1,683 matches
-
ca să-l scoată din mașină. ― Hai să mergem, Franks, spuse Scheer morocănos, dar tandru, și, cu o țigară aprinsă Între dinți Într-o manieră patriciană, nu foarte diferită de cea a lui Franklin Roosevelt Însuși, În mocasini Gucci și cu jacheta de tweed deschisă, bătând Într-o nuanță aurie, cu picioarele puternice, de jucător de polo, Încordate din cauza greutății, cără animalul bătrân În buruieni. Înainte de a ieși din nou pe autostradă, s-a oprit la un magazin alimentar ca să mai ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
s-au fălit cu fata lor, care are numai note bune la școala aia nemaipomenită. Ei, acum se mai fălesc? Părintele Mike o ținea pe Tessie de mână În timp ce ea stătea Întinsă, În durerea ei, În patul de la etaj. Cu jacheta scoasă, Îmbrăcat numai În cămașa lui neagră cu mânecă scurtă și cu guler, el Îi spuse că avea să se roage pentru Întoarcerea mea. O sfătui pe Tessie să se ducă la biserică și să aprindă o lumânare pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
gagică! ― Ce repede te-ai prins! Ești isteț, am știut eu. ― Nu, frate, despre el vorbesc. Arată cu degetul Înspre mine. ― E ea! El e o ea. Îi arată celuilalt legitimația. Lanterna trece din nou pe Calliope, cu sacou și jachetă pe ea. În cele din urmă bărbatul Îngenuncheat rânjește. ― Te ascunzi de noi? Îm? Păstrezi bunătățile ascunse acolo, după chiloți? Ia ține-o, poruncește el. Cel de deasupra mea Îmi țintuiește brațele din nou, iar celălalt Îmi desface cureaua. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
melodia pe care presupun că o fredonează. Geraldine și mașina ei se potrivesc de minune. Ambele sunt strălucitoare, șic, au exterioare lucioase și motoare care torc. Geraldine s-a aranjat superb, ca de obicei. Poartă un costum bleumarin frumos croit, jacheta abia îi atinge coapsele, iar reverele dau la iveală o bluză de mătase albă. Pe cap are o pereche de ochelari negri de soare, care îi scot în evidență trăsăturile, iar în mână ține languros și sexy o țigară, scoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
alături de părinții săi, în ziua absolvirii. Poartă cu mândrie roba și boneta academică, iar o privire rapidă aruncată părinților lui ne arată de unde moștenește Ben fizicul frumos. Mama lui este înaltă, slabă și soignée. Poartă o fustă crem strâmtă, o jachetă marinărească și pantofi crem, înalți și cu toc marinăresc. Pe cap poartă o pălărie - una de marcă, una pe care multe femei visează s-o aibă. Tatăl lui Ben este mult mai bătrân decât soția sa. E înalt, atrăgător, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
seriale din Marea Britanie. Oricât de ieftină ar părea, e fotografia de care Ben este extrem de mândru, pentru că este vorba despre Laurie, una dintre cuceririle lui. Dar povestea asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu e nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Și iată, internetul e la picioarele ei. Unde să se ducă, pentru început? Ce să facă? Încearcă să-și aducă aminte ce au învățat-o la curs... ― Hei, ce rapidă ești. Mă întorc și-l văd pe Ben, firește, fără jachetă, cu mânecile cămășii suflecate și gropițele pe fază. ― Voiam să văd dacă aș putea să mă descurc de una singură. ― Mă tot gândesc să încerc și eu, dar n-am avut timp. Te superi dacă mă alătur? Dacă mă supăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
închipuie lovită de gastroenterită, care este o boală urâtă - nu pe-atât de urâtă încât să fie cu adevărat amenințătoare, însă suficent de urâtă încât s-o facă să piardă cantități imense de greutate. Se vede intrând în costume mici, jachete strânse pe corp, fuste scurte care să-i atingă doar coapsele. Se vede întâlnindu-se nas în nas cu Ben Williams, care de-acum a plecat de la Kilburn Herald, la fel cum a făcut și ea. Se vede mergând spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
