543 matches
-
fi adunat în acel loc ca să păstreze un moment de reculegere în memoria victimelor holocaustului nazist sau ceva asemănător. Cu intuiția lui fără greș, tot Nichi Stelescu îi scoase din încurcătură. Știți ce vă propun, fetelor? vorbi el volubil și jovial, sărind în picioare. Ce-ar fi să-i lăsăm aici pe prietenii noștri, ca să-și spună ce-or avea de spus, și noi să mergem la o plimbare-n Herăstrău, că nu se știe când o să mai prindem o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
a-mi plăti mie facultatea, certurile cu mama, unde s-ar duce?! În van... Străbăteam cu o singură privire traseul meu spre facultate, apoi cu pași atât de siguri, calculați porneam la drum. Parcă și oamenii din jur erau prea joviali erau oare doar măști? Sau eu îmi imaginam totul feeric? Ziua părea albă, luminoasă ca un portativ ce se încovoia duios atunci când pulsa vântul, stolurile păsărilor aruncându-se febril pe el întocmai ca notele. Călduțul aer promitea o vijelie. Să
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Nimic nu ar fi îndeajuns, nu ne-am mai putea opri atunci, va fi din ce în ce mai greu, până la admiterea totală. (Ea iese, jucându-se cu floarea, prin dreapta.) Scena 5 (Intră Maurizio prin stânga, aproape în același timp. Poartă un zâmbet jovial pe față.) Am venit iar să vă spun că eu o iubesc pe Pulcheria. Da, chiar dacă n-o admit față de lume și față de ea, eu numai pe ea o iubesc. Vouă pot să v-o spun, cu voi pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
condiția ei. În cei cinci ani petrecuți cu întrerupere la "Casa" a câștigat niște drepturi ce i-au fost categoric refuzate de medici, în urma accidentului îngrozitor pe care l-a suferit acum șase ani. Ea pare împăcată, mereu surâzătoare și jovială. Și ea vorbește despre entități și ritualurile lor cu naturalețe și coerență. Entitățile sunt un nume subînțeles cu care ea a ales să exprime miracolul din jurul ei. Poate și ea este obiectul unui miracol lent și adânc ce-i va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rinichilor până în punctul în care emoția de frică asociată deficienței renale dispare o dată cu simptomul asociat de incontinență. O persoană cu un ten foarte roșu (culoare a Focului), care are tendința de a râde mult (sunet al Focului) și este excesiv de jovială (emoție a Focului) are, probabil, o inimă hiperactivă (organ al Focului). Și în acest caz există două abordări posibile pentru potolirea Focului: una constă în sedarea energiei inimii cu ajutorul plantelor yin cu efect de răcire; cealaltă metodă constă în tonificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
În drum spre Tribunal. Avram nu zicea nimic, căci era și el În Ford, dar pe locul mortului. La fel și petrecerea, zise Iolanda. Fără pagube și fără Încăierări. Mai degrabă monotonă, ternă, fără stridențe, În afară, poate, de cea jovială a domnului cu melon, și de cea incredibil de grațioasă a Eleonorei. Așa trebuie să fi arătat doamna Ster În tinerețe. Să nu-l uităm totuși pe negustorul de antene, adăugă malițios Petru. El ar fi trebuit să distribuie Învățăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe care n-o moștenise de la tatăl său și nici mie nu mi-a transmis-o.) Poate că nu era vorba se Încredea Într-atât În ceea ce numim astăzi mobilitate socială pe verticală, cât că simțea permanent lipsa de comunicativitate jovială, spiritul de „trei Într-o barcă“ al unei gospodării edwardiene de proporții de pe la 1890, precum și stilul și animația popotei companiei de artilerie a nobilimii. Nimic din toate acestea nu face din el o persoană ieșită din comun. Însă, pe lângă livada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
fel se respectau fără să o știe. Au ajuns la ceea ce visau: aur. Era galben, murdar, din belșug. Se bătură pe umeri, se îmbrățișară bărbătește, râseră. Euforia dură, astfel încât, după ce începu munca adevărată, de a-l aduna, erau chiar mai joviali. Munciseră din greu, dar cu voie bună, munciseră fără odihnă, dar cu tragere de inimă. Și deși nu deveniseră mai apropiați, împărțeau un nou elan, o nouă fericire. Pe drumul de întoarcere însă, deveniră nervoși, irascibili, nu puteau să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc viața la intensitate maximă. Sunt vesel și optimist și nu mă împiedic de probleme la orice pas. Nu le permit să mă oprească să trăiesc așa cum vreau, cum îmi doresc. - Da, îți place să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
