12,885 matches
-
de la capătul lumii). Ne aflăm pe un tărîm eretic, în care demonia poetului se proiectează în demonia prezumată a tainicului mecanism universal. O altă inadaptare e de factură temporală. Reflex al pierderii unității primordiale, al Paradisului conținut în aceasta, se ivește deplîngerea copilăriei apuse, așijderea înzestrate cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
cititor pe de-a-ntregul, în nădejdea că cifrul său (discret, sperios, mîndru, susceptibil - drept care, uneori, și insolent, rebarbativ) va putea fi descifrat, primit și reintegrat de persoana (de ființa) cititorului, fără ca să aibă loc un proces de respingere asemănător celui ivit după transplantul unui organ somatic esențial". Firește, un asemenea comerț ideal nu e cu putință în afara unui cadru etic. Asigurîndu-ne eliberarea de grijile vieții cotidiene, de criteriul pragmatic, creația artistică este ea însăși echivalată cu un ethos, cu un cod
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
scapă, cum vom vedea, unor cineaști reputați ai momentului, trecînd din eșec în eșec. Prin ea, în schimb, o libertate și un joc specific al spiritului pot învinge locurile comune și inerțiile rudimentare, pe panta fanteziei naturale a unor paradoxuri ivite din prelucrarea "faptului divers": condamnatul la decapitare nu poate fi executat, fiindcă pe insulă nu există o ghilotină, nici un călău abilitat; în timp ce se așteaptă sosirea de peste mări, peste mai multe luni, a "văduvei" - cum e numită de localnici ghilotina - soția
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
apropiată de ură decît de iubire, implicînd masochismul. * Nepotrivirea dintre concept și realitate, așa cum e definit îndeobște comicul, de la Schopenhauer la Bergson, e într-un fel aplicabilă limbajului metaforic (conceptul: desemnarea curentă a obiectului; realitatea: desemnarea lui poetică). Drept care se ivește o marjă de interpretare comică a oricărei metafore. * "Singurii cititori adevărați sînt scriitorii. Pe ceilalți, pe public, creier de turmă, cea mai mică noutate, cea mai mică îndrăzneală îi deranjează, îi tulbură, îi sperie" (Paul Léautaud). * "Nefericirea omenească, cea a
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
de compromis. " Producțiile"apărute în astfel de condiții, într-o literatură care nu ar putea fi bine înțeleasă în afara presiunilor contextuale, se situează, după opinia lui Eugen Negrici, sub semnul unei "patologii stilistice"; avem de-a face cu specii ciudate, ivite în momentele de criză ale sistemului sau în perioadele de lungă convalescență pe care le-a traversat literatura sub presiunea factorului politic. O dată stabilit "diagnosticul", criticul fixează termenii ecuației: scriitorul (paleativ), cenzorul (complezent) și lectorul (pervertit), întrebîndu-se, retoric, ce altceva
Literatura în totalitarism by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16426_a_17751]
-
prezența tuturor pe scenă, împreună, în fața lor. Că veți interpreta un fragment sau întregul poem, nu va avea o importanță atît de mare pe cît credeți. În aceste condiții, de la primele vibrații ale vocii dumneavoastră, în mintea fiecăruia se va ivi propria versiune afectivă, mai lungă sau mai scurtă, mai veche sau mai nouă. Chipul și glasul de astă-seară vor trezi imaginea păstrată de fiecare, vor fi clopoțelul ce va scoate la iveală o comoară păstrată cu sfințenie". Gheorghe Cozorici a
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
Gheorghe Grigurcu * Spontaneitatea ideilor provine dintr-o senzație de gol, de absență a formei în care se ivesc. Din care pricină ni se năzare că germenele lor e chiar Neantul: "Există zile cu idei. În acele zile, ideile se nasc brusc din cele mai mici ocazii, adică din nimic" (Valéry). * Disprețul, între ei, al scriitorilor importanți se mîntuie
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
apariția în limba romană a Micului prinț aștept ocazia să scriu despre această carte, ocazie pierdută acum doi ani, cînd faimoasa poveste a lui Antoine de Saint-Exupery a fost publicată de Rao în traducerea lui Benedict Corlaciu. Prilejul mi se ivește pe neașteptate acum, odată cu lansarea pe piața culturală americană de către Harcourt a unei noi traduceri a cărții, semnată de Richard Howard. Comparînd variantele existente, atît cea romanească de la Rao, cît și cea a lui Howard, precedată de cea a lui
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
mai greu de imaginat în universul copilăriei, dar și al aflării prietenului potrivit, al confirmării temeiniciei unei legături. Nu știu cum reacționează un copil la lectura cărții, dar personajul micului prinț are ceva nespus de trist, în felul său de a se ivi pe neașteptate în calea povestitorului, cerîndu-i imperios să-i deseneze o oiță. Micul prinț e singur și descumpănit, îi plac apusurile de soare, baobabii și trandafirii, și deși călătorește în lumea întreagă, cunoscînd un rege, un om de afaceri, un
