6,901 matches
-
făcut ceva, aș putea să le cer să nu fi făcut susțineri publice ale dictaturii? Dl Manolescu n-a mai răspuns. În ultimă instanță, nu vreau și nu are rost să-l contrazic pe dl profesor - sunt două atitudini care izvorăsc, după caz, din structura profundă a omului... Dezgheț fără voie de la Partid?! D-sa spunea că s-a simțit liber când a vrut, în anii ’60, să scrie despre interzisul până atunci Ion Barbu și omul partidului, Paul Georgescu, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
forțat. Avea dinții albi. Cel bătrîn și cărunt a zîmbit și el, mi-a vorbit cu blîndețe și mi-a spus să nu-mi fac griji și să nu mă tem, și mustața i s-a mișcat ritmic În timp ce cuvintele izvorau de dincolo de ea. Avea dinții lungi și Îngălbeniți acum, iar respirația Îi mirosea a carne și țigări. A așezat pe fundul cutiei un prosop Împăturit - pe el scria HOTELUL ROOSEVELT -, m-a ridicat Încet și a pus cutia pe podea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
am să te spun maică-tii, dar să nu te prind că mai faci așa ceva! Maică-ta crede că nu ești În stare să omori nici o muscă! Nu știu, zău, ce-i cu tine!“ Nimeni nu pricepea că fapta lui izvora dintr-un sentiment groaznic și Înfricoșător: mila. PÎnă aici, visul lui fusese amestecat cu amintiri, dar mai departe deveni pe de-a-ntregul numai vis. Se văzu culcat Într-o rînă, gîfÎind, În vreme ce tunurile antiaeriene bubuiau undeva În partea de nord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
bine minte că-mi plăceau la nebunie cărțile despre marii exploratori ai Africii - Stanley, Baker, Livingstone, Burton... În zilele noastre exploratorii nu prea mai au ce face. Digby se cufundă cu voluptate În gîndurile sale. Avea sentimentul că fericirea lui izvora dintr-o imensă oboseală; nu voia să facă nici un efort și se complăcea În această stare. Poate că tocmai de aceea Își recăpăta atît de Încet memoria. Am putea consulta listele funcționarilor de la Oficiul Colonial, zise el, pentru că totuși trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
lui opinii, le ștersese apoi. Ce puneați la cale Împreună cu Poole pe Întuneric În clipa cînd v-a surprins Stone? urmă el. Pusese Întrebarea doar din dorința de a-l sfida pe doctor, convins fiind că Stone avusese o vedenie izvorîtă din imaginația lui de om persecutat; Întocmai ca și povestea cu săpătorii de pe insuliță. Nu se așteptase să curme dintr-odată tirada retorică a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
brațul petrecut pe după umerii lui Vaughan, care dormea, am urmărit treptata retragere a izvorului de lumină ce țâșnea din grilajele radiatoarelor mașinilor zdrobite aflate la distanță de douăzeci de metri. O profundă senzație de calm îmi domina corpul, un calm izvorât în parte din iubirea mea pentru Vaughan și în parte de sentimentele mele de tandrețe față de pavilionul de metal în care ne aflam. Când se trezi, Vaughan, epuizat și încă pe jumătate adormit, își sprijini de mine corpul gol. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
fi: revolte sau răscoale, războaie și contrarevoluții. Revolta sau răscoala este numai un episod de revoluție, nu revoluția însăși, cum just observă KAUTSKY. Ea e un mijloc prin care încearcă a se face schimbarea stării sociale. De cele mai multe ori revolta izvorăște din motive trecătoare și țintește numai la înlăturarea unor persoane conducătoare sau la schimbarea unor anumite situații momentane, neavând un scop general și permanent.” Dacă cercetăm opoziția dintre spiritul creator și produsele sale concretizate în opere și instituții sociale, atunci
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și nu pentru ceea ce susține el pare adânc înrădăcinată. Tocmai de aceea „una dintre greșelile succesorului său, Emil Constantinescu, a fost inabilitatea evidentă de a-și impune în mod decisiv personalitatea când problemele trebuiau rezolvate. Importanța factorului personalității în politică izvorăște din slăbiciunea partidelor și din imposibilitatea de a se face vreo distincție între programele aflate în competiție. Aceasta înseamnă că un sistem bazat pe respectul față de proceduri și față de instituțiile democratice poate fi lesne subminat și aruncat deoparte printr-un
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