de marcă bună, după care se uită în jur, în căutarea celui mai confortabil loc unde să stea, și se îndreaptă către canapeaua din spate. Arată ușor nepotrivit locului în costumul său bleumarin, dar se cufundă în canapea, își așază jacheta de-a lungul spetezei și răsuflă cu zgomot. Bun loc, se gândește el, uitându-se în jur. Ia o gură de bere, își scoate cartea din buzunar și se lasă pe spate, un cot sprijinit pe brațul canapelei: o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
la birou încercând să mă opun impulsului de a sări prin încăpere. Mă scuzați, care Brad? Vine și Ben, dar de cum îl văd în celălalt capăt al camerei știu că vine să anuleze totul. Cum știu? Nu și-a pus jacheta pe el, mânecile îi sunt suflecate și pare tensionat și îngrijorat. Rahat. ― Ești gata? întreb eu nervoasă, știind foarte bine că urmează să spună că nu vine. ― Îmi pare foarte rău, Jemima, spune Ben, și dacă e să îl cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
tu. Ce porți acum? (nu mă refer la lenjerie intimă <g>, ci la care e stilul tău). Rahat. Mă uit la mine, la ce port. Pantaloni elastici negri și o imensă și voluminoasă bluză portocalie. ― O bluză Armani, tastez eu. Jachetă asortată, fustă scurtă și pantofi crem. Trebuie să arăt tare când apar pe sticlă. ― Hmm. Pari genul meu. Eu port vechea mea pereche de Levi’s, o bluză de polo de un albastru pal, marca Ralph Lauren (se potrivește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rânjetul răutăcios. Nu e de la ziar și nici n-am mai văzut-o până acum. Poate e vreo prietenă de-a lui Ben. Mă opresc din vorbit și o privim toate trei în tăcere, când Diana ia o scamă de pe jacheta lui Ben - un gest mult prea intim pentru un simplu șef. ― Poate că-l place, adaug eu, întrebându-mă cum se va sfârși această stranie conversație. ― Ar vrea ea să fie așa de norocoasă! spune Sophie cu indignare, înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
fiind un ciudat, un outsider, unul care nu inspiră încredere. Așa că trăiește în blugii ei, iar dacă ea și Brad ies seara în oraș, își asortează blugii cu un body crem, o curea din piele de crocodil maronie și o jachetă. A stat de una singură la o masă lungă cu piedestal de lemn din Marmalade și a răsfoit Outlook-ul - ziarul local din Santa Monica - cât a mâncat trei salate, încercând să nu pară disperată să vorbească cu cineva. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
rastel. Apoi deschise o cutie cu cartușe. Nick Își puse haina și se-ncălță. Ghetele erau uscate și se Întăriseră. Era destul de beat Încă, dar avea capul limpede. — Cum te simți? Întrebă Nick. — Grozav, spuse Bill, Închizându-și nasturii de la jachetă. — N-are sens să ne-mbătăm. Nu. Mai bine ieșim pe-afară. Ieșiră pe ușă. Vântul bătea puternic. — O să dăm de păsări chiar În iarbă, spuse Nick. Au luat-o-n jos, spre livadă. Am văzut un cocoș dimineață, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
capătul Îndepărtat al pistei și se produseră ceva Încurcături Înainte să pornească. O gloabă cu ochelari făcea agitație și se tot cabra pe-acolo și la un moment dat rupse și coarda, dar puteam să-l văd pe bătrân, purtând jacheta neagră cu o cruce albă și cu șapca neagră pe cap, cum Îl mângâie pe Gilford. Cu un salt, porniră și se pierdură după niște copaci, iar gongul suna Întruna și obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
obloanele de la ghișeele pentru pariuri se-nchiseră cu zgomot. Dumnezeule, eram așa de nervos că mi-era frică să mă uit, dar mi-am fixat binoclul pe locul În care trebuiau să apară din spatele copacilor și iată-i apărând și jacheta neagră era a treia și toți au plutit peste obstacol ca păsările. Apoi dispărură din nou și când apărură coborau dealul În galop și alergau cu toții repede și lejer și săreau peste gard fără probleme, la grămadă, depărtându-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-l calce măcar. Manuel se ridică și-și luă muleta. Fuentes Îi dădu sabia. Era Îndoită acolo unde se izbise de osul din umăr. O Îndreptă pe genunchi și alergă spre taur, care se oprise lângă unul din caii morți. Jacheta Îi flutura acolo unde Îi fusese sfâșiată, sub braț. — Fă-l