Parabola micului prinț by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16515_a_17840]
-
va răzbuna cu vârf și îndesat. Degeaba urlăm din răsputeri că o țară în care învățământul lăsat în paragină a devenit anticamera infracțiunii, iar profesorimea sărăcită și batjocorită se va transforma în agenți ai primei forțe extremiste ce se va ivi la orizont. Din moliciunea fotoliilor parlamentare, din dulceața moțăielii ministeriale, din legănarea toropitoare a jeep-urilor, nefericirea devenită agresivă a "boborului" le pare doar umbra mută, proiectată pe pereții unei peșteri de vis, a unei irealități cu care n-au
Balada chirurgilor iresponsabili by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16519_a_17844]
-
feminină etalînd frustrări și defulări de tot felul. Tînărul Renos Haralambidis a dorit să-și ia revanșa așa că Țigări ieftine se vrea "o scuză" adresată sexului slab pentru tratamentul prea dur! În plin avînt al digitalizării, era firesc să se ivească și un SF pe măsura evoluției tehnologice. Thomas e îndrăgostit reprezintă debutul belgianului Pierre-Paul Renders care a avut detașarea ironică necesară unei anticipații cu șanse de grabnică împlinire: cibersexul. Între Grădinarul îndrăgostit și Truman Show, povestea acestui agorafobic are haz
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
valabilității absolute a acestei viziuni în cheie sensitivă a constituit-o la premieră un spectator precoce, un băiețel de nici șase ani care - aflat fiind la balcon - a dat cu promptitudine tonul reacțiilor sălii, concentrat la maximum. Un seismograf ideal ivit în mod providențial pentru a amplifica perspectiva incipient sexuală, planurile temporale, ba chiar reperele culturale ale piesei. Certificîndu-i regizoarei calitatea perfectă a concepției: autenticitatea candorii!
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
ar cuveni explicate cândva mai pe larg. Pe lângă faptul că este un principiu de omologare a romanului-parabolă, a alegoriei politice, el nuanțează evoluționismul mult prea rigid al teoriilor moderniste. Este, poate, partea cea mai originală a construcției, cea mai creativă, ivită dintr-o problemă mai veche de situare a lui Sadoveanu, la care Manolescu a revenit în mai multe rânduri după Utopia cărții. Prin studiul unei formule anacronice, dar impozante, monumentale, susceptibilă de filiație, cel puțin pe datele ei secundare, slabe
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
parte reapare aici vechea, dezolanta dificultate a mediului nostru cultural de-a recunoaște multitudinea de manifestări ale unei personalități (pornind de la intenabila teză maioresciană a incompatibilității dintre poet și critic, reuniți într-o ființă unică), iar pe de alta se ivește un prilej al pseudojustificării celor ce resping observațiile incomode ale unui autor pasămite incompetent prin pluralitate. Noi înșine sîntem un Stan Pățitul. De cîte ori nu ni s-a respins critica pe motivul că e "subiectivă", înclinată a-și oglindi narcisiac
Cine este Ovidiu Pecican? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11858_a_13183]
-
succesiv mistuite de flacăra tentației irezistibile de a nu se putea sustrage înnoirilor consecutive, flacără ce a făcut din noutatea stilistico-estetică partea cea mai casabilă și trecătoare a fenomenului muzical, un semn de oboseală cronică, depusă întotdeauna în-tr-o idee proaspătă, ivită din comparația a două lucruri ce n-au fost comparate încă. Din fumul (și scrumul) esteticii monovocale, modale și orizontale a Evului Mediu s-a ridicat, de pildă, estetica plurivocală, contrapunctică și superpozițională a Renașterii. Din cenușa polifoniei vocale a
Tentația vinovatului incurabil by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11868_a_13193]
-
dintre un bărbat călare (cu alți doi cai de schimb urmîndu-l!) și o tînără femeie purtînd pe cap, sub un vălătuc, un mare coș cu mîncare pentru ai săi, la cîmp. Ne aflăm pe un drum de țară. Călărețul se ivește din urmă, într-un mic nor de praf". O scară de bambus infirmă, extrasă din lăzile de gunoi și dăruită autorului, la Paris, de către un concierge, îl încîntă precum o "minune": "Lemnul ei (...) mă umplea de voie bună de îndată ce o
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
captivitate "aidoma unei cupole-voliere dintr-o mare grădină zoologică". Prin urmare o închisoare aeriană în care se puteau înghesui felurite specii de păsări, capabile doar de începuturi de zbor, doar de avînturi ratate. Deoarece "de pretutindeni, o rețea diafană se ivea ca un zid: capetele și vîrfurile de aripi se izbeau contra firelor de oțel, fine ca o pînză de păianjen și capabile să devină, dintr-o clipă în alta, mai tăioase decît ascuțișul unor săbii!" Un Oblomov de București primește
