5,195 matches
-
Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În plină figură, se simțea legănat de valurile amețelii de parcă țărmul câmpiei aceleia ar fi fost o mare murdară, unde plutea răvășit un cimitir. Un cimitir fără gard, fără nici o alee, fără nici un fel de logică, cu gropi săpate la
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
s-a oprit și s-a uitat la stele, apoi, văzând că nu e nimeni, a vrut să se așeze pe o bancă. Numai că În momentul acela umbra care Îl urmărea a țâșnit de după un copac și l-a izbit cu pumnul Între omoplați. Surpriza a fost năucitoare, Cristian a căzut În genunchi, a gemut de durere, a vrut să se Întoarcă, să-și vadă agresorul, Însă un pumn bine țintit l-a culcat la pământ. Individul era scund și
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să Îl Înjunghie pe Cristian a sărit În spinarea ăluia cu o agilitate de care nu se credea În stare, i-a imobilizat mai Întâi mâna care ținea cuțitul, apoi l-a tras la pământ, căzând odată cu el, l-a izbit cu cotul În falcă, ăla a icnit surprins, s-a zbătut și s-a descotorosit de Vasile, apoi s-au privit În ochi respirând greu, cu ură. — Nenorocitule, a șuierat Căreală, tu de unde dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
s-a descotorosit de Vasile, apoi s-au privit În ochi respirând greu, cu ură. — Nenorocitule, a șuierat Căreală, tu de unde dracu’ ai apărut? Vă omor pe amândoi! — Omori pe mă-ta, a zis Vasile cu dispreț, și l-a izbit sălbatic În frunte cu piatra aceea de râu, care, cu nici un minut În urmă, străjuia pașnic florile. Căreală a căzut fulgerat pe spate. Vasile s-a apropiat În genunchi de el și cu furie l-a mai lovit de trei
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
greșelile, se cred curați, zicând că ei nu au păcate, n-au omorât, n-au dat foc, n-au stricat casa nimănui. De fapt, ei sunt închiși la minte cu un voal de întuneric, care nu se sparge altfel decât izbindu-le păcatele în obraz.” (Părintele Arsenie Boca - Lupta duhovnicească cu lumea, trupul și diavolul - Ed. Agaton - 2009, pg. 27). Aș fi vrut să descriu societatea românească cu alte cuvinte, mai pline de liniște și căldură. De fapt, aș fi vrut
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
repede. Patru kilometri de întuneric trec foarte repede acum, iar el vede câinele, dar nu apucă să ducă infor mația la creier și creierul lui nu apucă să înțeleagă câine, pentru că în următoarea jumătate de fracțiune de secundă, câinele se izbește de mașina în viteză care îl spulberă. Creierul țipă ceva spre piciorul drept, care se mută imediat de pe accelerație pe frână, și cauciucurile scrâșnesc și acul vitezometrului cade lin de la 120 km/h la 60 km/h, iar mâinile încep
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
dar simte că lângă fața lui e ceva mare și hâd și oribil, și atunci urlă ca scos din minți și sare de pe canapea și fuge spre locul în care știe că se află întrerupătorul de pe perete, și piciorul lui izbește măsuța joasă, care se dărâmă, iar el continuă să urle, pentru că monstrul a mușcat din el, și în timp ce simte cum durerea acută din tibie începe să crească, mâna lui găsește butonul de pe perete și îl apasă. Și lumină se făcu
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
în fiecare dimineață, pe la 5.30, face o probă de microfon înainte de prima rugăciune. Mai întâi te smulg din somn niște pârâituri sfâșietoare, ca și cum s-ar deșira catape teasma cerului, după care se aud bufnituri de c utremur (Mollah Internet izbește de câteva ori microfonul în căușul palmei, să verifice dacă e conectat), ca la urmă să explodeze un urieșesc 1-2-3: yak-do-se, yak-do se, și în sfârșit să înceapă melopeea pri mei rugăciuni: Așhadu laaaa illaaahaaa illl’LLaaaah...! în prima seară
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
o bănuiam și am trântit o în partea opusă a balconului, cu spa tele în instalația sonoră. A gâfâit, și-a pus mâinile cupă pe sâni și a așteptat, bărbia întinsă înainte. Am luat-o în picioare, din față, icnind, izbind-o cu capul în zid și instalație, umplându-mi gura cu praf și pân ze de păian jen. Horcăia animalic, burta ei - o mlaș tină. După un timp, o durată Îexistă timp și durată, tot insista Bergson), a trebuit să
