1,394 matches
-
conflictului militar"150. Lunga și complicata domnie a lui Ștefan cel Mare s-a dovedit și de această dată utilă, ilustrând în mod fericit superioritatea pragmatismului politic în fața eroismului războinic, fie el și antiotoman 151. Alternanța perspectivelor și a constructelor istoriografice mai vechi sau mai noi nu se putea exersa în lipsa domnitorului care rămânea, în mod obligatoriu, "Mare". Cruciat european, principe ortodox, sfânt român Pentru virtuțile sale de cruciat, Ștefan a fost inclus și în cărțile "de istorie universală". Manualul de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
aide-mémoire practic și concis, însoțit adesea de ilustrații grăitoare. Prin gruparea grafic distinctă a informațiilor "științifice" se evita restrângerea povestirii în perimetrul legendei, cea din urmă fiind percepută ca o formă de ficțiune plasată în decor de epocă, dar neargumentată istoriografic, așa cum apare în cărțile lui Dumitru Almaș. Apelul la documentul scris și la autori era însoțit de o minimă judecată asupra lor, nu foarte pretențioasă, dar suficientă pentru a obișnui cititorul cu ideea unor astfel de analize. Mostrele de trecut
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
exemplu presupunând că cititorul imatur va primi, la nevoie, un anume ajutor în lectură. Dorința de a nu se îndepărta de probitatea istorică l-a făcut să-și tempereze judecățile de valoare, să evite ficțiunea pură, excesele tehniciste sau polemica istoriografică. A reușit să păstreze în limite rezonabile controversele istoriei noastre, atunci când s-a referit la o posibilă prezență umană pe teritoriul de astăzi al României acum 600 de mii de ani (folosind el însuși semnul mirării) sau la faptul că
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a românilor și, totodată, de a ocoli principala acuză adusă lecțiilor de istorie: că revarsă asupra cititorului șiruri nesfârșite de evenimente mediocre. În aceste pagini, grija de a evita deformările intenționate ale istoriei, așa cum s-au transmis ele prin vulgata istoriografică postbelică, este nelipsită. Astfel, problema continuității strămoșilor pe teritoriul României a fost sensibil relativizată și adusă în limitele unei plauzibilități avantajoase: după înfrângerea lui Decebal, romanii nu au ocupat un teritoriu pustiit căci, cu toate pierderile omenești sau retragerile în
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
260, notând doar existența statului Asăneștilor, rezultat al "aventurii românilor, bulgarilor și cumanilor la sudul Dunării"261. Teoria etnogenezei românești a fost, după cum bine se știe, puternic politizată, nu doar din cauza exceselor naționaliste din timpul regimului Ceaușescu. Chiar elaborarea sa istoriografică, în secolul XIX, a fost marcată de serioasa competiție identitară cu vecinii, în special cu maghiarii. Alternativele provoacă încă mari pasiuni, în ciuda condamnării de jure a tuturor naționalismelor și intoleranțelor etnice. Uneori, chiar aceste intervenții pacificatoare provoacă revenirea la interpretărilor
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
probabil în ideea colaborării cu un cititor mai experimentat, apt să completeze neștiința celor mici269. Povestea spusă de Neagu Djuvara nu este o contra-istorie, un ansamblu de negări, construit prin combaterea paradigmei național-comuniste ori prin simpla reactivare a unor secvențe istoriografice pe care fostul regim le combătuse decenii în șir. Este chiar o istorie, bine articulată într-o logică proprie, cu o reconfortantă finalitate identitară. Tonul degajat și lipsa constrângerilor normative, de tip academic sau pedagogic 270, au permis autorului să
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
să fie echivalată cu ordonarea cronologică a unor evenimente (politice) izolate, deci nesemnificative, cu înșiruirea unor "date" care periclitau, prin cantitatea lor impardonabilă, memoria și personalitatea elevului. Istoria evenimențială vehiculată de manuale a fost în mare măsură marginalizată, odată cu narațiunea istoriografică care i-a dat naștere 291. Pozitiviștii "au făcut din istorie marele ordonator al evenimentelor"292 considerau cei din școala "Analelor" -, iar cultura mass-media "a făcut din istorie o agresiune"293, exploatând în același timp, cu deplină libertate, factologia istorică
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de regimul comunist la sfârșitul anilor '40, modelul explicativ interbelic a rămas chiar și atunci când era criticat o referință obligatorie, fiind recuperat treptat, în anii '60. Efortul de reintegrare în narațiunea identitară a fost însoțit și de asimilarea unor categorii istoriografice de inspirație marxistă lupta de clasă, revoluția socialistă, internaționalismul proletar, rolul decisiv al "maselor populare" în istorie ș.a. care au produs, spre final de regim, o nouă formulă a istoriei de uz școlar. Anii '90 au debutat sub semnul acestei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
