894 matches
-
m-am îmbrîncit în recreații cu colegele, și m-am mânjit de cerneală pe degete, pe obraji și până și pe limbă... Oi fi fost și-o fetișcană moale și lălâie de treisprezece ani, din care oricine putea face orice, jenată și revoltată de creșterea dureroasă a sinilor... punîndu-mi în chiloți prima bucată de vată și suportând cu tot mai multă iritare jilăveala de-acolo... Poate că mi-a făcut curte vreun ucenic cu fața plină de furuncule și m-a
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
genul de loc În care să te Întâlnești cu prietenoșii hoți de cadavre din cartier. Nu vezi destulă moarte În timpul orelor de program de trebuie să vii să bei ceva Într-o criptă ca asta? El ridică din umeri deloc jenat: — Numai atunci când sunt Înconjurat de moarte Îmi amintesc neîncetat că sunt În viață. — Ar fi multe de spus despre necrofilie, i-am replicat. Illmann zâmbi, ca și cum ar fi fost de acord cu mine. — Ei, și zici că vrei să afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
pentru dumneata, Herr Six, a devenit aproape un obicei pentru mine, știi. Stătea În fața mea nesigur și reținut, cu mâinile puse pe după gât. Își drese vocea și azvârli mucul trabucului În șemineul stins. Când, În cele din urmă, vorbi, păru jenat, ca și cum era pe cale să dea afară un vechi servitor credincios care fusese prins furând: — Știi, mă bucur că ai venit, Îmi spuse el. Chiar voiam să-i vorbesc În această după-amiază lui Schemm, avocatul meu, și să-i spun să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
descriu situația scriitorului În România ultimului deceniu ceaușist, când am auzit, de partea cealaltă a circumferinței, o voce blazată, dar fermă: „Cum poate fi cineva scriitor român? Există o literatură română?”. Brutalitatea disprețuitoare a Întrebării a făcut vid. Tăcere grea, jenată. Îmi sunau, instantaneu, În minte, două citate traducând, În alt registru, interpelarea atacatorului. Faimoasa Întrebare a lui Montesquieu, „Cum poți fi persan?”, complicita cu drastica declarație a lui Camil Petrescu din anii ’30: „Cu eroi care mănâncă trei săptămâni cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Yu, o figură influentă în congresul lui Chiang Kai-shek. Vizita lui Yu Shan e neanunțată. Ea credea că vestea o va face fericiă pe Yunhe. Dar aceasta e mai mult decât dezamăgită. Yunhe crapă ușa un pic, arată stingherită și jenată ca un copil care a fost surpins furând. E în pijamale, cu părul ciufulit și rujul întins. Nu deschizi ușa? întreabă Yu Shan. E dezordine înăuntru. Blocând ușa în continuare, Yunhe propune: Putem să ne întâlnim peste o oră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fetiță, du-te la mătușa Fairlynn. O, e caldă. Se mișcă precum un vierme. Ia uite la părul ăsta pufos. Miroși ca o aluat de pâine. Nah începe să se dea la sânii lui Fairlynn. Ora pentru lapte! râd eu. Jenată, Fairlynn mi-o dă înapoi pe Nah. Vrei să asculți noul meu roman, Jiang Ching? Se numește Noua Nora. E despre cum Nora pleacă din casa numărul unu și intră în casa numărul doi. Rezemată de pernă, îmi întreb soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
domolească panica legată de bani. Într-o după-amiază, din senin, îi spuse: —Ai putea să lucrezi la Adăpost. Și să fac ce? întrebă ea, sperând pe jumătate că ăsta ar putea fi un răspuns. El se uită în altă parte, jenat. —Muncă de birou. Avem nevoie de două mâini pricepute, competente. Poate să strângi și niște fonduri. Ea încercă să zâmbească, recunoscătoare. Normal, strângere de fonduri. Esența oricărei fișe de post a națiunii, de la copiii de școală până la președinte. Avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am „uitat“. Pur și simplu i-am rătăcit numele pe moment. Întreabă-mă orice despre ea. Brookline, Massachusetts. Holy Cross, Stanford, disertație despre aventura colonială a francezilor în zona subsahariană... — Se numește „blocaj“, tată. Se întâmplă când ești anxios sau jenat. Încă nu te-ai obișnuit de-adevăratelea cu chestia asta, nu-i așa? Cu ce să mă obișnuiesc? Un mod stupid de a trage de timp. Jessica se opri din țăcănit. Îi făcea plăcere. —Știi tu. Niciodată nu te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