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
înțeles) într-o străfulgerare pe chipul lui toate misterele antice, de la Eleusis până la orgiile bacan telor și sfintele taine ale lui Isis și Osiris. în puținele lui cuvinte, Păpădie îmi transmitea o experiență extatică, una din acelea, rare, care te izbesc cu fața în dușumea și te lasă mut, idiot, marcat pe vecie cu pecetea împerecherii sacre. Ce s-a întâmplat cu cocoșata? am întrebat. A stat și s-a uitat o clipă lungă în gol. — E îngropată la Eternitatea. A
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ră suci și țâșni într-o goană bezmetică îndărăt, la întâmplare. Se opri, bâjbâind înnebunit, până ce găsi o cruce de lemn mai groasă pe care o smulse ca să se apere; apoi îl străbătu un gând care i se păru salvator. Izbind cu putere din cruce în dreapta și-n stânga fără să lovească ceva, se îndreptă iar spre capelă, făcând un ocol larg, spre a nu trece prin dreptul locului în care bănuia că fusese ușa. Ajuns în spatele cocioabei, se săltă pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
apoi sări jos și zvâcni orbește, răsturnând un trup rece și rău închegat ce încerca să-l prindă. Alerga acum fără nici o țintă și răcni sălbatic când își simți piciorul lunecând și ducându-i se în jos. își sparse capul izbind în ceva în fundul gropii proas pete, dar se ridică imediat și, repezindu-se la peretele cleios al găurii, încercă să se ridice. Cerul se decupa ca un pătrat doar ceva mai puțin negru decât pereții mormântului. Dar, oricât se căznea
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
de damă, cu tocul cui, numai că în el exista și laba piciorului acelei nefericite, cu tot cu gleznă și jumătate (imaginea era infernal de bine prezentată) din pulpă. Pantoful era alb, iar dârele de sânge prelinse ajunseseră la piele și contrastul izbea privirile... O adevărată operă de artă, Jack. Într adevăr, doamnă, niciun alt pictor nu ar fi reușit să surprindă mai bine această scenă. Viața, Jack, nu? Viața este un pictor neobosit care are de fiecare dată la dispoziție pânza potrivită
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
politica internațională nu există un centru de putere și autoritate similar statului. Politica nu implică luptă, implică conflict, dar în timp ce în politica internă conflictele sunt supuse limitelor și coercițiunii care derivă din existența statului, conflictele de pe scena internațională nu se izbesc de asemenea limite și coercițiuni. În aceasta rezidă caracteristica fundamentală a politicii internaționale.38 Conflictele politice în plan internațional au fost transferate și în plan sportiv. „Desemnarea Berlinului drept gazdă a Jocurilor Olimpice din 1936 a fost urmată de proteste ale
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
ziua mea de naștere? Iar Dumnezeu Îi răspundea: -Mai este, mai este... Altă dată Dumnezeu Îi zicea: -A fost, a fost... Atunci Sântilie se mânia, Îl punea pe Ilie-Pălie, vizitiul său să Înhame caii la căruță și gonea prin cer, izbindu se când de norii mari, când de norii mici, lăsând În urma lor tunete și fulgere, ploi zdravene și vânt neîndurător. Povestea se repeta În fiecare an.Și auzeai pe câte un copil care Întreba: Cine e Sântilie? Iar mama lui
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
a hrănit bine și a avut grijă de el." Ajunse la meșter, intră în casă și lelea Maria, nevastă-sa, îi spuse că-i în spate, în atelier. Petre cunoștea deja casa, merse pe coridor, deschise ușa atelierului și fu izbit de un miros proaspăt de lemn de brad. Meșterul trebăluia ceva la strung. Când îl văzu pe Petre, opri motorul, se șterse pe mâini de sorț și îl întâmpină cu bucurie. Bine ați venit pe la noi, domnule Petre. Bine te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
