875 matches
-
al lui Shogen... de a penetra în adâncul liniilor inamice și de a cuceri cele două fortărețe de la Iwasaki și Oiwa... Aș dori să mă trimiți pe mine în avangardă! Am convingerea că un atac prin surprindere, cu îndârjirea și iuțeala necesară, nu poate fi condus de nimeni altul decât mine. — Ei, ia, stai o clipă... Katsuie închise ochii, chibzuind tăcut, ca și cum s-ar fi speriat de ardoarea tânărului. Încrederea lui în sine însuși și zelul lui Genba îi spulberară rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nepotului său râsul fățiș disprețuitor. Părea să manifeste afecțiune pentru lipsa de inhibiții a tânărului. Poate că îi plăcea însuflețirea lui Genba. Genba era obișnuit, de o bună bucată de vreme, cu favorurile unchiului său. Putea să-i descifreze la iuțeală emoțiile și să ajungă ușor la un acord cu ele. Acum, insistă în continuare: — E adevărat că sunt tânăr, dar înțeleg pe deplin pericolul de a penetra liniile inamice. În situația asta, m-aș baza exclusiv pe strategie și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai ales într-o luptă care implică penetrarea în teritoriul inamic. Dacă nu reușești să te retragi în siguranță, e ca și cum ai uita ultimul coș de pământ când sapi un puț adânc de o sută de stânjeni. Mișcă-te cu iuțeala vântului și întoarce-te la fel. — Îți înțeleg foarte bine precauția. Odată ce speranța i se împlinise, Genba era absolut docil. Katsuie își adună imediat generalii. Până seara, ordinele fuseseră trimise în toate taberele, iar pregătirile tuturor unităților erau gata. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
De îndată ce află despre distrugerea unității lui Nakagawa, începu să șovăie și mai mult. Apoi, în fața împrăștierii taberei centrale a aliaților săi, abandonă Shizugatake fără să tragă un glonț sau să ridice o singură lance pentru a rezista, fugind cu o iuțeală care părea să spună că fiecare se salvează cum poate. Avea intenția de a se reuni cu aliații din Kinomoto, așteptând apoi ordinele lui Hidenaga. Acum însă, pe drum, întâlnise un om din clanul Niwa care-l informa despre întăririle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu Nobuo la Kiyosu. O asemenea lentoarea nu îi stătea în fire. Ieyasu intrase deja în acțiune, încheindu-și planurile și progresând constant spre anticipata ofensivă de la Hamamatsu la Okazaki și apoi Kiyosu; dar Hideyoshi, care șocase adeseori lumea cu iuțeala lui fulgerătoare, de data asta, întârzia să înceapă. Sau, cel puțin, așa se părea. — Să vină cineva aici! Pajii mei nu-s nicăieri? Era glasul stăpânului. Și, ca de obicei, răsuna cu putere. Tinerii paji, care se retrăseseră intenționat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mult că, de data asta, și tu, și fiul tău v-ați unit cu mine. Și nici nu-mi pot exprima recunoștința pentru ceea ce ați făcut, cu darul Castelului Inuyama. Ce să spun, până și eu am rămas impresionat de iuțeala și de luciditatea cu care ați profitat de acea ocazie. Hideyoshi nu-și cruța laudele față de izbânzile lui Shonyu, dar nu spuse nimic despre marea înfrângere a ginerelui acestuia după victoria de la Inuyama. Însă chiar dacă Hideyoshi nu aducea vorba, lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dovadă că Ieyasu se retrăsese deja înăuntru și savura calm victoria militară a zilei, în timp ce se odihnea. În toiul complexelor sale trăiri, Hideyoshi bătu din palme fără să-și dea seama, felicitându-l pe Ieyasu: — Ăsta e Ieyasu! Are o iuțeală remarcabilă. Se retrage într-un castel și închide porțile, fără să se fălească nicidecum. E o pasăre pe care n-o vom prinde nici cu lațul, nici cu plasa. Dar fiți voi atenți, că-l voi face pe Ieyasu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
al căpitanului - acesta era hramul cu care era investit cel mai des Angir. Apariția lui avuse-se darul să scoată echipajul din amorțeala obișnuită. Cele mai fanteziste idei cu privire la identitatea și scopul pentru care tânărul venise la bord circulau cu iuțeală pe culoarele navei. Ba că era un nepot al căpitanului venit să învețe rosturile navigației pentru a prelua la retragerea acestuia cargoboatul, ba că era un individ certat cu legea, care plătise o sumă considerabilă pentru a se îmbarca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