un pitic de grădină spălăcit. Ajunse la ușa din față fără vreun motiv plauzibil, personal sau profesional, dar Mark îi deschise de parcă l-ar fi așteptat. Weber o văzu peste umărul lui Mark, așezată la masa din bucătărie. Îi zâmbea jenată, familiar. Tot nu-și dădea seama de cine îi amintea. Îl fulgeră un prim indiciu care-l putea ajuta să-și dea seama, dar îl ignoră. Ea îi ură bun venit, o veche confidentă. El tresări și dădu înapoi, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber văzură la știrile de noapte un reportaj cu cocorii, în timp ce stăteau împreună în pat, în casa lor acoperită de zăpadă din Setauket, Chickadee Way. În timp ce camera de filmat plana deasupra malurilor nisipoase ale râului Platte, soțul și soția priveau, jenați. —Ăsta-i locul tău? întrebă ea. Nu prea avea cum să nu spună nimic. Weber mormăi. Creierul lui se lupta cu o amintire blocată, cu o problemă de identificare care-l chinuia de opt luni. Dar pe măsură ce se apropia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poate fi chiar omulețul acela de cartof, dădu câteva ocoluri și se așeză aproape, undeva lângă umărul ei, ca și cum ar fi putut sta pe umărul ei, și simți chiar căldura pielii bronzate. Ea ridică puțin privirea și-l Întrebă puțin jenată și cu frică: O cunoști demult? Ce scrii tu e pentru ea? Nu. Pentru tine. Pentru mine? Da! Și pentru tine. Și pentru pisica pătată alb cu negru și pentru lăptarul Pasere. Știi cum merge pisica pătată prin zăpadă? Plutește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
doresc ca eu și Mark să fi dezvoltat o pasiune pentru filmele mute. Sau pentru macrame. —Mătușă Lynn! Harry! Ne-am pupat cu toții, inclusiv Lisa, care-i cunoștea bine pe Lynn și Harry. Ceea ce m-a făcut să mă simt jenată, dându-mi seama că asta urma să fie încă o relație care va deveni problematică după divorț. Ce atmosferă boemă la voi, dragă, remarcă Harry, după ce se acomodă cu lumina chioară a lumânărilor. Mătușa Lynn se arătă ceva mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
impresionant de-a lungul tivului. Era mai strânsă pe talie decât bluzele pe care le purta Maria de obicei, ceea ce-i dădea o siluetă în formă de clepsidră ca a Ritei Hayworth când era tânără. —Nu e mare lucru, părând jenată că remarcasem. Așa, uite ce o să facem. Nu trebuie să ieși niciodată din raza auditivă a mea sau a Rottweilerului, astfel încât una dintre noi să poată interveni în caz că faci vreo tâmpenie, cum ar fi să-i dai cuiva adresa de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ajutând-o să urce scările, iar eu le-am urmat simțindu-mă nejustificat de trădată de Maria, care o acceptase pe noua mea dușmancă. Maria se sprijini de clanța ușii înainte de a deschide. — Ești îmbrăcat decent? strigă ea prin ușă, jenată. Nu decent, dar sunt îmbrăcat! îi răspunse o voce veselă dinăuntru. Maria deschise ușa dincolo de care se afla apartamentul ei plin de lumânări, pe care un bărbat se grăbea să le stingă. Purta doar o pereche de boxeri, iar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ora 7. Dar, în loc de asta, s-a deschis ușa și m-am pomenit față-n față cu Mark, cu ochii roșii, ținând strâns un pulovăr al tatălui său peste o pereche de boxeri. Boxeri noi, am remarcat eu. Am zâmbit jenată, conștientă fiind că Mark nu era niciodată foarte bine dispus când era trezit dintr-un somn adânc. I-am urmărit expresia feței trecând de la iritată la veninoasă. Poate că era mahmur, ai răbdare. O să-și revină după ce bea o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe vine în fața mea. —Jenny, uite care e învoiala. Nu o să-ți facem ceva ce să detești cu adevărat, cum ar fi să te transformăm în mine. Am avut o grimasă la această dovadă de perspicacitate. Ea zâmbi văzându-mă jenată. — Dar lasă specialiștii să-și facă treaba. Părul îți va crește la loc, iar machiajul îl vei putea șterge. În regulă, vreau ca toată lumea să-și facă treaba cum trebuie, aveți programele, așa că țineți-vă de ele! Și cu aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
