale. Apropriindu-și demersuri și metode de analiză care erau cele ale istoriei socio-economice, marcând în același timp o deplasare a chestionarului, antropologia istorică, practicată de specialiști precum Jacques Le Goff sau Nathan Wachtel, a putut să ocupe avanscena istoriografica și să constituie un raspuns eficace la provocarea lansată de științele sociale. În sfârșit, istoria culturală a devenit dominantă astăzi, dar nu este deloc simplă o definire a acesteia în specificitatea ei. Oare trebuie să o definim pornind de la obiecte
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
de Bruxelles, 1834-1884. Notice historique, Imprimerie P. Weissenbruch, Bruxelles, 1884, pp. XCIX-CCXVIII. 6 Vezi Nicolae Bocșan, Nicolae Barbuta, Contribuții la formarea elitelor economice românești. Studenți din România și din Transilvania la Institutul Superior de Comerț din Anvers (1868-1914), în Itinerarii istoriografice. Profesorului Leonid Boicu la împlinirea vârstei de 65 de ani, coord.: Gabriel Bădărău, Iași, 1996, pp. 471-488, respectiv Nicolae Bocșan, Contributions à la formation des élites économiques roumaines. Étudiants de Roumanie et de Transylvanie à l'Institut Supérieur de Commerce
by Laurenţiu Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1076_a_2584]
-
și de teoria textului, autorul face numeroase observații pertinente cu privire la rolul obiectelor, al personajelor și al stărilor liminale, la metalepsă, reciclarea postmodernă a unor specii desuete sau a unor formule paraliterare (în primul volum, Trafic de frontieră) și la „metaficțiunea istoriografică”, principiul enciclopedic, absorbția textelor nonliterare în discursul narativ, pastișă, polifonie și transgresările de perspectivă narativă (în al doilea volum, Ochiul bifurcat, limba sașie). Rezistă din această întreprindere mai ales paginile de analiză (unele configurând minuțioase studii de caz) și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
un dicționar de scriitori care „aparțin” Olteniei, atât criteriul apartenenței, cât și „specificul oltenesc” al operei nefiind clar definite. Cartea e o colecție de fișe descriptive, cu un minim comentariu critic, scris într-un limbaj deformat de discursul ideologizat. Informațiile istoriografice și bibliografice sunt consistente, coerent organizate, dar prezentarea este adesea școlărească, în tonul unei povestiri despre autor. Profiluri și structuri literare continuă aceeași linie, fiind o colecție de „profiluri”, adică de fișe biobibliografice dedicate autorilor din Oltenia, realizată însă fără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
1971, „Ramuri”. Bibliografie, 1972, Corespondență. „Ramuri”, 1973). Studiul monografic „Ramuri”. 1905-1995, apărut în 1996, sinteză a lucrărilor anterioare, este o carte serioasă, bine organizată și documentată, care fixează istoria revistei și profilul ei, oferind în același timp un bogat material istoriografic și bibliografic. F. este autorul mai multor antologii comentate (de uz didactic), unele realizate în colaborare, din opera lui Mihail Sadoveanu, Mihai Eminescu, Tudor Arghezi, Al. Macedonski, V. Alecsandri, Lucian Blaga, I.L. Caragiale, G. Călinescu ș.a. A coordonat lucrarea colectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287006_a_288335]
-
aceste meleaguri de peste păduri, În ultima mie de ani. Cine este istoricul care ar putea să-i cunoască și să-i Înțeleagă pe toți acești oameni care nu mai sunt? Nu voi aborda aici problema relativismului postmodern care domină teoria istoriografică din ultimele decenii (o voi atinge În primul capitol al cărții). Dar este evident că o abordare de genul celei pe care o propun, parțială, personală, contaminată de propria biografie, mă transformă de la bun Început Într-un adept al respectivei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
istoriografiei românești actuale provine din Întâlnirea conflictuală a două tendințe opuse: curentul pe care Îl voi numi În mod convențional „tradiționalist” sau „conservator” și curentul „modernist” sau „liberal”. Mai Întâi, se impune o observație terminologică. Peste tot În lume, grupările istoriografice care aduc modificări radicale În raport cu viziunea Înaintașilor (și nu sunt puține la număr) se numesc „școli revizioniste”. Este o denumire care ar trebui aplicată, În condiții normale, și În contextul românesc. La noi Însă, limbajul de lemn moștenit din perioada
