992 matches
-
Mira grăbi spre stația de tramvai, înfiorându-se ușor la răcoarea serii, neregretând că nu fusese condusă. Decât o conversație în falset, mai bine cu gândurile ei libere! Și se pomeni recitând în șoaptă din Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,/ Toate trec ca floarea spulberată,/ Veștejit de-al toamnei mele frig,/ Nu voi mai fi tânăr niciodată... Hotărât lucru! căzuse într-o pasă de melancolie. Da! Dar de ce? Pentru că începea să compare prezentul cu trecutul, chiar apropiat? Va
CAPITOLUL 8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1822 din 27 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378620_a_379949]
-
suspine la glia lui să zboare. Te rog pe Tine, Doamne, ridică a mea povară Să pot lupta cu haite ce-atacă mișelește, Dă-mi fulgere o mie să-mi apăr sfânta țară, Căci se aude-n ceruri cum țarina jelește. Iar pruncii noștri cresc printre dureri și spini Departe de iubire și brațul cald de mamă, Robiți vor fi de oameni nemilostivi, haini Și vom privi cu jale cum neamul se destramă. Trezește-ne, Mărite, din somn și dezbinare, Căci
UNEŞTE-NE SUB TRICOLOR ŞI CRUCE de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378721_a_380050]
-
gândurile mele De când umbra ta ascunde Taina-mi dorurilor grele. De-ai să îmi spui a ta durere Ce te ține-ngândurată Mă voi lepada de doruri Precum tu florile-n în apă. Și sub pletele-ți curgânde Le-oi jeli amar căci eu Orișiunde m-aș ascunde Doru-mi arde tot mai rău. Vreau cu lacrimile-ți verzi Focul patimei să-mi stingi Și cu bratele-ți curgânde Sufletul să îmi cuprinzi. Plânsul din tăcerea-ți mută Trist mă umple cu
SALCIE PE MAL DE APĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1991 din 13 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378783_a_380112]
-
Că alături stăm uniți Și nu suntem despărțiți. 16 August, 1999. 0202* Când am fost la mormântul bunicii Elena Tetoianu să-i pun o lumânare, alături era înmormântat un tânăr, care abia împlinise optsprezece ani, iar o tânără copilă îl jelea, smulgând-și părul și frângându-și mâinile. Strângea cu disperare crucea la pieptul ei și cerea ajutor sfintei Precesta. Referință Bibliografică: O COPILĂ PLÂNGE / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1816, Anul V, 21 decembrie 2015. Drepturi
O COPILĂ PLÂNGE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1816 din 21 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377773_a_379102]
-
viața este vis." (La moartea lui Neamțu) Din datele publicate de Ilarie Chendi, cel care a publicat poezia, aflăm că Ioane Nemțiu a fost un student năsăudean, "un june foarte talentat" care a "repausat la 23 de ani" la Viena, "jelit de toți amicii și de întreaga junime română".9 Pentru tema noastră este important de arătat că primele poezii eminesciene sunt călite la focul de gheață al morții: dintre primii săi "Enkidu" sunt profesorul Arune Pumnul (La mormîntul lui Arune
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de asemenea inima și plămînii, cum pe bună dreptate a observat Damon 122, de vreme ce Blake anunță în Milton că: "În Bowlahoola stau Nicovalele lui Los și vîjîie Cuptoarele-i; Și bat Ciocanele tunînd și Foalele puternic sufla, Vii și mișcîndu-se, jelindu-se, -ntristîndu-se și necurmat vuind. Și Bowlahoola simte prin toate-a' ei portaluri, măcar că temelia stîlpilor Și a porticelor îi e prea trainica spre-a tremura de frică-n față Vajnicului braț al muritorilor ori al nemuritorilor: și dulci alinătoare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
e glasul care nu demult trezi pustia? unde Față Ce plînse printre nori, și unde glasul care va răspunde? 135 Nu-i nici o altă vietate-aici. Marea, Pămîntul, Cerul, Si Enion, puștii; unde ești, Tharmas? O revino". Trei zile se jeli și trei întunecate nopți, printre Stînci șezînd, În timp ce luminosul spectru se-ascunse printre norii învăluitori 14. Apoi se abătu somnul asupra pleoapelor ei într-o Prăpastie a Văii. 140 Și într-a șaisprezecea dimineață Spectrul se arătă în fața ei.] Spectrul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
trăim și-n Nervii săi cei încercuitori, 295 Deși aceasta luminoasă lume-a bucuriei noastre este în Omenescul Creier Acolo unde Urizen și toate-Oștirile-i și-agață nemuritoarele făclii, Tu nu vei părăsi nicicînd această rece-ntindere unde jilávul Tharmas se jelește." Acestfel vorbi Los. Revoltă și Dispreț pe Enitharmon o cuprinseră. Apoi Enitharmón, împurpurîndu-se sălbatic, întinse mîinile-i nemuritoare: 300 "Coboară, O Urizen, coboară cu roib și car de luptă! Nu mă amenință, O vizionarule; a ta pedeapsă. Firea Omenească nu va