gândești că această maximă este un simbol, este cheia destinului nostru! Orice proverb, orice reflexie populară românească exprimă aceeași timiditate în fața vieții, aceeași nehotărâre și resemnare. Va trebui să nu mai fie jignit acest neam lăudându i-se înțelepciunea! Adevărurile izvorâte din resemnare nu sunt un titlu de glorie. [...] Plaga seculară a României a fost scepticismul. Este într-adevăr surprinzător cum la un popor întârziat a putut să apară un fenomen caracteristic declinurilor, saturației sau oboselii culturilor. Când energia productivă a
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
întâi, numeroasele greșeli ce se comit cu bună credință, numai din nepricepere sau din lipsă de informații, de către alegătorii din țările cu regim constituțional. La care trebuie să mai adăugăm, în al doilea rând, alte greșeli de ordine etică. Acestea izvorăsc, în general, din precăderea ce se dă, în atâtea și atâtea cazuri, interesului particular asupra celui public. În cazurile de acest fel, alegătorii - și după ei aleșii - hotărăsc așa cum e mai bine pentru ei, nu așa cum ar fi mai bine
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
rest - ca, de exemplu, întâlnirea dintre două persoane ce va deveni decisivă pentru ambele - trebuie să țină cont de faptul că fiecare dintre cei doi poartă cu sine o țesătură de fapte, medii, alți oameni, și din întâlnirea lor vor izvorî alte povești, ce se vor separa de povestea lor comună.) Sunteți în pat, împreună, Cititor și Cititoare, Prin urmare, a venit momentul să fiți numiți prin persoana a doua plural, operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
felinarele. - Tot orașul a fost zguduit de așa o întâmplare, au fost mobilizați și jandarmii din zonă, păzesc Grădina Zoologică și trec din casă-n casă, cercetează grădinile, străzile, gangurile, chiar și ulițele țigăniei... Îmi stăpânesc un căscat, două lacrimi izvorăsc de atâta caznă în colțul ochilor. - A scăpat vreo fiară? mă interesez politicos. - Nu se aștepta nimeni ca animalele alea s-o ia razna și să mănânce muflonul ... - Să mănânce ce? o invit vag uimit să repete. - Mu-flo-nul, silabisește ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
aceea era o minciună, iar ea știa asta. Confuză, descoperea că, În adîncul ființei sale, nu era fericită pentru că se achita de o datorie fiind nevoită să Îndure fără să crîcnească cele mai de neconceput vexațiuni, ci că acea fericire izvora din respectivele vexațiuni și din resemnarea cu care Îi plăcea să le Îndure. Cu toate că o durea, trebuia să recunoască față de ea Însăși că sosirea violatorului nu o mai speria, ci că trăia așteptînd-o, la fel cum aștepta cu nerăbdare maltratările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
greșit niciodată și de aceea pentru el nici nu există iertarea greșelilor. Cei mari, cînd greșesc, nu sînt iertați, ci li se ia capul. Doar prostimea este iertată." Leonard Bîlbîie era complet năucit. Mai ales cînd se gîndea că totul izvora nu din raportul său, ci din felul în care l-a redactat. "Vreau să te avertizez că nu e o treabă ușoară. În primul rînd nu va semăna deloc cu munca dumitale de pînă acum. Va trebui să fii prudent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
iertată să-mi fie aprecierea, ca toate desfășurările provinciale, se va sfârși cu un bairam în toată legea, unde toată lumea se va pupa în "peața endependenții"?" Prințul Basarab Cantaeuzino deschise ochii brusc, o lumină rece, dar, în sfîrșit, o lumină, izvora din privirea sa grea, "ești un maestru în meseria dumitale, domnule Mihail, un maestru. Dacă îți răspund la această întrebare, îți dau de fapt răspunsul la o altă întrebare pe care te-ai ferit să mi-o pui. De fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
două lopeți de rînit în grajd, piept de bivol, mișcări greoaie de urs, respirația grea ca a unei vite sătule în staul. Așa arătase. Acum, punîndu-l în fața unei situații de margine devenise altfel: amenințător, sumbru, abia controlîndu-și forța violentă care izvora din organismul său uriaș. Lîngă toate acestea să adăugăm viclenia, șiretenia înnăscută, calculul exact, machiavelic prin care îl împinsese cu spatele la zid. Într-adevăr, nu va putea ieși din casa lui Basarab Cantacuzino înainte de a fi luat o hotârîre și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Tetuanúi asistase vreodată: ca si cum ar fi înțeles întrebarea, bestia își scoase limba mai bine de jumătate și, închizându-și maxilarele cu o violență neobișnuită, și-o reteza. Aceasta îi căzu pe piept și apoi jos. Un șuvoi de sânge îi izvorî din gură și, de data aceasta, toți cei prezenți ramaseră împietriți sau scoaseră un țipat de groază, văzând până unde poate ajunge brutalitatea unei ființe monstruoase, doar aparent umane. Ce fel de rasă putea fi aceea care preferă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cruzime putea dovedi față de dușmani, dacă se comportă astfel cu sine însuși? Gestul neașteptat îi luase prin surprindere pe cei prezenți, care câteva clipe furăincapabili să reacționeze sau să se miște măcar, si, doar când șuvoiul de sânge care îi izvora din gură îi acoperise complet tatuajele de pe piept, Hiro Tavaeárii întinse mâna spre el și ordona sec: —Duceți-l la Hinói Tefaatáu, să-i oprească hemoragia cu o piatră încinsă. Avem nevoie de el viu. După ce patru războinici îl scoaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
