510 matches
-
-l păstorească. Mănâncă această ciorbă prea repede, iar stomacul său reacționează ca atare: Animalul flatulează și eructează, fiindcă și acestea sunt fapte de viață, pentru a demonstra că este cel potrivit, singurul, alesul, pentru țara sa. Vaca blondă Cum între jivinele de mai sus am portretizat mai cu seamă bărbați, era cazul să pun pe tapet și un anumit tip de femeie, tocmai pentru că fauna și flora postcomunistă a României nu duce lipsă de ipostaze feminine blamabile: una dintre ele este
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de genul acesta. Iar ea, vaca blondă, este secretară-șefă (foarte șefă) sau purtătoare de cuvânt, directoare la poștă sau șefă la supermarket - și tot așa, promovată datorită ascensiunii sociale ori politice a soțului ei. De ce vaca blondă este o jivină care repugnă în postcomunismul românesc? Pentru că, în ciuda înzestrării sale native, ea este, de obicei, o proastă fudulă. Banii și afacerile consortului ei îi garantează un minimum de succes în societate și un la fel de măcar minim respect, ce-i îngăduie să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
întrucât vaca blondă poate fi suplă și nu neapărat obeză), ci una iremediabil spirituală - mai exact, intelectuală. Post-scriptum Sper că s-a înțeles că nu am nimic împotriva blondelor. Nu despre blonde în general este vorba aici, ci despre o jivină destul de specială a postcomunismului românesc! III. Etică și memorie Industria securistă Student la istorie pe vremea comunismului, apoi, în postcomunism, jurnalist, istoric la Institutul Român pentru Istorie Recentă, consilier prezidențial între 1999 și 2000, actualmente director la Institutul de Investigare
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
în fața bordeelor din tabără în munții Făgărașului, care gemeau de așa zișii partizani, anticomuniști, noaptea, beznă și ploua cu găleata, fulgere, trăsnete, săreau jerbele de flăcări în jurul meu de credeai că se desface pământul. Ba pe lângă astea mai umblau și jivinile sălbatice: lupi, porci mistreți și cine știe ce mai erau că parcă voiau să se adăpostească sub foaia mea de cort cu care eram îmbrăcat. De multe ori cădea grindină și pocneau bucățile de ghiață peste casca mea de credeam că vor
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
este foarte de mirare că a alergat imediat să-l întâmpine. Bărbatul corpolent - altfel atât de tăcut - l-a primit cât se poate de prietenos (eu cred că autorul Ochiului de urs a privit totdeauna copiii ca pe puișorii de jivine), l-a luat de mână, continuându-și plimbarea și... discutând literatură. Această întâmplare n-a avut nici o consecință pentru cei doi: Sadoveanu a fost pururi deprins cu succesele, pe care natura i le-a dăruit nu altfel decât talentul, iar
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
senator roman și iu-bitor a tot ceea ce însemna romanitate în acele vremuri, trece la iudeo-creștinism care nu este decît un satanism mozaic, și punîndu-se în slujba lui Belial, dă cu pa-rul acolo unde vede ,,dușmanul de moarte”. Mîrșave și odioase jivine au ieșit la vreme de întuneric din ouăle de basilisc! Dar putem afla limba în care se slujea în mitraism, datorită tăbliței de plumb 60 turnată de mato Dapisiu, tatăl lui Ili și care ne povestește cum zavistea și năravul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
157. Autorului poemei Cântarea Cântărilor și al Parimiilor, care dă numele acestor vraci, cronografele îi atribuie puteri supranaturale: "[...] A aflat firea a tot ce iaste pe lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a paserilor, a gadinilor, a peștilor, a orbilor, a jivinelor, așijderea și plantele și crugurile și toată tocmeala cerului și de suptu ceriu; știa și cum va lega pre diavoli și cum îi va chema pre numele lor, așijderea toate leacurile și toate doftoriile și toate ierburile, care de ce leac
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
domnului de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa voastră". Faptul că participase efectiv la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
încă nu s-a inventat nici o mașină care să poată înlocui omul, în cultura orezului. Uneori, pîlcuri de lucrători, mai ales femei, traversează diversele plantații pe scurtături, deși primejdia unei întîlniri neplăcute cu o cobra este mereu prezentă. De altfel, jivinele zonei tropicale sunt prezente cam peste tot. Cu o zi înainte, traversasem o bună bucată de pădure tropicală, în 4x4 hindus și parcă-parcă nu ne fusese prea la îndemînă. Marcel se tot întreba ce ne facem dacă ne iese în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