să plece de-acolo, strigă către țigan. Taurul mirosise sângele calului ucis și acum sfâșia pânza cu coarnele. A atacat capa lui Fuentes, trăgând după el pânza agățată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Jack mai făcu o partidă cu John și-i luă doi dolari și jumătate. Jack se simțea bine. John adusese o valiză În care era tot echipamentul. Jack Își scoase cămașa și gulerul și-și puse un pulovăr și-o jachetă ca să nu răcească cumva când ieșea, apoi Își puse halatul și echipamentul de ring În valiză. — Ești gata? Întrebă John. Îi sun să ne trimită un taxi. După câteva clipe telefonul sună și ni se spuse că taxiul ne așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pentru doctorat, dar a renunțat la tot și s-a alăturat sectei. În cadrul sectei aparținea de Ministerul Științelor și Tehnologiei, Departamentul de Chimie. La proces Toyoda Tōru stătea în boxa acuzaților, era tuns periuță, purta o cămașă albă și o jachetă neagră. Avea pomeții foarte proeminenți și era tras la față. Avea privirea aspră, scrutătoare, a unui tânăr serios. Părea că este în căutarea adevărului. Probabil că e genul de om care, odată că își pune în cap un lucru, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
pe trei locuri. Cam înghesuială, dar, mă rog, mi-am scos cartea din buzunar. Dacă mă tot foiesc, cei din jur s-ar putea să mă înțeleagă greșit», mi-am zis. E un lucru care îmi displace. Atunci purtam o jachetă subțire de primăvară. Am scos cartea din buzunar și am început să citesc. Nu mai aveam decât zece-douăzeci de pagini din carte și voiam s-o termin până ajungeam în stație. N-am putut să mă concentrez decât două-trei minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
căzu ca o haină pe un scaun. Convorbirea continuă, suvenirurile circulau, reflexiile melancolice fumegau. Râsul gros al lui Michel reîncepu. La fiecare izbucnire i se zguduia tot stomacul. Picioarele umflate stau depărtate unul de altul și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca, în rose și bleu. "Porumbițele noastre!" "Războiul de la 77". "Lasă, Michel, s-a terminat cu eroismul!" Riri începu la piano o romanță, cu mâna stângă trecând peste
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
domnișoara, m-a crezut nebun. A trebuit s-o conving. Mă temeam să nu se scoale părinții Ginei, pe care-i cunoșteam destul de puțin, dar am avut noroc. În sfârșit, a apărut la o fereastră la etaj Gina, ținîndu-și o jachetă peste cămașă. S-a uitat buimăcită la mine. I-am țipat: - Ce s-a întîmplat cu Irina? - Păi s-a măritat cu Marcu. Sunt la Sinaia. Am mai avut tăria să întreb: - Și s-a putut să nu-mi scrii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din ochii săi verzi era vie și pătrunzătoare, nu ușor de susținut. Când Divicone își opri calul în fața sa și sări jos, chipul lui încruntat se lumină aproape dintr-odată. — Divicone! Prietene! izbucni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Boo Boo, în felul ei juvenil, marinăresc, îl lăsase în priză. De fapt, apartamentul era presărat cu o sumedenie de mici urme de neglijență lăsate de o navigatoare pe ocean. Pe canapea zăcea aruncată, cu căptușeala în jos, o frumoasă jachetă de uniformă bleumarin, de talie mică. O cutie de bomboane Louis Sherry - pe jumătate goală și cu bomboanele neconsumate strivite între degete, spre încercare - stătea deschisă pe măsuța de cafea din fața canapelei. Pe birou apăruse fotografia înrămată a unui tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Silsburn. — Nu știu ce băuturi am, încă nu m-am uitat în frigider, am spus, dar îmi imagineză — Adu orice ai, m-a întrerupt purtătoarea de cuvânt de pe canapea. Numai să fie lichid. Și rece. Tocurile pantofilor i se odihneau pe mâneca jachetei surorii mele. Mâinile îi erau împreunate pe piept. Sub cap își vârâse o pernă. — Pune gheață în băuturi, dacă ai, a adăugat închizându-și ochii. I-am aruncat o privire scurtă, dar ucigașă, pe urmă m-am aplecat și, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]