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
de reviste n-ar fi ele, fără aceste reviste, aidoma unor semințe fără pământ? Dar să mă opresc din seria de întrebări cu un răspuns dinainte știut, ce riscă să devină ridicole prin nota lor patetică. Dar alte întrebări se ivesc imediat: dacă importanța revistelor literare este de domeniul evidenței, de ce nu se face nimic pentru consolidarea lor financiară, pentru limpezirea statutului lor? Ar fi o investiție prea costisitoare, pe care nu ne-o putem permite? Nicidecum. Chiar și în zona
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
Babel, există o limbă românească, care-și are geniul ei; sub toată această vultoare vecinic mișcătoare, există un por statornic, care-și are calitățile și defectele lui specifice, bunul lui simț (...) De ce, din straturile acestui popor, nu s-ar putea ivi din când în când unele inteligențe deosebite, cari să dea expresie monumentală acelor nevoi, simțiri și gânduri proprii? (...) De ce? Am spus-o de la început. Statul are aici greaua sarcină de a forma o societate. Pentru îndeplinirea acestei sarcini, el are
Caragiale despre societatea română by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11954_a_13279]
-
au mai lăsat ai mei să crească/ otava// c-o traistă de poeme m-am dus întru slava/ dar ei nu prea obișnuiesc la masă desert". Ca și: "tînăra soție - zise - a născut un munte/ din pulberea lui s-a ivit firul de iarbă/ care s-a topit iscînd fluturele care s-a scrumit/ eliberînd/ aedul -/ cînd el se freacă la ochi întreaga planetă lăcrimează ". Ca și: "bate toaca/ într-un fund de lume/ pasărea nocturnă// s-a închis și ultima
Umilință și ironie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11972_a_13297]
-
înspre care tinzi, Ci și naintea apei ce-a reluat Azurul celălalt în cer profund, Ce iluzoriul zbor îl trage afund De păsări ce se-ntoarnă ori se zbat, Și înaintea preatăcutei fețe, Fin abanos cu palidă lucire, Precum un vis, ivește-n repetire Crin alb ori marmuri, vagă frumusețe, Cînd ani uimiți abia de poți să-i prinzi Rătăcitor sub luna schimbătoare, Mă-ntreb, azi, ce hazard al soartei oare Făcut-a să mă sperii de oglinzi. Metalică oglindă, ori mascată
Poezii de J.L. Borges by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/11961_a_13286]
-
Acasa > Poezie > Amprente > ZVON DE PRIMĂVARĂ Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Printre norii grei de ploaie, Un mândru soare s-a ivit. Și cu raza lui bălaie, El ne urează:„bun găsit!” Azi natura-ntinerită, Se trezește iar la viață. Ziua bună-i cunoscută , Când te scoli de dimineață. Pomii îmbrăcați în floare, Pajiștile înverzite, Se-ncălzesc acum la soare, Că-s spălate
ZVON DE PRIMĂVARĂ de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382666_a_383995]
-
-n paradis, În clipele de fericire cireșul mi-a promis, Că pentru mine florile le va păstra Și că doar eu, cu palmele-l voi mângâia. Dar astăzi, când în grădină am privit, Din iarba crudă petale albe s-au ivit; În clipele de fericire nu crede ce-am promis, Nu plânge, uită-mă! A fost doar un vis.” Și de gândești că-n clipele de fericire, Tu ai greșit când ai promis iubire, Atunci, de ceea ce-ai promis eu
DOAR IERI de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382780_a_384109]
-
Felicitări, Săndica, pentru noua ta titulatură de inginer! - Mulțumesc. Doar pentru ea am pierdut cinci ani de studiu prin facultate. - Mă bucur că acum suntem colegi cu toții. Ești bună de cinste. Când uzi diploma cu o bere? - Când se va ivi ocazia. Poate cât de curând când am să-mi iau și la revedere de la voi toți. - Ce, gata vrei să ne și părăsești? Unde vrei să pleci? - Acasă, lângă ai mei. De ce să mai stau printre străini? - Ce, noi îți
CAP. XV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382698_a_384027]
-
și iubită în comunitatea sa...! Bacăuanii sunt oameni calzi, blânzi, puțini dintre ei râvnitori a cuceri steaguri, dar mulți apărători și veneratori ai propriului blazon, mândri și ceremonioși în fața personalităților localnice. Așa se face că Maria Șalaru nu se poate ivi într-un spațiu public nicio secundă fără să atragă priviri admirative în orașul Bacău, al poetului îngândurat iremediabil, nici el purtător de căciuli cu pene de curcan, dar scriitor de vers intim lin și suspinător, ce i-a conferit rang
MARIA ŞALARU. OFRANDE ARTISTICE URBEI SALE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2283 din 01 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382777_a_384106]