luat vreo zece zile. Într-o seară, pe când ardeam niște hârtii și uscături în grădină, mama și-a făcut brusc apariția pe verandă. Privea, tăcută, focul. Sufla un vânt rece dinspre vest și fumul cenușiu plutea destul de jos. M-a izbit paloarea chipului ei, mai alarmantă ca oricând. — Mamă, nu te simți bine? N-am nimic, răspunse ea cu un zâmbet palid. S-a întors în camera ei fără să mai scoată un cuvânt. Deoarece ne împachetasem deja așternuturile, Okimi a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
vieți iluzori.... 1938 V De șaptespre-ce luni curat Te chem la casa ta, Și gâdelui m-am prosternat, Tu - fiu și spaimă-a mea. Ce-i fiară, om - nu mai pricep Și nu știu să deznod Arcanul tragic și sirep Izbind spre eșafod. Și numai flori - buchet arzând, Și tămâier cadelnițând, Și pași spre undeva, Și-n ochi mă cată înțelept Să-mi pro-rocească moartea drept O uriașă stea. VI Zile trec,- ușoare-n pene, În celula ta strivit, Fiule, cum
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
principală este că românii iubesc animalele și că nu în toată țara vor avea loc eutanasieri în masă, ci în Capitală. O altă situație, care s-a întâmplat în plin scandal al maidanezilor, a fost cea de care s-au izbit jurnaliștii germani: au încercat să lase un câine la adăpost, însă le-a fost cerută șpagă chiar dacă mai erau locuri libere. Tages Anzeiger scrie că votul deputaților a fost clar, însă la fel de clar a fost și cel al CCR, în
Presa străină: Am dat șpagă în România ca să lăsăm un câine la adăpost by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72032_a_73357]
-
nebuloase, l-a îndemnat să ia degrabă calea pribegiei. S-a stabilit la Paris, unde a fondat, cu mari piedici și eforturi, Episcopia Ortodoxă Română din Europa Occidentală, cum scrie și pe piatra tombală din Montparnasse. Și aici s-a izbit de ostilitatea unor preoți, de vanitățile altora și a fost nevoit să se retragă într-un sat (Viels Maisons), unde a trăit într-o stare extrem de precară, mâhnit, tulburat. A murit în sărăcie lucie, bolnav, în ziua de 10 august
O prietenie complicată by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/7223_a_8548]
-
cărți stranii și cu totul atipice semnate de Petru Creția - mai întîi Norii în 1975 și apoi Oglinzile în 1993 -, al căror titlu, banal și inofensiv, nu lasă să se ghicească nimic din bizareria conținutului lor. Cele două volume te izbesc prin monomanie și te atrag prin monofagie. De ce monomanie? Fiindcă sunt cărți prin excelență monotematice, în ele vorbindu-se, de la prima pînă la ultima pagină, de chiar subiectul pe care titlul îl anunță. De ce monofagie? Fiindcă autorul pare stăpînit de
Defuncta ploaie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8721_a_10046]
-
ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
ce-am terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine! Ceașca mea de teracotă galbenă trăiește-n pereții ei zmălțuiți mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf șlefuit de izurile zilei și-ale nopții." (pp. 154-155). Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi se pare acest cearcăn de melancolie. Sub unghiul moale
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
gândească la lucruri plăcute. S-a gândit la fiul ei, la mama ei. Și-a amintit Faleza din Havana, cu mașinile acelea vechi care circulau ca prin minune pe acolo. Vântul deșertului începea să semene cu vântul din Caraibe care izbea valurile uriașe de pietrele Falezei. S-a gândit la ziua nunții ei. Respira anevoie, dar s-a calmat încetul cu încetul, până ce gândurile ei s-au confundat cu glasurile acelor oameni dezgustători care își închipuiau c-au omorât-o. A
Luis Leante - Cât te mai iubesc by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/8737_a_10062]
-
tuberculoși ai sensibilei iubite sau al decorurilor flamboiante, ci de carotidele deschise cu o mișcare grațioasă de arc de cerc, urmate de mișcarea de rabatare a scaunului prin care cum spune Ubu rege al lui Jarry, corpul "scapă-n trapă" izbindu-se de caldarîmul pivniței ca un sac cu cartofi. Pînă la un punct, drama bărbierului, pe numele său adevărat Benjamin Barker, se aseamănă cu cea a eroului dumasian Edmond Dantes, viitorul conte de Monte-Cristo. El este închis pe nedrept cu
Bărbierul și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8765_a_10090]