959 matches
-
vedea decât prada în mișcare. Tu nu poți percepe decât gândurile pe care cineva dorește să și le-ascundă. E o mare slăbiciune, Aloim. De aceea nu sunt sigur că vreau să fiu ca tine. Zâmbind, bătrânul se așeză în jilțul din fața ferestrei, locul său obișnuit pentru meditație. Aloim își scutură capul, mișcîndu-și pletele... Sfinte Augustine, ce păr! Iartă-mi slăbiciunea căci din ea izvorăște păcatul pe care sunt pe cale să-l comit. ― Ai recunoscut! se bâlbâi Aloim. Ai recunoscut că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
reflecțiuni scrise de un moralist drapat în veșmântul socraticei ziceri, de neșters, "Cunoaște-te pe tine însuți". Mihai Pricop este consecvent don quijotesc într-o lume în care prostia se secularizează, iar obrăznicia și ignoranța suie în cele mai înalte jilțuri ale demnităților statale. Pledoaria autorului se dorește a nu suna în pustie. Să tragem nădejde că așa s-ar și putea întâmpla. Cunoașterea de sine, vechiul și mereu noul adagiu socratic, la care ne poftește să reflectăm Mihai Pricop, este
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
mai mult: într-adevăr, „părinții” la care se referă cu candoare Croce sunt toți niște ireproșabili domni burghezi (asemenea lui), cu bărbi solemne și cu un venerabil păr grizonant, aflați în fața unor mese ticsite cu hârtii sau așezați cuviincios pe jilțuri aurite: într-un cuvânt, părinții privilegiului și ai puterii. Nu se face nici cea mai mică referire la părinții măturători sau zidari, pălmași sau mineri, mecanici sau turnători la furnale ori la părinții hoți sau vagabonzi. Moștenirea despre care se
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
în fond, cine spune că Biserica trebuie să coincidă cu Vaticanul? Dacă - donând statului italian marea scenografie (folclorică) a actualului sediu de la Vatican și făcând cadou lucrătorilor de la Cinecittà tot calabalâcul (folcloric) de patrafire și glugi, de evantaie și de jilțuri purtate pe umeri - Papa s-ar îmbrăca în costum negru cu guler alb preoțesc și s-ar stabili împreună cu colaboratorii săi într-o pivniță din cartierele Tormarancio sau Tuscolano, nu departe de catacombele Sfântului Damian sau ale Sfintei Priscilla, oare
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
înainte de 1523, egumen al mănăstirii Neamț, unde a întreținut o atmosferă de lucru cărturăresc și a format discipoli. A fost hirotonit episcop de Roman la 23 aprilie 1531. Iliaș Rareș, fiul lui Petru Rareș, îl dă jos în 1550 din jilțul episcopal, dar celălalt fiu al lui Rareș, Ștefan, îi redă demnitatea ecleziastică în 1551. M. s-a așezat la lucru din porunca lui Petru Rareș, povestind, în limba slavonă, evenimentele scurse în Moldova de la moartea lui Ștefan cel Mare și
MACARIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287940_a_289269]
-
dată sobră, se încarcă de tensiune, cu un minimum de mijloace obținându-se o remarcabilă eficiență narativă. Paseist blajin și melancolic, G. tinde să idealizeze traiul patriarhal al boierilor din Moldova de odinioară: bărboșii își petrec ziua întreagă răsturnați în jilțuri, cu nelipsitul ciubuc și sorbind alene din cafele. Când autorul se amuză pe seama lor, ironia e relaxată, îngăduitoare, ca în Ciubucul logofătului Manole Buhuș. Bătrânul logofăt, ruginit în deprinderile lui de o viață, rămâne perplex în fața civilizației occidentale. Comicul e
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
mai multe fete: Anghelina, Tudora, Cneajna, Teofana, Martina, Trifana și Nastasia. A avut, în fine, Lăpușneanu și doi fii nelegitimi: pe Aron (care va fi Domn în Moldova - Aron Tiranul) și pe Petre Cazacul, și el o prezență efemeră în jilțul voievodal al Moldovei. Doar Petru Rareș a fost mai „prolific”. Copiii lui (făcuți cu cele două soții legitime - Maria și Elena-Ecaterina Brancovici -, cu săsoaica Ecaterina din Brașov și cu încă o concubină) - Maria, Ana, Stana, Maria, Bogdan, Chiajna, Ion, Iliaș
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ardeau lumânări” 29). Cantemir n-a observat acea amenajare specială, făcută în curtea palatului, pe care Paul de Alep, Neculce, și De la Croix au numit-o „cort” sau „baldachin” („Au ridicat un cort mare în mijlocul curții palatului, am așezat un jilț pentru domn și au pus altul lângă el, la stânga sa, pentru domnul nostru patriarh...” 30 și „Dacă este vorba de domn, atunci în tot acest timp el este expus sub un baldachin cu trei stâlpi, înconjurat de scaune, pe un