sus-amintitele feline mă îngrijorau mult mai puțin decît imenșii păianjeni care se legănau deasupra capetelor noastre, agățați în fire diafane, din care puteau să se lanseze în gol, în orice moment. Dacă solidele 4x4 ofereau o oarecare siguranță în ceea ce privește eventualele jivine patrupede, faptul că vehiculele erau deschise ne expunea în permanență oricărui atac arachnean. Pînă la urmă, în afara asalturilor obișnuite ale țînțarilor excitați de scurta ploaie tropicală ce căzuse pe la amiază, nu am avut de îndurat alte atacuri feroce. În privința acestor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
noul muzeu să nu fie un locaș de lucruri moarte - ci instituție vie, care să țină cursuri, conferințe, festivități etc. din produsul bănesc al cărora să se poată și publica ceva . Eu așa Îl concep. Cel cu urși și alte jivine era altfel. Acesta este de „literatură” - deci altceva. Trebuie, prin urmare, să Vă gândiți și la partea bănească. În acest scop s-ar putea alcătui un comitet de intelectuali (ca prof. Popa de ex.), care să se ocupe de această
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
recepția de primire, exotica grădină botanică pare o oază tihnită în mijlocul deșertului de beton și sticlă care, bănuim, ne așteaptă dincolo de pereții acestei gări modernizate și supraaglomerate. Am o idee foarte vagă despre cum o fi arătând Madridul - sunt o jivină culturală, nu reușesc să-mi transpun percepția realului într-un loc atât de diferit față de țarcul umil în care îmi duc existența. Am asociat prea mult Spania unui spațiu livresc, populat de simboluri mitice, și mai puțin cu prezentul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
toate părțile moșiei cu pușca în spate, era groaza oamenilor. Avea ș-o muiere care, ca și dânsul, umbla călare bărbătește." Un alt personaj, un resemnat, "trăiește în bordei toată viața, ori lângă vite"; într-o zi, piere ca o jivină și "nimeni nu-l plânge". Notații de aspect descriptiv lasă loc, în continuare, unui proiect de nuvelă pe tema dezumanizării: "Iarna moale. Faliboga și muierea lui. Primăvara glodoasă.; boierul vine la moșie cu carul cu boi. Primar Perceptor (portrete). În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
an și la șfert câte 25 lei noi și resura câte 5 parale de leu și vor mai da un șfert pentru ploconul baeramlâcului și două șferturi pentru ajutorință și un șfert la mucareriu." ... și s-au mântuit această cinstită jivină omul ... "au făcut paretesis" "paretesis" = demisie "cu acest smerit harzuhal, în chip de magzar, cad la pragul prea înălțatului scaun al prea puternicei împărății, pe unde se revarsă izvoarele tuturor milelor..." "vechi obiceiu și pronomion al pământului nostru" "nesăvârșita cătră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost un șoc psihic. Tot satul este o ruină, la propriu și la figurat. Acoperișurile caselor sunt prăbușite, sau nu mai există deloc, zidurile sunt parțial sau total dărâmate, și parcă mă tem să nu iasă dintre ele vreo jivină, sau vreun șarpe de sub nenumăratele dărâmături. Localnici nu prea văd, în afară de personalul de la hanuri. Mă întâlnesc cu trei câini și o bătrână care pare foarte bolnavă și cu mintea rătăcită. Hanul parohial este ocupat complet, așa că mă îndrept spre
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Brațului Sfântu Gheorghe; astăzi, Dunărea depune aluviuni taman În acele canale, deși sunt mai drepte... Cred că e mai bine să ne adaptăm noi la relieful care e oricum mai vechi, deci echilibrat, decât noi; ce-ar fi dacă fiecare jivină ar Încerca același lucru, de a adapta relieful la ceea ce crede util pentru ea? S’ar dărâma mai mult decât construi, adică tot atâta energie risipită. Oricum, natura a evitat-o poate lăsând numai omului rațiunea, deci potențialitatea acestei acțiuni
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
iubitor de țară, provoacă la o convertire antiintelectualistă pe scriitorul din fața dumnea voas tră. - Citiți, așadar, mai departe [...] po vestea unui cerc de tineri și naivi reformatori de atunci ai viitoarelor noastre generații. Ce folos Însă dacă alți reformatori și jivine patrio tice și profitoare de turburările postbelice le-au luat-o Înainte, scormonind câmpiile Încă ude și Îngrășate cu sângele martirilor! - Iată pe acest reformat social și cultural, care În vremea războiului fusese codoșul neves tei sale, de gât, În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