care, nemaiputându-se stăpâni, se repezi amenințător înspre el urlând cât îl ținea gura: - Nu se poate ca un puțoi ca tine să-mi distrugă viața! Te voi trage în jos odată cu mine! Înainte ca cineva să intervină, cu o iuțeală neșteptată pentru gabaritul său, Kaan se înfipse cu mâinile în gâtul tânărului, care se afla singur pe latura opusă a punții de comandă. Trei oameni reușiră cu greu să ridice tonajul devastator al Gardianului de pe trupul uscățiv din fața sa. Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
connaissez toutes choses et vous ne connaissez rien, piatra a fost aruncatè, fericiți cei ce nu vèd și cred! Cu viteza unui fulger care spintecè oglindă unui lac imobil, ridicând malul de pe fundul lacului, simt cum, undeva în mintea mea, iuțeala cu care fulgerul a tèiat apă că o sabie de foc, reverbereazè în vibrații prelungi producând efecte acustice ascuțite, Aceeași orè! 23h37! punctualitate celestè! deplasându-mè cu cursorul în josul paginii aflu cè mesajele au luat sfârșit, la fin des messages, incredibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
moțăia, istovit de plăcerea rușinoasă, de energia risipită inutil și se trezea În acordul final ca să o aplaude, mecanic. Candelabrul mare de cristal lumina prea tare ca să mai Îndrăznească să o privească atent, ea se rotea cu taburetul, Într-o iuțeală copilărească și, Înainte să-și exerseze reverența, Își plimba degetele nervoase pe obrazul Îmbujorat și-și controla nodul roz al panglicii de catifea care Îi strânge la ceafă părul lucios și negru. * Să Își fi amintit și de Ana Maria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
și eu. Desculță! Dar asta-i crimă de lèse-Grecque, domnule - pardon: Kir Iani... - Ce crimă? Și cum mi-ai zis? - Cum-necum, crimă de neiertat!, mă las eu purtat pe valurile antigrecismului dacoroman. Bunică-mea a ignorat cu bună-știință faptul că iuțeala de minte, limbă, mână a Grecului Își are sediul În Încălțări - cum Îi spune În grecește la opinca voastră helenică? Unchiul-văr nu merge În același pas cu mine. - De unde să știu? Nu știu grecește, nu-s grec, n-am purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
trădătorul fesh-fesh, solul nisipos, fără bază, în care, dintr-o dată, omul și cămila dispăreau de parcă n-ar fi existat niciodată. Gacel se temea de fesh-fesh, fiindcă era imprevizibil, nu-și anunța niciodată prezența, dar cel puțin îi era recunoscător pentru iuțeala cu care sfârșea cu victima sa, în timp ce nisipurile mișcătoare de la malul lacurilor sărate se distrau cu prada lor de parcă ar fi fost o muscă picată în miere, scufundând-o centimetru cu centimetru, fără cea mai mică posibilitate de a scăpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
boboc pentru noptiera soției sale Tamat. Plimbările acelea se transformaseră într-un ritual aproape cotidian și doar dacă era foarte cald sau avea prea mult de lucru Excelența sa renunța la ceea ce constituia unica sa mișcare și distracție. Noaptea sosea cu iuțeala cu care cade întotdeauna la tropice, de parcă n-ar fi vrut ca omul să se bucure prea mult de frumusețea și calmul înserărilor, dar nu le păsa de întunericul ce punea stăpânire pe grădini și pe pădurea de palmieri, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mâna, pragmatic, flexibil și maleabil, ca un limbric și o stârpitură ce este, păi, cum dracu’, creștem și dospim până dăm pe-afară... Avea atâtea să le spună despre planurile lui înfăptuindu-se de pe o zi pe alta cu o iuțeală neverosimilă, încât nu mai pomenea nimic despre revistă. Blocada părea să țină deja de o epocă de pionierat, le-o lăsa lor ca pe o haină veche, demodată, dar încă bună de purtat, așa încât indicațiile și obiecțiile lui le intuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-mă. Îmi pare rău, știu că e important pentru unii oameni. Dar am niște zahăr pe-aici, pe undeva. Vrei? Hawkins se holba sceptic la lichidul gros și negru din cană. Da, cred că am zahăr, am zis, scotocind la iuțeală prin dulap, În căutarea pliculețelor acelora pe care ți le dau În restaurantele ieftine și pe care le-am păstrat pentru cazurile de urgență ca acesta. Pliculețele erau cam mototolite și pătate, dar le-am golit pe amândouă În cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