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot mai mult în însemnătate), încheiate cu defilarea celor care se perindau prin fața coșciugului pentru a săruta mâna mortului („Finita oratione, cuncti episcopi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
lui Constantin Brâncoveanu, ale lui Ștefan Cantacuzino, și Doamnei Păuna și, firește al soțului, Șerban Cantacuzino, este zugrăvit între ctitori: „d[oa]mna Maria s[o]ția lui Șerban v[oe]v[o]d”599). Lespedea de mormânt, aflată sub jilțul arhieresc (Iorga afirmă că textul i-a fost comunicat de Al. Lapedatu), are o înscripție laconică în ceea ce o privește pe soția lui Șerban Cantacuzino: „într-această sfântă mănăstire den un lemn, supt această piatră să odihnescu oasele celor de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
este dimensiunea fundamentală a poetului român” (interviu cu Radu Săplăcan), CRC, 1998, 2; Poantă, Dicț. poeți, 184-185; Daniel Corbu, „Ușor, deasupra lumii”, CRC, 1999, 8; Grigurcu, Poezie, II, 365-370; Lefter, Scriit. rom ’80-’90, III, 133-135; Valeriu Stancu, „Dintr-un jilț de mesteceni salut ultima veste...” (interviu cu Radu Săplăcan), CRC, 2002, 4; Mihai Dragolea, Dansând cu spaimă, CRC, 2002, 4; Adrian Alui Gheorghe, Radu Săplăcan. In memoriam, CL, 2002, 4; In memoriam, CL, 2002, 5 (semnează Gheorghe Grigurcu, George Vulturescu
SAPLACAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289476_a_290805]
-
bate joc de toți, de toate, după ce în prealabil îți bătuseși joc de tine însuți”. Două numere mai târziu alt text al lui Geo Bogza, Piedestal lui Ilarie Voronca, completează elogiul adus poetului: „te simt în sufletul meu pe un jilț cu ulise/ bătrânul cel viu din veacurile moarte/ care a luptat în fața cetăților cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte”. Revolta existențială își află locul în versuri ce transmit o exasperare profundă, iar
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
lumii/ și sfoara întinsă până la împotrivire”. Cu Vietăți fericite se trece de la profunzimea trăirilor către intensivitatea contemplativului. Meditația și nostalgia sunt învecinate, centrând energia eului în sfera unei alterități pierdute: „Eu stau în istovitul leagăn al privirii/ ca într-un jilț străin/ pe care-l afli cald/ de trupul celui ce l-a locuit o clipă înainte// Și-ncet căldura lui mă cotropește/ aproape cred că l-am iubit cândva”. Forța radiografică a privirii dictează acestei poezii cantonarea în universuri închise
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
fost colonel În armata rusă și nepot al amiralului Pavel Ciceagov <ref id="76"> 76 I. Nistor, op. cit., p. 236.</ref>. Serafim Ciceagov, episcopul Eparhiei Chișinăului și Hotinului, considera că una dintre principalele sale obligațiuni, de Îndată ce s-a instalat În jilțul episcopal, trebuia să o reprezinte lupta cu tendințele separatiste ale românilor basarabeni: „La numirea mea În Chișinău - mărturisea el - mi s-a atras atenția asupra tendinței clerului moldovenesc spre separatism și autocefalie a Bisericii moldovenești, precum și asupra mișcării naționale din
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
Vulcănescu, Profesorul Nae Ionescu), Vintilă Horia (versuri), Mircea Popescu (Dan Botta și tainele poeziei populare), André Scrima (Fărădesațiul limitelor, După o rostire inedită a lui Heidegger, Cuvinte târzii despre Nae Ionescu), Monica Lovinescu (Despre un sens al istoriei și două jilțuri, O istorie a logicii fără Nae Ionescu), Virgil Ierunca (versuri, articolul Dan Botta, traducător al lui François Villon ș.a.), I. Dominic, Jean Pârvulescu (poeme), D.C. Amzăr, Paul Barbăneagră ș.a. Numerele 5/1966 și 10/1970 cuprind mari grupaje de texte
PRODROMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289031_a_290360]
-
a căpătat o anumită lentoare, un ritm soporific, favorizând reveria: „În august când cerul se umple de tauri/ un vultur coboară în vecinătate/ și mă anunță de la primul telefon că vine să mă vadă // [...] Noi om și pasăre pe două jilțuri/ stăm îndelung de vorbă/ pe când iubita mea cu gesturi liniștite reînvie/ reconfortantul arhetip al nopții”. Copacul-animal inventează și un nume pentru noul discurs liric, căutat cu obstinație încă de la începutul carierei literare: acesta este „pohemul”, obiectul estetic ce reface unitatea
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
