10,258 matches
-
zgomotul produs de mașina care ridica gunoiul menajer și de deservenții ei. Colegul meu mi-a tras un cot iar apoi mi-a șoptit: „Auzi? Gozerița cu diplomă!” Stupida asociere a celor două substantive ne-a făcut pe amândoi să izbucnim într-un râs nestăpânit, râs pe care l-am continuat și pe coridor, după ce tovarășa învățătoare ne-a invitat să părăsim clasa. Astfel, înfrigurata mea așteptare, în loc să i-a sfârșit, s-a prelungit, primirea în rândurile pionierilor fiind amânată pentru
CRAVATA DE PIONIER de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380223_a_381552]
-
se întâlnească cu regularitate prin diferite ”bombe”, de unde se reîntorcea acasă abia către seară, cu speranța - mereu spulberată - de a regăsi acolo, liniștea și siguranța unei cochilii de melc. Nu mai mira pe nimeni că certurile cu Lidia, soția sa, izbucneau cu regularitate. Deseori, speriați, copiii se închideau în camera lor ”Sunt prea tineri și prea orgolioși pentru a putea depăși dificultățile” - spusese cândva despre ei, o rudă. Și cu toate acestea, anii, cu bune și cu rele, treceau. Cândva, întrebat
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
meargă! Vadim se așezase un pe scaun, la piciorul căruia lăsase - ca și cum n-ar fi auzit îndemnul lui Florin - sticla sa de bere. Tăcea - Ce ai?... De fapt, cu ce te deranjează pe tine?... Văzând că Vadim nu-i răspunde, izbucni iritat: - Și ce-ai vrea măi, omule, să fac ?! Să stau ca prostul și să aștept până la o viitoare reîncarnare, doar-doar, se va îndura și viața asta de mine? Ei, uite că nu vreau, ce spui de asta? Fața lui
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
Dă-mi haina, geanta și...descalță-te! O, da’ ce rochie frumoasă! Trebuie să mergi la o petrecere? - Petrecerea mea s-a terminat, tanti! Poate și viața, șopti Violeta, ghemuindu-se într-un colț al canapelei din sufragerie. Și iar izbucni în hohote de plâns. - Ia termină cu disperarea asta! Te știam o fată curajoasă. Astăvară erai așa de veselă... - Eram...S-au terminat și curajul și veselia mea. Ajută-mă să mor, tanti! Vreau să mor înainte să vină Anul
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
i-a înghițit teoria. Ca și ai mei, bucuroși că fetița lor se va întâlni noaptea asta cu Fericirea. - Ei, bine și, te-ai dus la el? - Bineînțeles! Nu vezi cum m-am împopoțonat? Numai bună de...hă! și Violeta izbucni iarăși în plâns. Am crezut că acolo voi întâlni o ceată veselă de tineri, dornici de distracție. Vezi, tanti, de regulă, am o logică de bun simț, deși nu sunt așa de inteligentă. Trebuia să-mi închipui că ceva scârțâie
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
s-a dezlănțuit, arătându-și adevăratul caracter de brută, de monstru infernal. Că a cunoscut destule curve nenorocite, că s-a resemnat și a acceptat să se-nsoare tot cu o curvă, dar să nu-l mintă de la obraz. Violeta izbucni în hohote de plâns. Maria începu s-o mângâie: - Lasă...liniștește-te! Hai, liniștește-te! - I-am spus, tanti, că în toată adolescența, mi-am dorit să fac dragoste cu un bărbat, dar acel bărbat să merite dragostea mea. De
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
mâinile în buzunare și rânjea la mine batjocoritor. Am întins mâinile să-i cuprind umerii, privindu-l fix în ochi: înțeleg că ești supărat, dar...chiar vrei să plec? Știi ce mi-a răspuns, tanti? “Chiar, putoarea dracului!” Violeta a izbucnit în hohote de plâns. După câteva clipe, a continuat: simțeam că se-nvârte camera cu mine. Capul îmi vâjâia și mi s-a pus un nod în gât. Simțeam că mă sufoc. M-am prăbușit pe un scaun, tremurând. Cred
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
spus povestea ei în exclusivitate pentru noi, într-un interviu pe care îl puteți citi doar pe site‑ul www.revistavip.net. Și ea a fost, la rândul ei, forțată să se refugieze, părăsind orașul Dungu ca urmare a violențelor izbucnite în 2009. „Am fost îngrozită, nu-mi place războiul. Oamenii cu care am fugit au știut cât de speriată sunt. Dacă erau focuri de armă în timpul nopții, ei nu voiau să mă trezească pentru că știau că nu aș fi putut
SIRIA ! Crime de război în văzul lumii [Corola-blog/BlogPost/94062_a_95354]
-
obișnuiți, unii minunați, alții drogați, borfași, criminali. Decorul întâmplărilor e vizualizat pregnant. New York-ul este „o junglă de beton și sticlă, o fabuloasă Arcă sub Zgârie Nori”, în care mișună 145 de nații. În acest furnicar la fiecare două minute izbucnește un incendiu și la fiecare 28 de secunde se comite un jaf, însoțit deseori și de crimă, cele mai multe victime ale agresiunilor mortale fiind polițiști sau taximetriști, împușcați sau înjunghiați. Străzile și bulevardele sunt străbătute zilnic de opt milioane de mașini