femeie de pe pământ! Întotdeauna, după o zi de joacă, femeia scundă, zâmbitoare, cu părul acoperit veșnic de câte un batic înflorat, îi aduna la un loc și îi fericea cu biscuiți și bomboane. În timp ce mogâldețele înfulecau, cu o poftă nestăpânită izvorâtă din oboseala jocului, Bica le spunea povești. Cele mai îndrăgite erau acelea pe care ea le inventa și în care rolul personajului principal îl întruchipa câinele lup al vecinei de peste drum. Nepoții se înfiorau și se zbârleau de groază când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în geantă, fără să ajungă la o înțelegere anume? O apucase năduful, respira agitat, să-mi facă ea una ca asta, murmură și o apucă plânsul, își scoase din buzunarul capotului batista și se șterse la ochi, dar lacrimile-i izvorau mereu. Nu te mai cârâi atâta, țipă în urmă, la bărbatul ei, spune și tu ceva că doar om ești. Lasă, cuscră, nu te mai amărî, nu sunteți nici primii nici ultimii care pățesc așa cu fetele. O apucă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ce mai este nou și, dintr-odată, vreun flecușteț oarecare îmi distrage atenția și dorul de hoinăreală dispare. Apoi descrise cu mult umor relațiile ei cu Dimitrie și pricina micilor lor altercații, părea un subiect inepuizabil, noi și noi amănunte izvorau unul din celălalt, ea era plină de acea bucurie euforică atât de molipsitoare, parcă în paharul de șampanie fusese o licoare miraculoasă ce-i stârnea imaginația și o făcea să picure în jur bucurie. Viața ei de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rochia sau coafura care te avantajează, Larisa se topește după asemenea expuneri, ar fi fost foarte probabil să vă întâlnesc acolo. Carmina își aruncă un picior peste altul. Poala rochiei alunecă dezvelind-o, se acoperi nervoasă, dezlănțuită în fața provocărilor lui, izvorât din sentimentul său orb de egoism menținut asupra ei. Carmina! Bietul autor, continuă ea cu nerv, în timp ce-și scrie piesa și-și pierde acolo, pe masa de lucru neuronii, părul, vederea, o parte din suflet, habar nu are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bat drept în față, luminând cărările de trestii. Din baltă ies aburi albi și parfumul amețitor al florilor de tamarix de adoarme. În poeticele lunci cu flori liliachii, se plimbă doi îndrăgostiți, pe fundalul cântecului fermecător al privighetorilor. Lumina argintie izvorăște din razele lunii, reflectă steluțe albe în apa pe care înaintează agale o barcă. Printre cărările de păcură de sub sălcii, printre săbiile trestiilor și prin frunzișul cenușiu, se furișează încet-încet înserarea, iar pe marea limpede a cerului, se oglindește ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oameni osteniți de pe drum. Le oferă dulceți, cafea și le face apoi o lecție ,,cum o făcea el totdeauna”. Lecția începe și ochii orășenilor sunt dintr-o dată încălziți. Domnu’ are puterea magică de a însufleți orice lucru cu dragostea care izvorăște neîncetat din inima lui bună. Glasurile tinere și râvna plină de har a învățătorului acționează cu puterea vrăjii asupra oaspeților. Inspecția se transformă într-o întâlnire omenire omenească, firească, care trezește înaltului personaj un profund respect. Sfios, vrând să pară
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
închegat tăria și unitatea neamului românesc. Ca într-un templu s-au păstrat aici, surate și tăinuite credințele, limba, datinile poporului nostru. Aici, în murmurul izvoarelor și în freamătul oceanului verde al coniferelor, a început realitatea sufletească, din care a izvorât unduitoarea potrivire de cuvinte: Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai... De când plaiurile românești au un chip și un nume, munții au luat parte la viața lor, ca o inimă puternică, în jurul căreia bat aripile fanteziei. În
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]