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
care ne crește și haideți cu un pret să luăm și cu un pret să dăm". 130 Alții se ridicară și înălțară școli și întocmiră Instrumente De măsurat calea cerească. Aprigul Urizen privi Îndurerat pe frații și pe fiii săi, jelindu-se îndurerat întunecîndu-se Pe vînturi învăluit în nouri, în tunete Vorbind, Si poruncind lucrarea toată cu grijă și putere și asprime. 135 Apoi Leii lui Urizen lucrarea lor o apucară, și-ncinse în cuptor Mormanele strălucitoare vîjîie; răzbubuind lovesc ciocanele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și Să vedem această truda și tristețe". Merseră jos să vadă chinurile Valei și-ale lui Lúvah chinuri, să-și tragă înăuntru desfătările. Și Vala că o umbră adesea-i apărea lui Urizen. 215 Regele Luminii o privi cum se jelea printre cuptoarele de Cărămidă, noapte și zi Silită printre focuri să trudească; glasul ei tînguios Se-aude-atunci cînd iar se lasă liniștită noapte și lucrătorii își primesc odihnă. "O Doamne, nu te uita-vei oare la ale noastre triste suferințe Printre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dulci harfe și murmurat de glasuri Ca să sădească dezbinări în Sufletul lui Urizen și-al lui Ahania, 290 Ca să călăuzească în temeiul nopții Glasul lui Enion la pernă lui Ahania. Urizen văzu și simți pizma, și-i fu umplută-nchipuirea. Jelindu-se, el contemplắ trecutul în sfera-i luminoasă 102, În inima și-n spirit îngrozit de-a' viitorului vedenii Pe care înaintea să grozava-i fantezie le-ntocmea în golul ne-ntocmit. 295 Căci Los și Enitharmon umblară înainte pe Pămîntul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
strălucitor, plîngînd, zîmbind, pierind. Acestfel trăia Los, pe Enion departe împingînd-o în infinitul cel de moarte, Să poată trage în Vîrtejul 104 ei și spiritul Ahaniei. 385 Ah, tu, orbire fericită! Enion nu vede ale-ndoielii grozavii, Si ástfel se jelește din afunzimea-ntunecoasă; de aur cerurile tremura: "Silită sînt ciulini să semăn în locul grîului, urzici în locul hrănitoarei trufandale. Sădit-am în pămînt un legămînt ce-i mincinos; rodit-a arbore otrăvitor. Am ales șarpele că sfetnic, și cîinele 390 Ca
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
oră de oră și zi de noapte și noapte de zi și an de an, În perioade de extaz pulsînd; mori întocmi și lucrări Ce aveau multe roți irezistibile în puterea întunecatului Urthona. Dar Enitharmon, în nori învăluita, tare se jeli, căci pe cînd Los bătea 185 Nicovalele lui Urthona, verigă cu verigă lanțurile suferinței, Pe vînturi împletindu-se și răsucindu-se în jur în afunzimea-ntunecoasă, Au biciuit ale lui Enitharmon mădulare, si focurile de pucioasa, Vărsate din cuptoare, o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mădularele-i de lanțuri își bat joc, fiindcă o văpaie 115 De foc învîrtitor deasupră-le se joacă ne-ncetat; cu viața pentru-a le hrăni și pentru a aduce Virtuțile Veșnicelor lumi, zece mii de mii de spirite-ale Vieții în jurul Demonului se jelesc, plecînd și revenind. La groaznica-i chemare ele în cerurile cerurilor zboară Și se re-ntorc cu vin și cu bucate, sau se cufunda în adîncuri 120 S-aducă încîntările simțirii, care îți dau fiori, mînia-i ne-ncetată ca să-i stînga
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
al prăpădului; 45 S-adore groazele și de sălbatici să asculte. Mergeți nainte, fii ai blestemului meu. Mergeți nainte, fiice ale ororii mele". Tharmas auzi prin lumea să de apă strigatul de moarte Și glasul cel hăulitor al lui Urizen jelindu-se pe vînt, Și-n furia-i veni plutind; îi erau valurile bocna înghețate, 50 Privitu-le-a tăcut în crește stînd în jurul lui Urizen, O groaznică pustie de ape întărite; căci Regele Luminii Sprîncenele-și posomori cu recele sau coif, si sumbra
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și goarne care răsună tare. O, Indurare! Se-ntorc jelindu-se, îndoliați, plîngînd. Nevăzuta sau văzută, întinsă-n lung sau lat, Acestfel se Schimbă Femeiasca Umbră în Război spre desfătarea-i, Urlînd nemulțumită, neagră și grea, scoțînd răsunete de fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
jelindu-se, îndoliați, plîngînd. Nevăzuta sau văzută, întinsă-n lung sau lat, Acestfel se Schimbă Femeiasca Umbră în Război spre desfătarea-i, Urlînd nemulțumită, neagră și grea, scoțînd răsunete de fiara, 225 Prin mlaștini drum făcîndu-și anevoie printre înnoroite buruieni, jelindu-se, Ca să-l însele pe mîniosul Tharmas, să-i potolească sufletul cel furios, Si sa ii curme zborul pentru că Urizen să poată să trăiască, desi îndurerat. El spuse: "Ești luminoasă Enion? s-a reîntors umbră speranței?" Iar ea zise: "Tharmas