mea. Cui pe cui se scoate, dar pentru vînătoarea asta, boala mea e sănătatea pe care mi-o doresc cel mai mult. Stai aici, băiete și vei fi servit ca și cum ai fi căpitanul însuși. Da, băiete, așază-te acolo, în jilțul meu înșurubat în podea - vei fi al doilea șurub al lui. Ă Nu, nu, nu! Matale n-ai trupul întreg, domnule căpitan! Folosește-te de mine ca de piciorul pierdut, calcă pe mine, domnule căpitan, asta e tot ce-mi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Trebuie să fie pe undeva, pe sus, ia să încerc așa! Cum? Nici lacăt, nici zăvor și totuși nu-i chip s-o deschid! O fi vrăjită! Mi-a zis să rămîn aici. Da și mi-a mai zis că jilțul ăsta înșurubat e al meu. Atunci, hai să m-așez colo, lângă cadrul transversal, chiar în mijlocul vasului, ca să am în față întreaga chilă și cele trei catarge. Spun bătrânii marinari că în locul ăsta se așază uneori la masă amiralii cei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
legătura radio) ML: Roboțel, ce ne-a mai rămas? Să așteptăm. (se așează istovit pe un scaun) Să vedem ce vrea Cel de Sus. Cortina de lumină Tabloul III Curtea Soarelui. Un spațiu adecvat în care tronează Soarele pe un jilț. Este îmbrăcat în roșu auriu, pe cap are o coroană, iar în mână un sceptru. Soarele: (cu voce tunătoare, către infinit) Stele, Împărății, Galaxii ale Cosmosului, cer iertare dacă am încălcat legile sacre ale Universului. Dar Împărăția mea se află
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
simți moartea care îți caută sufletul? Nu vezi fiarele care îți caută sângele? A început deja. Jocul a început. Piesele se mișcă. Nu a dat impresia că știe că sunt acolo. Pur și simplu a vorbit. S-a întors în jilțul său, încremenind în aceeași poziție în care l-am găsit și prima dată, cu capul aplecat, cu ochii ațintiți în jos, cufundat în gânduri. Părea mai bătrân acum. Mult mai bătrân. Am încercat să fac în așa fel încât drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ții. Nu vreau nimic de la tine. MĂ AUZI? Te aud și fără să vorbești. Bineînțeles că te aud când țipi. Nu sunt surd... încă. Colierul rămâne la tine. Mi-l vei da înapoi cândva, după ce voi muri. Se așeză pe jilțul său și sub ochii mei deveni din nou bătrân. Eram nebun sau mi se părea? Să nu te temi când răceala pe care o simți o vei putea vedea. Ai face bine să pleci acum. Vei înțelege ce-am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
când ajunse în fața Scaunului. Se opri la cinci metri în fața lui și își ridică încet privirea de-a lungul treptelor. Văzu tronul cenușiu al Împăratului, dar în el nu stătea fostul său adversar. Nu. Acesta stătea în dreapta Scaunului, pe un jilț mai mic, dar comod și o avea alături pe soția sa. Pe tron nu stătea nimeni altul decât Corvium, cel cu care avusese o întâlnire interesantă în holul de primire de la colegiul Avram Destoipov! Păli când îl văzu, pentru că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
luminate, Căci din patru părți a lumii împărați și-mpărătese Au venit ca să serbeze nunta gingașei mirese; Feți-frumoși cu păr de aur, smei cu solzii de oțele, Cititorii cei de zodii și șăgalnicul Pepele. Iată craiul, socru mare, rezemat în jilț cu spată, El pe capu-i poartă mitră și-i cu barba pieptănată; Țapăn, drept, cu schiptru-n mână, șede-n perine de puf Și cu crengi îl apăr pagii de muscuțe și zăduf... Acum iată că din codru și
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
93} Ajuns-a el la poala de codru-n munții vechi, Izvoară vii murmură și saltă de sub piatră, Colo cenușa sură în părăsita vatră, În codri-adînci cățelul pământului tot latră, Lătrat cu glas de zimbru răsună în urechi. Pe-un jilț tăiat în stâncă stă țapăn, palid, drept, Cu cârja lui în mână, preotul cel păgân; De-un veac el șede astfel - de moarte-uitat, bătrân, În plete-i crește mușchiul și mușchiu pe al lui sân, Barba-n pământ i-ajunge
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ar trece prin infern. Priveliștea se stinge. În negrul zid s-arată Venind ca-n somn lunatec, în pasuri line ea; Arald nebun se uită - cu ochii o-nghițea, Puternicele brațe spre dânsa întindea Și-n nesimțire cade pe-a jilțului său spată. Își simte gîtu-atuncea cuprins de brațe reci, Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiață, Părea un junghiu că-i curmă suflare și vieață... Din ce în ce mai vie o simte-n a lui brațe Și știe că de-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]