MĂRTURIA UNEI EXISTENȚE REMARCABILE [Corola-blog/BlogPost/94099_a_95391]
-
la voi, atâta timp cât produceți numai pagube care nu se mai pot recupera ? De când ați fost plantați în acest birou, tu și directorul tău, dăunați grav mediului care va înconjoară. Ori asta nu trebuie respectat ! Ar trebui să cadă cortina, să izbucnească al treilea război mondial, să pice pe pamant cel mai mare planetoid, Ceres, dar să nu mai continuie această discuție, acest conflict. S-a ajuns la conflict și acest conflict se bazează pe idei contrare, pentru că el este veșnic nemulțumit
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]
-
Rusan a fost găsit în viață sub surpături! Drame inimaginabile! Întreaga țară a fost zguduită, distrugerile au fost incalculabile! Era o seară de primăvară, cu un cer înstelat și o liniște, prevestitoare parcă, o liniște adâncă, misterioasă, din care a izbucnit într-o clipă bezna, confuzia, panica! S-a mai întâmplat, la 10 noiembrie 1940, când au murit 300 de oameni, sau pe 30 august 1986, când au fost zdrobiți sub dărâmături 50 de muncitori care lucrau la subsolul unui bloc
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
stinsă spre culmea incandescenței, Filofteia Lăcătușu urma de foarte tânără calea unui destin artistic, frântă prea curând. Maria Lătărețu ori Maria Ciobanu, care i-a fost și nașă de cununie, i-au luminat-o, arătându-i miracolele, dar enigmele naturii, izbucnite într-o lucrare contra vieții, i-au curmat glasul! „Ceea ce rămâne ca datorie în urma ei, este să nu o uităm”, spune maestrul Benone Sinulescu. Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Filofteia Lăcătușu. Sub mormântul conștiinței neamului... / Aurel
FILOFTEIA LĂCĂTUŞU. SUB MORMÂNTUL CONŞTIINŢEI NEAMULUI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1694 din 21 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/378255_a_379584]
-
întâlnit dar am citit, pe undeva... prin presă, că și-ar fi exprimat dorința lor expresă s-o caute și-n ceruri... Așa s-au hotărât !... Cu ochi-nlăcrimați de-atâta disperare n-am mai putut și-n plâns am izbucnit... Prin Europa, oare-o fi fugit?... Și am decis să merg în căutare... Poate-au luat-o cei plecați pe-afară voind, cu ea, ca dorul să-și aline... să-și mai ogoaie, un pic, din doruri și suspine până-
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
o țară făcută, de-unii dintre proprii fii, de-ocară?... Care-ați trădat-o toți... părinții... fiii... unchii ???” Apoi, am așteptat ce-am așteptat... și am lăsat-o... Și-aud din depărtări și până-n dreptu-mi un sfânt ecou, ce-a izbucnit din pieptu-mi: -„Da-n inimă... și-n gând... ți-ai căutat-o?...” Un țipăt scurt, ce mintea mi-a străpuns-o făcu s-apară din neant, pribeagă, o Românie, încă, neîntreagă ce, poate... chiar eu, însumi, mi-am ascuns-o
EUGEN LAURIAN: Ţara de lângă mine [Corola-blog/BlogPost/93628_a_94920]
-
fiind astfel resimțită destul de acut și în România. Pentru generațiile românești mai vârstnice, amintirile sunt legate și de un eveniment tragic, rezultat al unei hotărâri a guvernului de atunci de a acționa în forță, înăbușind în sânge o grevă muncitorească, izbucnită la atelierele Grivița din Capitală - faptă mult mediatizată după 1944. Trebuie menționat și faptul că, la sfârșitui anului (30 decembrie 1933), viața politică a României a fost zguduită de asasinarea de către legionari, pe peronul gării Sinaia, a lui I. G.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93660_a_94952]
-
rând, dacă sunteți OM cunoscând ce înseamnă să-ți iubești aproapele, vă rog să încetați, chiar acum! Furia și hotărârea din cuvintele Emanuelei, care stătea dreaptă în fața doctoriței Străinu și a funcționarului de la registratură pregătit să intervină inainte de a izbucni Emanuela pentru a o convinge cu orice preț să renunțe, puseră stavilă oricărei încercări, o stavilă ce se simțea emanând prin toți porii acesteia, inundând încăperea. - Vreau să știu de îndată toate condițiile în care botezul poate avea loc în
ÎN MÂNA DESTINULUI... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377067_a_378396]
-
-ntâmplă la bufet, mai exact cu bufetiera. Hop-țop, cineva o însărcinează.” Ieși furios din cabinet și se opri în fața secretarei. Aștepta o explicație. - Încă n-am aflat nimic, zise aceasta cu o mutră vinovată. - Foarte rău, foarte rău. Poate va izbucni al treilea război mondial și noi vom fi ultimii care vom afla. O secretară, draga duduie, este nu numai mâna dreaptă, dar și ambele urechi ale directorului, dacă n-ai știut până acum. Tot ce nu fac eu, faci tu
