526 matches
-
plutonului de execuție: - Vă zic alivoar! repeta, în leșin, Doru, vorbele Fiolei, care, e drept, era cam franțuzită și nu crezuse deloc c-or să fie împușcați, până când colonelul Gabrea poruncise ca armele să fie încărcate și observase și privirile jegoase cu care se benoclau la dumneaei plutonierii. - Băga-mi-aș! Ăștia nu glumesc! nu uita să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
încît tot ceea ce mai 318 DANIEL BĂNULESCU Venise momentul unui contraatac. Și pe toată durata, în "Cafenea", cât îi ascultase pe povestitorii aceia ciudați, și când, de la primele silabe, își dăduse seama că Raicopol va fi, într-un final jegos, arestat, iarba se gândise cu febrilitate în care sediu va fi depus vorbărețul conducător de metrou. Dacă era să fie vărsat în arest la Inspectoratul General de Miliție (clădire în care, pe vremuri, își desfășurase activitatea și bunul nostru Ulpiu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tresălta din cauza senzației tangibile de nedreptate. După care Sofia și-a ridicat bărbia într-un gest sfidător. — Ce mamă ar vrea ca pruncii ei să fie îmbrăcați ca niște maimuțe de la circ în timp ce tatăl lor se însoară cu o curvă jegoasă? Pentru prima dată, în vreme ce accentua acel penultim cuvânt, Sofia a privit-o pe Alison direct în ochi. Un cor de icnete și de „Vai, extraordinar“ s-a ridicat dinspre oaspeții care însă au revenit rapid la starea de tăcere ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
puf. Trebuia să facă treaba să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu neagră. Probabil că fusese complet jegos. Părul îi fusese o claie încâlcită și spălăcită. A hotărât să facă o a doua baie. De data aceasta a avut doar apă rece, rece dar nu conta. A înnegrit din nou apa. Doar după a treia baie s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind lângă el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-apoi de-a lungul nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să doarmă. Somnul Îl lipsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să nu afle că eu chiar omorâsem pe cineva la un moment dat. Nu știu de ce, dar simțeam că asta ar fi făcut-o să redevină suspicioasă în ceea ce mă privea. Capitolul șaptetc "Capitolul șapte" Linoleumul de pe coridor și vopseaua jegoasă care se cojea de pe pereți erau un adevărat șoc cultural după cuibușorul confortabil al lui Margery. Reflectând la cât de repede ne obișnuim cu confortul burghez, am pornit-o în jos pe scări ca să mă obișnuiesc din nou cu nivelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de sensibili când vine vorba de așa ceva. Ce prostie din partea lor, nu-i așa? În acel moment interveni Tabitha, care-i ceru un foc lui Hugo. Imediat apăru și libidinosul șef al distribuției, un individ mizerabil și bătrân, cu pantaloni jegoși, de material reiat, care-l juca pe Quince atât de bine încât îi făcuse pe toți să se tăvălească pe jos de râs la lectura piesei. O luă țanțoș către ea, duhnind a șosete murdare cale de-o poștă, parfum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
fix, deci nu putea fi decât Hugo. —Bună, zise el, sărutându-mă din zbor și intrând ca la el acasă. De ce ți-a venit poliția la ușă? Că tot veni vorba de ușă, nici c-am mai văzut una mai jegoasă de atât... Dumnezeule, în ce hal arată locul ăsta! E bun pentru poza cu „Așa arăta locul înainte“ din Builder’s Weekly 1. —E destul de curat, zisei eu, fără chef. Doar că e cam aglomerat. —Și încă cum. Se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
bunăvoință, care n-a reușit decât să-mi ațâțe mânia. Doi dinari de aur și cinci dirhami de argint! am urlat eu iarăși. Și nici măcar un cal, nici măcar o haină în afară de cea pe care călătoria a făcut-o să ajungă jegoasă! Dar eu, nu-ți aparțin? Valorez probabil cincizeci de monede de aur, poate chiar mai mult. Ceea ce îndepărta din vorbele ei orice bănuială de slugărnicie era clipirea din ochi ce le însoțea, și mai era apoi și peisajul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