feminină. Nu scosese nici un sunet, iar senzația de rău augur dată de tăcerea absolută era extrem de acută, cum ar fi fost și dacă i-aș fi văzut umbra proiectată dinaintea mea, iar brațul i-ar fi ținut o armă. Cu iuțeala fulgerului, Îmi trecu prin minte ideea că acum probabil calcula cât timp voi rămâne Întoarsă, ridicând gantera pe care o avea În mână și venind spre mine cu pași repezi și silențioși. Fața Îi era contorsionată Într-o grimasă oribilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui de echilibru, Agarttha, Centrul Lumii. Și intuiam că un plan unic unea Avalonul, ținutul hiperborean, cu deșertul austral ce adăpostește enigma de la Ayers Rock. În momentul acela, la ora patru În după-amiaza zilei de 23 iunie, Pendulul Își domolea iuțeala de la o extremitate a planului de oscilație, ca să revină indolent către centru, să capete apoi viteză la jumătatea drumului parcurs, să taie Încrezător pătratul ocult al forțelor care-i marcau destinul. Dacă aș fi rămas un timp Îndelungat, rezistând trecerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Când scrii cu pana cea de gâscă trudești din greu pe foile-asudate/și pana ți-o Înmoi clipă de clipă, gândurile se suprapun, iar pulsul nu poate ține pasul, dacă bați la mașină se Încalecă literele, nu poți Înainta cu iuțeala sinapselor tale, ci numai În ritmul butucănos al mecanicii. Cu el, cu acesta (aceasta?) În schimb, degetele fantazează, mintea atinge tastatura, hai sus pe aripi aurite, plănuiești În fine severa rațiune critică după fericirea de la-nceput. Și iat acum cefac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nimerit-o expre pe a mai sintetică și mai infectă, din toată galeria? O port de trei minute, s-a lipit de mine și m-am asfixiat în ea! Mi-e târșă! Îmi pare sincer rău, dar am reacționat la iuțeală! Ca și tine, de altfel. Tare mi-este teamă, că ți-ai părăsit bănișorii în bluza cu care l-ai bandajat pe Nae. Dacă scapă și asta va fi și meritul tău, chiar dacă nu exclusiv să-i ceri înapoi de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
strigă Bursucul. Un trăznet! Oglinda cea mare verticală, explodează literalmente în mii și mii de așchii, de schije și de fragmente ascuțite, cosită în plin de vârful sabiei. Cei doi bravi cavaleri și cu prizonierul lor funest, sunt absorbiți cu iuțeală supraomenească și dispar, în neștiut, în neființă, Dincolo, în cealaltă dimensiune, de cealaltă parte, în Hades, în Sheol, în Tártar, în Infern, în Limb, în Elizeu, în Iad, în Purgatoriu, în Xibalba, pe Întinsele Preerii de Vânătoare (sau cum naiba
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un cal și un călăreț galben-vineți, răsăriți din neant și galopând în șarjă, asupra Micuțului! Îngerul sesizează și el atacul în cavalcadă, și-și desfoaie aripi de pasăre-fregată, interpunându-se pe traiectoria Morții călare, pe curs net de coliziune cu iuțeală fantastică. Avocatul strânge tare din pleoape! Când le deschide, Moartea și Îngerul se prăbușesc încleștați, în Abis. Vino, Stăpâne, giuvaerule al lumii, vino! Adu-le slujitorilor tăi prea plecați, bucuria întunecată a rușinii și a patimei...! De surpriză, Fratele se
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
afară. Așa că nu-i chip să mai iasă dânsul cu sania, iar ceilalți vizitii nici unul nu s-ar încumeta să mâie iepele prea buiestre. Grigore era plictisit și pentru Ichim, dar mai cu seamă din pricina Nadinei care, fiind amatoare de iuțeală, nu ar fi mulțumită să o plimbe cu caii de purtare. Atunci logofătul Bumbu își dădu părerea că ar putea chema pe Petrică al Smarandei, c-a fost doar căprar la artilerie și a strunit tot felul de cai, încît
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Stan. Dădu buzna pe poartă, trecu prin ogradă spre grădină. Un câine încercă zadarnic să-i ație calea hămăind cu mare furie. De-abia între pomii din dosul casei își încetini fuga și întoarse capul. După dânsul veneau cu aceeași iuțeală desperată cei patru jandarmi, la intervale care arătau în ce ordine au scăpat din încăierare. Toți patru erau fără arme, ca și șeful, iar doi în capul gol, pierzîndu-și capelele pe câmpul de luptă. Țăranii victorioși, ajungând în dreptul casei, se
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
indicatoare, sala oferea priveliștea unui loc fermecat cu zeci de pomi de iarnă. Luând loc într-un scaun capitonat, făcut parcă exact pe măsura lui, Dallas studie pupitrele cu comenzi. Ash se așeză în fața Băncii Creierului și manipulă controalele cu iuțeală și eficacitate. Dar era binecunoscută capacitatea ofițerului științific de a-și stăpâni domeniul. Calitate pe care Dallas și-o dorise în mai multe rânduri. Încă nesigur ― efectele secundare ale somnului vor mai persista câteva ore ― programă o primă serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]