992 matches
-
vechi ale unor sărbători: Blagoveștenie (Bunavestire), Stretenie (Întâmpinarea Domnului), Vovidenie (Intrarea în Biserică), Probojenie (Schimbarea la față), praznic (prazniku-sărbătoare). Avem, în sfârșit, o serie de verbe: a blagoslovi (blagosloviti), a se căi (kaiti), a ispiti (ispitati), a ispăși (uspasiti), a izbăvi (izbaviti), a spovedi (ispovedati), a milui (milovati), a răstigni (rastegnanti), a sfinți (sventiti), a târnosi (tronosati). Anumiți termeni dogmatici, liturgici și de organizare bisericească, de origine greacă (bizantină), au intrat în limbă fie prin mijlocirea slavonei, fie direct din grecește
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
-se de fecioară, au început a fugi de frică. Iară Sf. Gheorghe a zis către dânșii : Nu vă temeți, ci nădăjduiți spre Domnul Iisus Hristos și creadeți întru dânsul, că El m-a trimis pre mine la voi ca să vă izbăvesc de la bălaur. Și a ucis Sf. Gheorghe pre bălaurul acela cu sabia în mijlocul cetății și trăgând afară oamenii trupul lui, după cetate, l-au ars cu foc (cf. 58, p. 126). De regulă, în urma acestui „miracol”, locuitorii cetății, în frunte
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sub stejar mai bine de oră. Maria plecă repede după ce îi spuse lui Stin să se gândească la ceea ce dorise să îi transmită Sfântul Augustin prin copilul care se va naște din pântecele Xentyei. Era el alesul care îi putea izbăvi pe toți frații lui? Stin știa însă că, punîndu-și pe umeri pecetea morții lui Murrelius, se legase definitiv de Sat, indiferent dacă era sau nu sănătos. Cuvintele Mariei îl salvaseră de la moarte. Mințise cu o seninătate de care el unul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
i-o rezervase Dumnezeu. Și, ca prin farmec, o dată cu jertfa propriei libertăți, toate îndoielile dispărură și înțelese cât de norocos era fiindcă își găsise un scop în viață. Iar scopul lui era să se sacrifice pentru ceilalți, pentru a-i izbăvi și a-i face cetățeni mândri ai cetății pământești și apoi ai celei cerești. Nu departe de locul în care Stin avea revelația menirii lui în viață, Abatele o privea gânditor pe Maria, care tocmai făcuse schimb cu sora ei
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
doar cu băgare de seamă și să pășim cu încredere pe calea trasată de Domnul Dumnezeul nostru. Să avem credință că ne va feri de vicleniile oamenilor. Trebuie să credem că nimeni și nimic nu e deasupra lui. Ne va izbăvi de păcatul numerelor... Hippona. Desigur că asta nu înseamnă mai nimic pentru noi. Cu toate astea, Sfântul Augustin a fost primul care s-a întrebat dacă nu cumva îndoiala, și nu opțiunile multiple constituie esența libertății. Nu știu ce a răspuns el
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dacă știi tot ceea ce va fi înainte ca lucrurile acelea să se întîmple, de ce nu-mi dai soluția? De ce nu-mi spui din capul locului ce e de făcut pentru ca misiunea mea să ajungă la bun sfârșit și să îi izbăvesc pe ai mei de teroarea că pot fi omorâți oricând de animale care nu urmăresc decât să ucidă pur și simplu? Abatele îi întoarse privirea cruntă și apoi spuse fără să tresară. - Trebuie să te jertfești pentru ei. Dar tu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
strigă Xtyn. - Ba deloc! Murind, vei trăi veșnic în amintirea lor. Murind vei face ca istoria să se scrie altfel, o vei elibera din cercul în care s-a învîrtit atâta vreme. E menirea ta să mori și să îi izbăvești. Indiferent cât te vei zbate, nu o să găsești o altă cale de a-i face să apuce pe drumul pe care îl dorești. Știu toate astea mai bine decât îți poți închipui. Ești încă la vârsta la care crezi că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
toate”. Din contexte rezultă că această putere se exercită cu privire la diverse acțiuni concrete: în creație (24, 45/44), asupra naturii, dând și luând viața (18, 45/43), pentru a-i învia pe cei morți (46, 33/32), pentru a-i izbăvi pe credincioși (22, 39/40) etc. Acest nume mai apare de patru ori împreună cu ‘alm (16, 70/72; 30, 54/53; 35, 44/43; 42, 50), o dată împreună cu ‘afó (4, 149/148) și o dată singur:... wa All"h Qad
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