tras după el pe niște ulițe înguste, pe unde era cu neputință să-ți croiești drum fără să treci peste mormane de gunoaie. Apoi, în locul cel mai întunecat, cel mai urât mirositor, s-a oprit brusc. Eram înconjurați de gură-cască jegoși, scheletici. De la o fereastră, o femeie ne chemă la o întâlnire în schimbul câtorva quattrini. Mă simțeam cât se poate de prost, dar Hans nu se clintea. Cum îl fulgeram cu privirea, a crezut de cuviință să-mi explice: — Voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a născut pe tine? Parc-ai fi un șobolan, zău așa, am văzut eu odată un șobolan ud... PARASCHIV (Cântă, apoi.): Te legi de mama? MACABEUS: Nuuu, nu, nu. Nu de mă-ta mă leg, eu îți spun că ești jegos ca un șobolan ud... Eu asta am vrut să-ți spun... Înțelegi? PARASCHIV (Se oprește; își șterge trompeta îndelung.): Cred că va trebui să te las aici. MACABEUS (Un fir subțire de panică.): Ce? Ce spui tu, cu gura ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Era pe punctul de a se căsători, nu avea altă avere decât salariul și Își plănuia viitoarea gospodărie cu cea mai mare grijă și seriozitate. Din când În când impulsuri pripite Îi dezechilibrau bugetul. Observând Într-o zi o babă jegoasă căreia i se scurgeau ochii după o pălărie stacojie, cu pene, expusă În vitrina unei modiste, i-a cumpărat-o și abia a putut să scape apoi de femeie. Cu propriile lui achiziții era extrem de circumspect. Fratele meu și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
vine, ghemuit În fundul unei peșteri adînci, Închise ochii și adormi. Bărbatul cu pricina nu știuse niciodată cu adevărat cum se numea, unde se născuse ori cine Îi fuseseră părinții. Primele sale amintiri erau legate de mare și de o balenieră jegoasă care naufragiase În Insulele Canare prin anii ’30, iar cînd se Îmbarcase din nou pe vas, la multă vreme după aceea, nu fusese În stare să spună cine era sau de unde apăruse, motiv pentru care capriciosul său căpitan Îi schimbase numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
beznă și care rămăsese acolo tăcut, ținîndu-și răsuflarea și cu părul zbîrlit, pentru că era prima oară cînd reușea să asiste, fie și din umbră, la o scenă atît de simplă ca aceea, În care o femeie normală - nu o prostituată jegoasă de tavernă portuară - să cînte, cu grație și sentiment, pentru un mic grup de prieteni. CÎntecul, cum părea obligatoriu și logic, vorbea despre o dragoste nefericită, despre un marinar care-și căuta norocul pe alte mări și despre o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Guyenot fusese Întotdeauna un căpitan violent și temut de echipajul lui, iar la bordul lui Dynastic era de-ajuns un ordin de-al lui pentru ca pînă și catargul central să tremure, dar și ultima tîrÎtură de femeie din cea mai jegoasă tavernă se juca cu el cum te joci cu o păpușă de cîlți destrămată, iar cînd o aducea pe vreuna pe vas, Îmbarcînd-o Într-una din acele nesfîrșite călătorii, petrecea mai multă vreme Închis În cabina lui tăvălindu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
povestea pentru copii cu rățușca cea urâtă - a avut o problemă doar pentru că era diferită: dacă ar fi fost crescută printre lebede, normal că ar fi fost acceptată de la început, în ciuda faptului că avea o culoare revoltătoare și că era „jegoasă“ sau cum era. — O analogie cam evidentă, Benbo, chiar și pentru tine. — Poate că e evidentă, dar e la obiect. Nu că m-aș vedea eu ca o lebădă - de fapt, știu că sunt mai degrabă un... un... ce fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
seară acolo am împărțit o masă cu alți patru, printre care o femeie cu miros pestilențial, îmbrăcată în mai multe straturi de haine imposibil de soioase. Am privit-o fascinat cum scoate un borcan cu sos de mere din adâncurile jegoase ale hainelor sale, îl deșurubează și își varsă cu două degete făcute cârlig conținutul în gură și atunci planul meu a luat ființă. Mă hotărâsem într-o fracțiune de secundă. Dumnezeu știe de unde-mi venise ideea - că se aflase în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