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
din lanțu-acesta sumbru". Tharmas răspunse: "Vala, din pricina păcatelor tale pierdut-am cer și fericire. Tu esti Blestemul nostru, și cîtă vreme nu putea-voi s-aduc iubirea la lumină, Nicicînd nu mă voi despărți de marea mea mînie". Așa se jeli Tharmas furios; apoi pluti peste Adîncul de furtună bîntuit 260 Și blestemat-a cu mînie glasul care îl lua în rîs cu-acea speranța mincinoasă. Apoi ea se reîntoarce, iute că mălura pe mugurele ce-ncolțește, Urlînd în toate-accentele durerii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
toti în el murit-au, și el a lepădat întreaga fire muritoare. 480 Tharmas pluti-n înalturi furios prin lumile îndurerate, Mergînd pe urmele Deșartei Umbre a Speranței, fugind de sine În mincinoase-abstracte-Întinsuri ca să nu mai audă Glasul Lui Ahania jelindu-se pe vînturi; zadarnic zboară el, căci totuși Vocea cheamă necurmat pe toți copiii Oamenilor: 485 Căci ea vorbea de toate cîte sînt în cer, și toți acei de pe Pămînt Nu vedeau încă Viziunea cea Divină; ochii ei sînt îndreptați
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
sting. Acestea-s Viziunile Ochilor Mei, Viziunile Ahaniei". Astfel strígă Ahania. Enion din peșterile Mormîntului îi răspunde: "Nu-ți fie teamă, O biată părăsita! O, pămînt al spinilor și-al mărăcinilor 530 Unde cîndva-nflorea măslinul și Cedrul áripile-și întindea! Cîndva jelitu-m-am că ține pustiita; părăginitele-mi cîmpii cu teamă Către Cimitire au strigat și Rîma-n stare groaznică sosit-a. Găsit-o-am în sînu-mi, și-am spus că a iubirii vreme Se-arată peste stînci și dealuri în liniștite
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
și-ntunecate lacrimi Căzut-au jos, și-ntunecate chipuri ale bucuriei amestecate cu durere și cu disperare 30 Trupurile lor în ale Universului ruine-s îngropate Se-amestecară-n vălmășag. Cine-i chema-va oare din Mormînt? Rahab și Tirța tare se jelesc în vîlvătăile sălbatice; se-abandonează Mistuirii. Cărțile lui Urizen cu zgomot groaznic se desfac; încolăcitul Șarpe Al lui Orc începu să (se) Mistuie în aprig foc vîlvîitor; aprigele-i flăcări 35 Pe toate părțile ieșit-au, si in volume ce
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
lor; Peste morminte și peșterile celor morți; Peste Planete 315 Și pește spațiile vide; peste soare și luna, stea și constelație. Apoi Urizen porunci și ei adus-au Sămînță Oamenilor. Sufletele Tuturor celor morți statura tremurînd naintea lui Urizen, Abia jelindu-se-n văzduhul tulburat. La Răsărit, apus și miazănoapte și miazăzi El dădu drumul căilor și Plugul sau îl așeza în colțul de la miazănoapte 321 320 Al largului cîmp Universal, apoi pași nainte în nemărginire. Apoi sămînță începu s-o
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
frunză se bucură-n lumina-i. Și-atunci, O-ncîntătoareo, așază-te, căci ești că iarbă, Te nalți în roua dimineții și noaptea te-nfășori". 410 "Vai! sînt doar precum o floare? atunci mă așeza-voi jos, Atunci voi plînge, atunci jeli-mă-voi și suspina-voi pentru nemurire, Și-l voi mustra pe făcătorul meu, pe tine O Soare, care mă nalți să cad". Așa grăind ea șezu jos și plîns-a pe sub meri. "O, să piei, tu, Soare! care nălțatu-m-ai spre
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
se ridică-n picioare de la rîu, Și-n vreme ce se ridică deschiși fostu-i-au ochii spre lumea apelor: Ea îl văzu pe Tharmas șezînd pe stînci lîngă învălurata mare. 485 El apa-și scuturắ din barbă și se jeli ușor printre-ale verii vai. Vala stătu-n picioare pe stîncile lui Tharmas și glasul lui cel tînguios îl auzi: "O Enion, capul mi-e ostenit pe patul morții, Căci ale morții buruieni mi-au năpădit în jur mădularele în înghețatele
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
picioare pe stîncile lui Tharmas și glasul lui cel tînguios îl auzi: "O Enion, capul mi-e ostenit pe patul morții, Căci ale morții buruieni mi-au năpădit în jur mădularele în înghețatele străfunduri. Șed în lăcașul scoicilor și mă jelesc, și tu în nouri ești închisă. 490 Cînd oare vremea Norilor va trece, și-ngrozitoarea noapte a lui Tharmas? Înalță-te, O Enion! Înalță-te și îmi zîmbește peste capu-mi Așa cum peste sterpii munți surîzi și ei se veselesc
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]