louange” (2Sam 22,4; Ps 18,4), „louable” (BJ); „șworthyț to be praised” (RSV). Contexte: Mehull"l ’eqr"’ YHWH ó min-’oye>ay ’iww"šQa‘ (2Sam 22,4 = Ps 18,4): „Strig către Domnul cel vrednic de laudă și sunt izbăvit de vrăjmașii mei.” (t.n.) G":Äl YHWH ó mehull"l me’o:... (Ps 48,2; 145,3): „Mare este Domnul și vrednic de laudă foarte...”, iar Ps 96,4 adaugă după aceste cuvinte: nÄr"’ hó’ ‘al kol ’elohm
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
óy"h, „întins” (că al războinicului la atac). Expresia >e-y": ƒaz"q"h ó >izeróa‘ ne”óy"h, „cu mâna tare și cu braț întins”, este des întâlnită în texte care vorbesc despre intervenția lui YHWH pentru a-și izbăvi poporul (Dt 4,34; 5,15; 7,19; 11,2; 26,8; Ier 32,21; Ps 136,12). Alteori această putere este simțită că o apăsare, profetul fiind aproape silit să-și îndeplinească misiunea: ya: YHWH ‘"lay ƒ"z"q
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ElohQynu ha-’Ql hagg":Äl haggibbÄr, hannÄr"’ (Neh 9,32a): „Iar Tu, Dumnezeul nostru, esti Dumnezeul cel mare, puternic, înfricoșător...” (t.n.) YHWH ’ElohQyk be-qirebQk gibbÄr yÄš ‘a... (Sof 3,17a): „YHWH, Dumnezeul tău, e în mijlocul tău un viteaz care izbăvește...” (t.n.) În toate aceste exemple este vorba de o putere ce se manifestă concret în favoarea poporului. ’Pl gibbÄr este unul dintre atributele lui Mesia, în Is 9,5: k yele: yull": l"-nó bQn nittan l"-nó / watteh hammiœer
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
poporului din primejdii și necazuri. 3.1.16.2. Go’el: „cela ce mântuiaște” (Is 41,14; Prov 23,11), „sprijănind” (Is 49,26), „Cel ce vă a ma slobozi” (Iov 19,25), „Mântuitoriul” (Ps 18,15) (SC); „Cel ce izbăvește” (Is 41,14), „am ajutat” (Is 49, 26), „Cel ce-i apară” (Prov 23,11), „Cel ce mă va răsipi” (Iov 19,25), „Izbăvitoriul” (Ps 18,15) (Blaj); „Cel ce șteț mântuiește/ izbăvește”, „Acel ce-o să-mi dezlege” (Iov 19
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Mântuitoriul” (Ps 18,15) (SC); „Cel ce izbăvește” (Is 41,14), „am ajutat” (Is 49, 26), „Cel ce-i apară” (Prov 23,11), „Cel ce mă va răsipi” (Iov 19,25), „Izbăvitoriul” (Ps 18,15) (Blaj); „Cel ce șteț mântuiește/ izbăvește”, „Acel ce-o să-mi dezlege” (Iov 19,25), „răscumpărătorul” (Ps 18,15) (BVA); „Mântuitorul” (Ier 50,34; Is 41,14), „Ocrotitorul” (Prov 23,11), „Răscumpărătorul” (Is 49,26) (G-R, BS); „Răscumpărătorul”; „Mântuitorul” (Is 41,14); „Răzbunătorul” (Ier 50,34; Prov
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Propunem traducerea literala „Acesta va fi Pacea”. În felul acesta evidențiem faptul că š"lÄm, folosit absolut, este aici un nume pe care creștinii l-au citit ulterior că nume divin, hristic. În vreme ce, în profeția lui Mihea, cel numit astfel izbăvește rămășită poporului israelit de toți dușmanii, în Efeseni el face din Israel și neamurile păgâne un singur popor, dărâmând zidul dușmăniei dintre ele și omorând pe cruce ură (cf. Ef 2,14-16). 3.2. Numele divine în Scripturile Noului Testamenttc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
VII, 21, 27, în care scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sunt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. Harul și liberul arbitru, 2, 2), însă diferența între omul care primește harul și omul care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul lui Adam așa cum era înainte de păcat pentru că a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit ca și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însă mai degrabă în favoarea unei datări analoage celei propuse de Chadwick. Tratatele sunt următoarele: (1) Legea duhovnicească e o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred izbăviți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante porunci, aceea a iubirii, care constă “în îndepărtarea de realitățile materiale și în tăcerea gândurilor”; (3) Penitența: e necesară
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
leacul.” Lirica sa dă expresie întoarcerii spre sine a ființei ce renaște. Urmând calea christică, poetul redescoperă „valențele de lumină lină ale cuvântului” (Vasile Posteucă): „Cu obraji de ceară, / tot privind în sus, / am intrat spre seară / calfă la Iisus. // Izbăvit de vină, / n-ai dori să fii, / suflete, lumină, steag de bucurii, / ciutură, să-ncapă / un crâmpei de cer?...” (Ucenicie). În 1994 revenit în România, scriitorul publică două cărți de versuri - una, Univers simfonic, cuprinzând exclusiv poezii din detenție „dictate