așa ar fi făcut, mulțumindu-se să comunice într-un raport că problema fusese rezolvată. Dar se simțea batjocorit și jignit, folosit de un „Fiu al Vântului“ zdrențăros, care reușise să-l înșele și râsese de el sub litham-ul lui jegos, în vreme ce îi turna gogoșile alea absurde despre „Marea Caravană“ și comorile ei. — L-am ajutat până și să-și lege încărcătura pe cămilă, să-și fixeze bine burdufurile de apă și să pregătească totul pentru o călătorie foarte lungă, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
să treacă niște zile bune până să poată face un pas. Doar acea bucată de metal neînsuflețit putea să-i scape de primejdie; și simți o profundă senzație de furie în fața neputinței și ignoranței sale. Simplii soldați, beduinul cel mai jegos sau chiar un negru akli eliberat, care stătuseră câteva luni împreună cu francezii, erau în stare să facă să meargă un vehicul mult mai mare ca ăsta, un camion greu plin de ciment, dar el, Gacel Sayah, inmouchar recunoscut pentru inteligența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
pregătea să se apuce din nou de treabă. — Să n-ai nici o grijă! răspunse. N-aveam de gând s-o fac. Apoi, pe când targuí-ul se îndepărta, îi strigă: — Și sper să-ți găsești familia! Era un autobuz hodorogit. Cel mai jegos, mai rablagit și mai împuțit vehicul de transport public care încercase să gonească vreodată pe o șosea, deși, ca să spunem adevărul, acela nu încerca nicidecum să gonească, ci se mărginea să înainteze astmatic, cu o viteză maximă de cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
departe de drum, grăbind pasul, de teamă că acel targuí prost ar putea să se răzgândească. Dar Gacel nu se răzgândi. Desfăcu covoarele, înfășură armele în ele, își puse sulul sub braț și porni spre gară. Trenul era și mai jegos, mai incomod și mai zgomotos decât autobuzul și, cu toate că avea avantajul că nu-i explodau roțile, prezenta incovenientul că îi umplea de fum și funingine pe pasageri și că se oprea cu exasperantă regularitate în toate orașele, comunele, satele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o jurnalistă care lua un interviu și dintr-un bărbat un intervievat condescendent. Eșecurile de aceeași dimensiune copleșitoare erau cu totul altceva, pentru că atunci ea era lumea cea răzbunătoare și pătrundea În celule de Închisoare, În holuri de hotel, În jegoase cabinete dosnice. Atunci, cu un bărbat aflat la mila ei, Între palmierii la ghiveci și pian, când era pus cu spatele la fotografia de nuntă și ceasul moarat, aproape că putea să-și iubească victima și-i punea mici Întrebări personale, abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doare burta, când ai o față ca asta. Nu-i de mirare că boșorogul tău și-ar dori să mai schimbe marfa. — Ei, ei, doamnelor! spuse domnul Peters. — Nu și-ar murdări el mâinile cu tine. Un evreu mic și jegos - doar pentru așa ceva ești bună. Coral izbucni brusc În plâns, deși mâinile ei rămăseseră Într-o poziție bătăioasă, și mai avu putere În glas cât să răspundă: — Să nu te-atingi de el! Dar cuvintele doamnei Peters rămaseră să mânjească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
paharul cu rakia. Băutura tare, din prune, făcu să-i dea lacrimile. Era foarte tânăr. Lukici continuă să amestece cărțile. — Despre ce crezi că poate fi vorba? Întrebă funcționarul de la mesagerie. Lukici clătină din capul lui cu păr Încâlcit și jegos: — N-avem de unde să știm. Totuși n-aș fi surprins. Ei asta-i va fi Învățătură de minte. Funcționarul de la mesagerie Începu să chicotească. Ninici Își ridică ochii Întunecați, incapabili de altă expresie decât a sărăciei cu duhul, și Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el câteva mii de lire pe an. Taximetrul Îi hurducă pe o stradă povârnită și pavată cu pietre până În piața Înghesuită de lângă oficiul poștal central, iar apoi coborî iar culmea, spre Galata și spre docuri. Urcând până În capătul unei scări jegoase, ajunseră la micul birou al firmei, care gemea de cartoteci și cutii pentru livrări și avea o singură fereastră, ce dădea spre partea de sus a unui zid și spre coșul unui vapor. Praful zăcea gros pe pervazuri. Era Încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]