CINE A SEDUS-O PE LIZETTE? de HARRY ROSS în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377107_a_378436]
-
demult În lumea lor, ce pare fadă. Sfârșitul e destul de trist: Un rege prins într-o rocadă. OMAGIU Mă-ntreb, gândind la alte căi lactee: Ce este viața, lucru sau idee ? Un vis senin în noaptea-ntunecată Sau, din cenușă izbucnind, scânteie ? E-un parc imens cu-atâtea flori și păsări, În care mergi pe-o singură alee ? Un ghiul de aur încrustat cu-o piatră De briliant, de jad sau de camee ? Un fluture zburând din floare-n floare, Oprindu
GAZELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377203_a_378532]
-
închis, în orice clipă. Fratele nostru Lucas deja este sortit morții pe rug! Am aflat asta de la diaconul nostru, pe care l-am vizitat în taină! - Vai, dragul meu Nicolas, ce-o să ne facem? Ce va fi de copiii noștri? izbucni în lacrimi sensibila soție. - Nu plânge, scumpa mea Lidia! Ne-am consacrat viața noastră pe deplin Domnului Isus Hristos. Putem pierde viața pe acest pământ, dar vom câștiga viața veșnică! - Dar copiii, ce-o să fie cu ei? - Domnul se va îngriji
FINAL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377197_a_378526]
-
vrut să explice că... -Te rog să-mi spui imediat cum te cheamă! ridică vocea călătorul ca pe o ghilotină. Repede, băi, asta mică! Până nu mă enervez. Ai priceput, băi, asta mică ? -Asta mică! a repetat Floricica, gata să izbucnească în plâns. -Îți bați joc de mine, ai? Marș d-aici! Și ridică pumnul s-o lovească. Floricica începu să plângă și fugi de lângă el. Călătorii nu mai râdeau. O doamnă în vârstă chiar îi luă apărarea : -Cum îți permiți
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
fugi de lângă el. Călătorii nu mai râdeau. O doamnă în vârstă chiar îi luă apărarea : -Cum îți permiți, domnule, să lovești o biată ființă nevinovată? Ia spune, fetițo, cum te numești? -Asta...mi...ii...că! spuse Floricica printre sughițuri. Iar izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu stacojie și, cu ochii ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
apărarea : -Cum îți permiți, domnule, să lovești o biată ființă nevinovată? Ia spune, fetițo, cum te numești? -Asta...mi...ii...că! spuse Floricica printre sughițuri. Iar izbucniră în râs călătorii. Doamna se făcu stacojie și, cu ochii ieșiți din orbite izbucni : -Ești o purcea nerușinată! Eu îți iau apărarea, și tu? Pui de vagaboandă! Unsă cu toate șmecheriile, ai? Să te dai jos din tramvai, vagaboando! Tremurând de frică, la prima stație Floricica se dădu jos. Năucită, speriată, total dezorientată, nu
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
barierele impuse de oglinzile în care vrând nevrând mă oglindesc căutându-mă în ecou plivește tăcerea crește odată cu imaginile ca o durere lăsată nerv în fibrele pământului se zbate între pietrele de hotar să prindă suprafața exact când în mine izbucnește iar și iar flacăra nădejdii Anne Marie Bejliu, 28 ianuarie 2015 Referință Bibliografică: în ecou plivește tăcerea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1489, Anul V, 28 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Anne Marie Bejliu
ÎN ECOU PLIVEŞTE TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382290_a_383619]
-
pentru oricare dintre mijloacele de transport obișnuite! - Ho, ho, ho! Chiar așa! Anul acesta am avut foarte mulți copii cuminți! - Nu e de râs, Moșule! Spiridușul se lăsă să alunece la picioarele Moșului, rezemându-și coatele de genunchi, gata să izbucnească în plâns. În acel moment, se auzi o bătaie zdravănă în ușă. Petrică sări în picioare speriat. - Așteptai pe cineva? Moșul nu răspunse. Deschise zâmbitor ușa, lăsându-l să intre în căsuța luminoasă pe Moș Ene. - Bine ai venit, vere
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]
-
Crăciun, care se cocoțase pe un țurțure gros și flutura în fața ei un buchețel de flori roșii. - Ce ciudat! Un morocănos, romantic? Cu ce ocazie? - Mă gândeam că ai fi bună de soție de spiriduș! - Fugi de-aici, strigă Ștefania izbucnind în râs. Petrică nu stătu prea mult pe gânduri. Îi fură o sărutare, după care dispăru în spatele brazilor pudrați cu zăpadă proaspătă. În urma lui se mai auziră câteva cuvinte: - Poți să te mai gândești până la Crăciunul următor! - Ho, ho, ho
MOŞ CRĂCIUN ŞI URIAŞUL FĂRĂ NUME de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382274_a_383603]