românești a fost reactivată, de altfel, în 1940, când Uniunea Sovietică "recupera" în forță Basarabia și Bucovina de nord, a căror istorie fusese deja rescrisă în total dezacord cu apartenența lor la România. Această versiune a intrat definitiv în repertoriul istoriografic sovietic și prorus, încă activ. Certitudinea târzie a victoriei din 1918 s-a reflectat retroactiv și asupra marilor bătălii din vara anului 1917 (de la Mărăști, Mărășești și Oituz)83. Pe moment, ele nu se legau de vreun ideal, ci de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în trecutul îndepărtat un prestigiu drastic diminuat în timpul comunismului, armata își regăsea, după 1989 ca și alte instituții neglijate de fostul regim, cum ar fi Biserica Ortodoxă, Banca Națională a României ș.a.m.d. o participare extrem de onorantă la istoria națională 88. Redescoperirea istoriografică a episoadelor militare legate de Marea Unire a început, cu timiditate, prin investigații preponderent tehnice și documentare, fără un impact public deosebit 89. Drept urmare, în manualele postcomuniste au ajuns doar slabe ecouri ale acestor demersuri. Selecția explică intenția. Atât prezentarea
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
de manual doar pentru a fixa mesajul de bază al lecției, nu pentru a antrena o reflecția analitică asupra lui. Chiar și dispunerea grafică sugerează subordonarea discursivă a "documentelor", a ilustrațiilor sau a întrebărilor însoțitoare. Selecția lor, după criteriile autorității istoriografice și politice, are consecințe mult mai profunde decât simpla omisiune a unui text sau altuia dintr-o lecție anume. Mârzescu, Marghiloman, Berthelot pot lipsi din cele două-trei ore de istorie care trec, o dată la câțiva ani, prin viața unui școlar
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Fundației Culturale "Principele Carol" să scrie o carte despre unirea românilor. La întrebarea sa despre "care Unire?" anume, i s-a răspuns "despre toate"264. S-a conformat și a scris un volum care ilustra un adevărat program politic și istoriografic, teza fundamentală regăsindu-se chiar în succesiunea unor titluri-rezumat de genul: "Păreri puțin lămurite despre Unirea Românilor. Ea nu a răsărit din dărnicia vreunei puteri lumești, ci dintr-o tainică și îndelungată pregătire istorică. Temeiurile ei sunt adânci și nesguduite
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a perspectivei regaliste și regățene asupra unirii, așa cum fusese ea trăită atât la Iași, cât și la București 297. Rezumând această incursiune în manualele interbelice, putem nota că reprezentarea zilei de 1 decembrie 1918 a acumulat treptat mai multe interpretări istoriografice, devenind un ecou mereu actualizat al celor mai recente evenimente. În anii '20 și în cea mai mare parte a deceniului următor, momentul reprezentativ al unirii a fost considerat, cu precădere, încoronarea din 1922. Această opțiune era o măsură de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
Iulia. Dar toate discursurile care aduseseră ziua de 1 decembrie 1918 în primele pagini ale calendarului național au fost apoi sistematic denaturate de retorica comunistă. Proletari din toate țările După instituirea regimului "democrat-popular", sistemul de învățământ, instituțiile academice și discursul istoriografic au suferit schimbări fără precedent. Au apărut manuale unice de istorie, după modelul celui semnat de Mihail Roller. Acest tratat care a dominat anii '50 a fost utilizat, cu amplificări graduale de conținut, pentru clasa a IV-a, a VII
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a Transilvaniei la România. Reîntoarcerea zilei de 1 decembrie 1918 în manuale, ca moment de maximă celebrare a unității naționale, era deci incompletă, de vreme ce nu erau clar menționați decât românii ardeleni. Și în anii următori s-a păstrat aceeași tendință istoriografică, cu un repertoriu ilustrativ mai bogat. Prin acest efort didactic de vizualizare s-au impus și imaginile emblematice ale evenimentului, dominate de reproducerile neclare ale unor fotografii de grup, cu steaguri tricolore, având în prim plan ostași (în uniforme al
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
afirmația, au introdus un subtitlu dedicat special creșterii "avântului revoluționar din România în perioada anilor 1917-1918"340. Logica luptei de clasă era ea însăși deturnată, cu măiestrie, pentru a confirma vechea istorie a unirii. De la un an la altul, accentele istoriografice se modificau, ajungându-se ca perioada 1917-1918 să fie explicit dedicată, printr-o lecție separată, "unirii Transilvaniei cu România". Decupajele cronologice generale se reașezau în unități mai largi. "Orânduirea capitalistă" cuprindea astfel episoade istorice de mult acceptate, a căror selecție
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
neacceptate în discursul oficial de până atunci. Spre mijlocul anilor '90, restabilirea adevărului istoric a dat naștere altor generații de manuale, elaborate dintr-o perspectivă europeană extinsă, mai puțin marcată de polemicile cu scriitura comunistă. Noile lucrări conțineau și abordări istoriografice minimalizate sau ignorate până atunci, căutând să nuanțeze sau să pună sub semnul întrebării structurile discursive rigide, fie ele de tip marxist, naționalist sau antioccidental. În jurul anului 2000, manualele, ca și țările pentru care au fost scrise, au devenit mai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