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
exclusiv poezii din detenție „dictate de Cineva”, poeme orale, scrise din memorie după eliberare. „Aceste poeme - spune autorul într-un Cuvânt explicativ - poartă amprenta propriei mele însângerări, a dragostei de libertate, a idealului creștin de luptă întru făurirea unei lumi izbăvite pentru totdeauna de tiranie și de lupta de clasă, prin triumful Luminii asupra puterii Întunericului.” Cel de-al doilea volum, Inscripții pe un vas de lut, antologhează în patru secvențe scrieri din mai multe etape. Întoarcerea la „cumințenia poeziei, la
GROSSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287370_a_288699]
-
mântuire. John Calvin, teologul reformației franceze, a denunțat doctrina Bisericii, a salvării prin lucrări bune, confesie și iertarea de păcate. Dumnezeu nu poate fi influențat pentru un loc În Rai, a spus Calvin. Reformiștii credeau că fiecare ființă umană este izbăvită sau damnată din naștere și că, făcând lucrări bune nu poate să le schimbe soarta. Întrebarea care rămânea, pentru fiecare creștin, era cum vom ști dacă am fost salvați prin grația lui Dumnezeu. În timp ce nimeni nu poate să știe vreodată
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
și a unei răzbunări haiducești, Sân Gheorghe Nou debordează de o imaginație hâtră, demitizantă, enormă. Plictisit să își joace rolul sacru-eroic, Sfântul Gheorghe coboară în lume, „la făgădău”, ca să bea „trascău” cu notabilitățile rurale, în timp ce țara, bântuită de „zauru-balauru”, e izbăvită de o cătană slobozită de la oaste, Gheorghe din Boiabârz (numele pare coborât din Țiganiada lui Budai-Deleanu), care devine astfel, prin „remitizare ironică” (Ion Vartic), noul sfânt. Sunt valorificate eroi-comicul grotesc, situațiile hilare, savuroase, susținute de o oralitate neaoș arhaică. Socotit
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
Confesiuni VII, 21, 27, unde scriitorul alege drept fundament pentru experiența sa experiența apostolului Pavel, Rom. 7, 19-25: „[Eu] nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc... Om nenorocit ce sînt! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia? Harul lui Isus Cristos, Domnul nostru”*. Prin urmare, harul lasă absolut intact liberul arbitru, după cum scrie și în Scriptură (cf. De gratia et de libero arbitrio, 2, 2), însă diferența dintre omul care primește harul și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
conform căreia trupul lui Cristos înainte de înviere este nedegradabil are, ca și în polemica antiiulianistă a lui Sever de Antiohia, motivații soteriologice: Logosul nu și-ar fi însușit trupul lui Adam așa cum era înainte de păcat, pentru că a venit să-l izbăvească tocmai pe Adam păcătosul. Chiar dacă nu și-a însușit păcatul, și-a însușit totuși, prin urmare, trupul celui care a păcătuit, precum și sufletul acestuia. Perfecta asemănare dintre carnea lui Cristos și aceea a ființei umane păcătoase face posibilă imitarea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
poetice”. Numai că insistența în acest registru conduce, după câteva tușe mai „împăstate”, la un efect de saturație. Opiniile literare ale poetului simbolist au o linie estetizantă. K. pariază pe conceptul de „frumos”, făurit în turnul de fildeș al creatorului izbăvit de preocupările mărunte ale vieții. Dacă sămănătorismul, poporanismul, „naționalismul” îl indispun, nici extravaganțele formale, „scamatoriile” ori „scrântelile” moderniste (futurismul ș. a.) nu-l dau gata și K. nu pregetă să le încondeieze acid. Firea lui meridională, robustă în fond, nu suportă
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
textului este reprezentat de un pasaj de o înaltă semnificație, în care mitul Anticristului primește un sens antidocetist: „Că diavolul, fiul nelegiuirii, se va arăta asemenea în toate Mântuitorului nostru, aceasta se vede din înfățișarea faptelor. Mântuitorul lumii, vrând să izbăvească neamul omenesc, s‑a născut din Fecioara și Preacurata Maria, a îmbrăcat haina trupului și a strivit la picioarele sale pe vrăjmaș, prin puterea dumnezeirii. Tot astfel, diavolul va veni pe pământ dintr‑o femeie necurată și va fi născut
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]