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
primul război mondial. În consecință, utilizarea termenului „revizionism” ascunde pericole nebănuite, mai ales pentru spiritele mai conformiste, atâta vreme cât Îndemnul tovărășesc „ai grijă cum vorbești!” rămâne, din păcate, Încă actual În viața intelectuală românească. Prin ce se caracterizează cele două curente istoriografice? Primul dintre ele, cel al istoriografiei conservatoare, Încorporează trei tradiții intelectuale: 1) istoriografia romantică, militantă, polemică, de la mijlocul secolului al XIX-lea, al cărei scop principal era promovarea și exaltarea valorilor naționale; 2) istoriografia critică, pozitivistă, de la sfârșitul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
care rolul esențial al istoricului a fost acela de a legitima regimul politic existent și valorile sale. Pentru regimul comunist, istoriografia a reprezentat unul dintre cele mai eficiente instrumente de menținere a coeziunii sociale, iar după discreditarea ideologiei marxiste naționalismul istoriografic s-a dovedit a fi și cel mai longeviv moștenitor al propagandei ceaușiste. Regimul politic comunist s-a prăbușit de cincisprezece ani, dar istoriografia sa mai dăinuie și astăzi - uneori chiar Înflorește. Istoriografia tradiționalistă din zilele noastre nu este, așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
și Învestită cu sens”. Rezultă de aici că elementele subiective, cum ar fi regulile de structurare care stau la baza oricărui discurs narativ, subiectivitatea istoricului, filtrul ideologic pe care Îl aplică și alegerile pe care le face acesta modelează produsul istoriografic cel puțin În aceeași măsură ca și trecutul „adevărat”, dar atât de Îndepărtat, care stă În spatele operei sale. Aceasta nu Înseamnă Însă că acel trecut nu reprezintă referința la care face apel demersul istoricului, iar Înțelegerea și reprezentarea trecutului nu
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
așa cum a fost ea cu adevărat”. Ce poate fi Însă mai caracteristic pentru un demers intelectual care vizează aflarea adevărului decât prudența, măsura, modestia epistemică, adică tocmai conduita care ne ajută să nu cădem În eroare? Înțelegerea faptului că produsele istoriografice sunt construite de oameni și sunt tributare subiectivității acestora a dus la interesul manifestat față de deconstruirea subiectelor istorice. Este ceea ce face, de exemplu, Lucian Boia, În lucrarea sa Istorie și mit În conștiința românească, provocând reacții polemice cărora le lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
De altfel, orice istoric știe că opera de critică și interpretare a izvoarelor - și nu simpla lor lectură și redare - constituie piatra de Încercare a meseriei pe care o practică. Este o constatare care datează cel puțin din epoca pozitivismului istoriografic, dacă nu chiar de pe timpul lui Tucidide. Din această perspectivă, istoria deconstructivistă care se practică astăzi, sub zodia epistemologică a relativismului postmodern, ar putea fi considerată și o prelungire - mai rafinată și mai prudentă - a venerabilei tradiții de interpretare critică
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de oriunde și de oricând. Aceasta ar fi, expusă pe scurt, esența disputei teoretice care desparte istoriografia românească de astăzi În cele două curente concurente: curentul modernist și curentul tradiționalist. De ce Însă rivalitatea care se manifestă Între cele două tendințe istoriografice ar fi de natură să genereze o criză, așa cum am afirmat inițial? Nu ar fi mai cuminte să credem că această dispută este expresia unei stări de normalitate? Nu este bine că În locul monolitismului istoriografiei oficiale din perioada comunistă, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