câteva pasaje aproape pozitive, rămase, în mare parte, prizoniere ale vechiului limbaj impersonal, despre "realizările" regimului. Ungaria În anii '80, în ciuda demersurilor susținute ale propagandei oficiale, românii erau mult mai interesați de nivelul de trai din Ungaria decât de disputa istoriografică asupra Transilvaniei. Cetățenii de etnie maghiară din România erau invidiați pentru legăturile lor cu vecinii, căci aveau astfel o șansă în plus de a compensa lipsurile de alimente, medicamente, obiecte casnice ș.a.m.d. Probabil că prea puțini erau cu
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
au resimțit cel mai acut absurditatea "războiului rece". Manualul în discuție se remarcă prin modul în care urmărește istoria vieții de zi cu zi, pornind de la premisa că expunerea câștigă astfel în consistență, veridicitate și accesibilitate. Fiind și un domeniu istoriografic favorizat în spațiul german, cu aplicare predilectă la istoria recentă și la didactica istoriei ("Alltagsgeschichte"), s-a dovedit a fi și o manieră de abordare mai puțin politizată a unei epoci expuse, de obicei, judecăților extreme. Din text răzbate ceva
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
epocii. Uneori au exprimat deschis această dublă situare, întrebând dacă trebuie să descrie cum gândeau "atunci" anumite lucruri sau "cum gândesc acum despre ce a fost atunci". În cursul interviurilor s-au strecurat întrebări în afara temei declarate, inspirate din repertoriul istoriografic consacrat: despre criza anilor '80, despre momentul căderii regimului și consecințele sale directe asupra subiectului, despre utilizarea, în epocă, a cuvintelor comunist/comunism/ socialism, despre ascultarea posturilor de radio străine, despre chestiunea religioasă și eventualele dificultăți legate de ele, despre
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
cotidiană sau despre modalitățile de a le eluda. Unele au fost, de altfel, subiecte sugerate chiar de către cei intervievați. Ei au ținut să puncteze clar aspecte conforme cu descrierea-standard a epocii 133, în ciuda eforturilor cercetătorului de a evita stereotipurile 134 istoriografice ("politizare", "înregimentare", "ateism", "delațiune", "represiune", "uniformizare" ș.a.). Cu toate aceste ancorări periodice în canonul curent, discuțiile au oferit un material deosebit de consistent despre istoria care nu se învață, de obicei, la școală. Politică și dirigenție Primele generații de elevi ai
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dar și aplicarea lor, adică formele de adaptare la publicul direct sau indirect vizat (opiniile elevilor sau ale profesorilor, uzajele mediatice, mesajul istoric și identitar al festivităților și comemorărilor școlare). Privilegiind memoria pe care manualele o vehiculează și nu oferta istoriografică de tip academic sau intruziunile politice directe am optat pentru un parcurs prelungit în jurul unor momente istorice însemnate. Dintre acestea, am ales evenimentul aniversat de ziua națională a României (1 decembrie 1918), ca metafora supremă a unității; un ilustru principe
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
socialiste sau postcomuniste -, puse față în față cu textul de lecție, au sugerat existența unor disonanțe cognitive majore, nu neapărat majoritare. Mai ales amintirile celor formați în școlile regimului comunist ne trimit la registre ale existenței total ignorate de canonul istoriografic actual. În căutarea unei alternative narative, am schițat o sumară comparație cu felul în care a fost prezentat comunismul în alte țări, identificând tonul dominant, dar și rememorările divergente ale acestei perioade. Rezultatele au confirmat diversitatea raportărilor colective la istoria
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
a fost lansat în 2000, fiind susținut de Fundația "Noua Istorie", de Ministerul Educației și de Fundația Körber Concursul de cercetare istorică pentru tineret, Istoria mea Eustory"). Tema primei ediții a fost "Copilăria și adolescența altădată". Ilustrativ pentru noile tendințe istoriografice internaționale, acest subiect s-a regăsit în manuale abia din 2005, deoarece programa școlară prevedea o secțiune dedicată exclusiv "copilăriei de ieri și de azi" (vezi Anexa nr. 2 la Ordinul Ministrului Educației și Cercetării nr. 3919/20.04.2005
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dovedit, de la început, anacronică și iluzorie. Fără a menționa explicit soarta cărții lui Panaitescu, Bogdan Teodorescu se exprima foarte clar împotriva unei astfel de soluții: "ideea de a face tabula rasa din vechile manuale, ca, de altfel, din întreaga producție istoriografică din ultimele decenii, mi se pare cu totul greșită" (Ibidem). 103 Conform Legii învățământului nr. 84/1995, art. 26, alin. (1), istoria românilor a devenit obiect de examinare obligatorie la proba orală de bacalaureat. Se putea întâlni și în aria
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]