târziu să devii dintr-odată sfioasă? La urma urmelor, ești acum o adulterină în toată regula din moment ce ești încă oficial măritată. —Mai amintește-mi o dată: de ce te consider prietena mea? am întrebat-o amărâtă. Oricum, am fost prea emoționată și jenată ca să fiu atentă la ce se întâmpla. Nu știam regulile, ce trebuia să fac sau să spun. Vrei să spui că nu ai știut care era momentul cel mai bun să-i spui că vrei un copil cu el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
sărutai. —Îmi verificam e-mailurile. Nu era o minciună. — Îmi pare rău că nu am apucat să te avertizez în legătură cu Kieran. I-am făcut semn că nu are de ce să se scuze. — Cum a fost cu ei? El mă privi puțin jenat. Ne-am simțit cu toții foarte bine aseară. Mi-au propus chiar să închiriem un apartament toți trei. Prin comparație, la mine era chiar bine. Dar tu? mă întrebă el. Cum a fost cu Maria? —Bine, bine. Habar n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
scutirea mea de o umilire publică. Maria a continuat. —În tot cazul, m-a chemat pentru că avea o problemă cu articolul și nu își dorea să te mai bată pe tine la cap cu asta tocmai atunci. Se simțea foarte jenată, dar șefii ei luaseră altă decizie. Credeau că nu ești reprezentativă pentru o cititoare tipică a revistei Modern Woman. Ceea ce a înrăutățit lucrurile a fost că redactorul-șef de la Upscale Man a refuzat total ca revista să se implice din moment ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
vară-mea care se bagă mereu în seamă când fac cunoștință cu o tipă bine - ca și cum eu nu pot să-mi fac singur o intrare triumfală. —Aha. —Pot să te întreb ceva? — Da, am spus eu simțindu-mă mai degrabă jenată. îmi plăcuse conversația de până atunci, iar acum parcă el urma să se dea la mine și nu era deloc momentul potrivit. Eu aveam până la urmă pe altcineva în cap. îmi citise gândurile. Bărbatul ăla de la galerie - înalt și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am îmbrâncit. Reacția a fost imediată și șocantă. S-a trezit într-o secundă, rezemându-se de canapea într-o poziție defensivă, cu palmele deja făcute pumn. —Dumnezeule, Nat, ce e cu tine? — Am uitat unde sunt, a bolborosit, părând jenat. S-a așezat și și-a întins mâinile, descleștându-și degetele. Apoi a căscat lung, ca o pisică; puteam să îi văd cerul gurii roșu și dungat. Pielea jachetei de pe el a pârâit. Mi-a zâmbit. —Ai avut o cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
din Ivy League, tinere pline de viață, inteligente, cu conștiința propriei valori, sigure pe ele, cu o conduită ireproșabilă - lucrătoare sociale și asistente de cercetare, profesoare și redactore, fete a căror companie nu mă făcea să mă simt abject sau jenat, fete cărora nu trebuia să le fiu tată și mamă, pe care nu trebuia să le educ sau să le mântuiesc. Și nici cu ele n-a mers. Kay Campbell, prietena mea din colegiu, de la Antioch - ar fi putut exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
al PUL-ului, domnul Emanuel Victor Calomfirescu, eminent om de cultură, o certitudine pentru viitorul politic al României, bla-bla-bla... Codruț își dă cu părerea că prea îl lingem pe față, măcar că pe banii lui, s-ar putea să se simtă jenat, la care Milică râde, s-ar putea să se simtă jenat pe merit, îl lingem și pe față, și pe verso, iar Rafael că ce lucrare genială asta cu PUL-ul și ce lovitură, care o să-l facă ministru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
despre ce vorbiți, răspunde prizonierul cu voce seacă. Cureaua subțire a cravașei șuieră prin aer, apoi brăzdează pielea de pe fața prizonierului. Pe chipul lui apare o dungă lată, roșiatică. Își încrucișează privirea cu cea a lui von Streinitz care întoarce jenat capul. Vezi că nu e bine să fii încăpățânat? Glasul lui Schultz este grețos de binevoitor. Așa cum am mai spus, nu știu nimic. Așa deci, nimic. Chipul devenit brusc prietenos, nu arată nici un gând rău. Chiar reușește să se destindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Era clar că se pregătește și că bubuielile care aduc transpirația vor veni mai târziu. Oameni începeau să se adune, se așezau, își comandau bere. Două fete în colanți albi m-au făcut să întind gâtul și să întorc capul jenat când am văzut că mă observă și râd de mine. Am băut aproape toată berea și am mai fumat două țigări. De obicei de la a doua țigară mi se face rău, dar acum parcă nici nu le simțeam. Un fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]