vorba (după cum crede Armin Heinen, Într-un mod optimist) decât despre o „criză de transformare”, de „creștere”. Ca să folosesc o terminologie Împrumutată din domeniul economic, criza științei istorice românești contemporane se datorează faptului că piața pe care se tranzacționează bunurile istoriografice este nereglementată și nefuncțională, concurența este neloială, iar În aceste condiții valorile nu pot fi selectate și promovate În mod corespunzător. Atât În fotoliile Academiei, cât și pe rafturile librăriilor sau În conștiința cititorilor, valorile stau alături de non-valori, În devălmășie
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
deschiderea argumente În acest sens, nu pot decât să-mi mențin, până atunci, aprecierile deja formulate. Cele două tendințe concurente pe care le-am evocat pot fi caracterizate (mai expresiv și, totodată, mai corect) ca două tabere ostile, două „lagăre istoriografice”, În cei mai negri termeni ai limbajului ideologic din anii comunismului. Și aceasta tocmai pentru că ele nu reprezintă doar două școli istoriografice diferite, două concepții teoretice și epistemice diferite, ci, În primul rând, au la bază două viziuni ideologice diferite
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
le-am evocat pot fi caracterizate (mai expresiv și, totodată, mai corect) ca două tabere ostile, două „lagăre istoriografice”, În cei mai negri termeni ai limbajului ideologic din anii comunismului. Și aceasta tocmai pentru că ele nu reprezintă doar două școli istoriografice diferite, două concepții teoretice și epistemice diferite, ci, În primul rând, au la bază două viziuni ideologice diferite. Ele sunt, de fapt, două concepții opuse „despre lume și viață” - ca să rămân la formulele materialismului dialectic și istoric, un limbaj pe
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
despre lume și viață” - ca să rămân la formulele materialismului dialectic și istoric, un limbaj pe care mulți par să-l fi abandonat În exprimarea cotidiană, conservându-l Însă cu tenacitate la nivelul mentalităților. Fără Îndoială, Între adepții celor două curente istoriografice concurente există și un conflict de interese, o luptă pentru putere și recunoaștere socială, pentru acapararea resurselor și controlul pozițiilor din lumea academică. Dar poate că lumea noastră este prea săracă (și În același timp fudulă, ca un hidalgo scăpătat
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nu-i așa, eram tineri și viața era minunată - Îi desparte, spun, pe aceștia de cei care acceptă lumea așa cum este și răspund provocărilor vieții contemporane prin adaptabilitate și luciditate. Cred că această dimensiune subiectivă, psihologică, uneori generațională, a crizei istoriografice contemporane nu a fost Îndeajuns subliniată, iar accentul a fost pus prea mult pe factorul politico-ideologic. Fără Îndoială, mulți istorici tradiționaliști sunt naționaliști, sunt eurosceptici, sunt critici ai Occidentului, au fost legați de structurile politice comuniste până În 1989 sau de
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În primul rând, istoricii conservatori sunt niște nostalgici și inadaptați, care au dificultăți În ceea ce privește acceptarea prezentului. În mod evident, această conduită nu reprezintă o vină, dar poate fi privită ca o slăbiciune. Mulți dintre cei care au parcurs o carieră istoriografică Înainte de 1989 au reușit să se elibereze de atracția morbidă față de un trecut care nu merita un asemenea atașament (un trecut la valorile căruia unii nu au aderat niciodată, cu convingere). Academicianul Alexandru Zub, de exemplu, aflat la vârsta senectuții
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
se elibereze de atracția morbidă față de un trecut care nu merita un asemenea atașament (un trecut la valorile căruia unii nu au aderat niciodată, cu convingere). Academicianul Alexandru Zub, de exemplu, aflat la vârsta senectuții, este un promotor al Înnoirii istoriografice, cot la cot cu tânăra generație. La fel a fost cazul regretatului profesor clujean Pompiliu Teodor. Alții, În schimb, mult mai tineri, nu au reușit această performanță. Competența profesională este un alt factor de natură să explice clivajul dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]