La revedere.“ La 4 august 1922, fiind „Între munteni“, Cora Irineu mai scrie o scrisoare din care la publicare a fost eliminat textul: „Dragă Beldișor, Cum vezi, la o săptămână de la plecare sunt Încă În Lugoj... Ce mai faci tu, jivină netrebnică? Te ții de bles temății, calce-ce gia. Mi-e tare dor de tine. Aștept să aflu câteva rânduri de-ale tale la Gheorghiu... Țipau țiganii, Înjura co dreanul, Îi batjocorea notarul și eu, Beldie, eram fericită... Plec acum la
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Porcule“, neîndoielnic că nu-i o figură de stil. E o observație de bun-simț, pe care o poate face până și un bou veritabil, cu coarne și copite, nu doar cu mapă și laptop. La noi, politica e plină de jivine. Pentru prima oară s-a creat precedentul definirii unor specii și clase. Ceea ce e bine. Și pentru media e bine, deoarece nu trebuie să mai aibă complexe. Dacă un senator zice despre alt senator că e un bou, Parlamentul e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
să plătească niște oprimări mocnite din arborele genealogic. Nu se iubesc îndeajuns, își adaugă mereu alte cauze, ca să nu se iubească chiar deloc. Turnătorul nostru din dormitorul A era bocciu, mărunțel, vânjos, pistruiat, indigest, mohorât și ducea la bătaie. O jivină rătăcită printre oameni. Îi puneam pătura-n cap imediat după stingere, iar el mai icnea uneori, dar de urlat, ca turnătorul lipsit de orice urmă de demnitate din dormitorul B, care țipa înainte să fie bumbăcit, niciodată. Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
viața ne-o sfârșește: Trupu-i iad de zvârcolire, sufletu-i de pace plin! O, Tu, Doamne, Sfânt și Mare, Tu primește-ne la tine: Ceasul nostru cel din urmă cu durere a sunat! Circul se îneacă-n sânge... urlă tristele jivine... Christus vincit!... să trăiască blândul nostru Împărat!... Roma, 1930 Cimitirul Scump locaș al veșniciei, Iarăși vin să te salut, Și-n a mea adversitate Mângâierea-ți s-o ascult; Să-ți ascult, o, cimitire, Prețul ultimei clipiri, Tăinuită în cântarea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
expunea văzului carnea. Bășicuțe de spuzeală se târau încolo și-ncoace, respirând și plesnind. Mă uitam la carnea aceea cu luciu brun ca la un film peisagistic la televizorul în culori: un soare pâclos și roca de miel locuită de jivine sticloase. Gazda a deschis ușa de sticlă, spunând în timp ce întorcea bucățile de carne de pe o parte pe alta: „Păi, Canetti e și el din România“. Am spus: „Ăla-i din Bulgaria“. A spus: „Așa-i, mereu încurc țările astea, dar
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
în cale ca să fac împreună cu oamenii locului o rugăciune de mulțumită Domnului că mi-a hărăzit zile ca să ajung la această vârstă și să mă bucur de frumusețile acestui pământ, fără să fi fost vreodată bolnavă, fără să mă atace jivinele pădurilor pe care le-am străbătut, fără să fi alunecat odată într-o prăpastie. Și acum binecuvintează-mă părinte ca să ajung cu bine acasă, unde sunt așteptată de copii și nepoți». Iar venerabila doamnă Thiess va mai avea să afle
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
satului nostru, ba chiar în cea națională, ar fi mai întâi Fagul ( Fagus silvatica), din familia fagacee arbore ce atinge în zonele noastre înălțimi de până la 30 de metri, producător de fructe achene, jir, bună hrană pentru o serie de jivine ale pădurii în deosebi a porcului mistreț, dar important pentru lemnul său dens, cu o foarte mare putere calorică. Secole de-a rândul a fost folosit drept combustibil pentru încălzirea locuințelor oamenilor. Apoi Carpenul (Carpinus betulus) din familia betulacee, arbore
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
nu se refere la apa simplă, de spălat, ci la cea rituală, de botez. Nefiind botezați, nefiind deci „curățați” de apa baptismală și fiind stăpâniți de Diavol, evreii erau „păgâni”, deci o „liftă spurcată” <endnote id="(3, p. 14)"/> sau „jivine spurcate” <endnote id="(29, p. 7)"/>. La români, Diavolul era numit Necuratul sau „Diavole necurate și spurcate [...], cu rea Împuțiciune” ( Într-un blestem din 1794 ; <endnote id="cf. 679, p. 147"/>). Evreii erau „jidovi necurați” (ca Într-un manuscris românesc
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]