sprijinul lui vrednic de dispreț. Mă mândresc Într-adevăr că am detectat Încă de atunci simptomele fenomenului atât de clar astăzi, când s-a format treptat un fel de cerc de familie, care-i unește pe reprezentanții tuturor națiunilor, pe jovialii constructori de imperii În bucata lor de junglă defrișată; polițiști francezi, acel produs german ce nu poate fi menționat, bunul și bătrânul progromșcik, bisericos rus sau polonez, americanul slăbănog care linșează oameni, tipul cu dinți stricați care Împroașcă barul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
apei, negrele iguane, Îngrămădite pe stînca lor, sau sutele de mii de păsări din copaci păreau hipnotizate de strălucirea focului, de ciocnirea ușoară a bărcilor Între ele, de zgomotoasele și spontanele hohote de rîs sau de răsunetul vocii groase și joviale a rotofeiului căpitan. Iar Oberlus, stînd pe vine În ascunzătoarea lui, cu ochii larg deschiși și urechile ciulite, nu pierdea nici un amănunt din petrecere, cu toate că interesul său părea cu totul acaparat de tînăra pasageră așezată În fața lui, la numai vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de împletitură care despărțea carnea mea de moliciunea, cu siguranță rece, ca de scoică a mâinii lui. Iese curând, nu? Nu era nici o îndoială că alesesem tactica bună. În ciuda zâmbetului menținut rigid de domnul C, am simțit că lipsa mea jovială de jenă că fusesem prins pândind la intrarea personalului îl surprinsese cu garda jos. M-am întrebat cum ar fi reacționat dacă aș fi arătat teamă sau vinovăție când mă abordase: ar fi chemat poliția? Nu, asta ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
de acoperișuri joase. Simți nostalgia capitalei, a vremurilor fericite în care voturile ascultau de indicații, a trecerii monotone a ceasurilor și zilelor între reședința oficială mic-burgheză a șefilor de guvern și parlamentul națiunii, a crizelor politice agitate și nu rareori joviale și amuzante care erau ca niște licăriri cu durată prevăzută și intensitate supravegheată, aproape întotdeauna simulate și de la care învățai, nu numai să nu spui adevărul, ci și să-l faci să coincidă punct cu punct, atunci când era util, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Am mers apoi în Maramureș. După ce am reușit să mă bag pe sub pielea oamenilor, mi-a fost dat să aud nunți la rînd strigături pe care mama mea mi-a interzis riguros să le povestesc aici. Ce priapism cosmic și jovial, măiculiță ! Numai fată mare să nu fii prin aceste părți, că ți se strigă peste deal rușinea de nu mai știi în ce vale să te ascunzi... Tîrziu, mult mai tîrziu, am aflat din acribia cu care Daniel Gicu a
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cine știe ce ispravă. În timp, te poate costa totuși : aceeași gură a lumii care ți-a admirat isprăvile te va decreta fără nuanțe și ezitări un neisprăvit. Aceasta este astfel trăsătura complementară de caracter a românului : este un neisprăvit ! Un neisprăvit jovial însă : ce să-i faci, n-a fost să fie !... - va zice el, gîndindu-se deja la altă ispravă care va fi să fie. Eu, ca sociolog, trebuie să-mi pun însă și întrebarea dificilă referitoare la originea acestei caracteristici. Adică
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
consistență și înțelepciune implicită, are greutatea unei vieți cu toate ale sale, dar nici prea prea și nici foarte-foarte. El evită excesele, extremele, Eros și Thanatos se anulează reciproc în calitatea lor de referințe esențiale, se aplatizează într-o mediocritate jovială. (în filmul lui Nuri Bilge Ceylan, de pildă, Eros ia chipul fetei unui primar de cătun, care apare înconjurată de o lumină diafană în miez de noapte, ca un fel de bunăvestire. Ce folos însă, căci, după cum remarcă unul dintre
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
din cultul esențelor : „tout est pris à la légère”, spunea, revoltat, Poincaré. Fără a fi fatalist, el se ghidează doar după deviza vom trăi și vom vedea. Și trăiește, și trăiește... Să cînte deci muzica, viața nu este decît existența jovială întru moarte ! 5. Societatea post-țărănească Exerciții de perplexitate Domnilor, dumneavoastră nu cunoașteți românul actual ! și nici eu nu prea știu ce să spun... Cam aceasta ar fi premisa acestei „pilule”, rezumată în două parafraze. Să începem cu prima și, deoarece
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-o prin oraș. Odată, trecând prin Lipscani cu ceva treburi, chiar în fața magazinului "București", cu cine credeți că s-a întâlnit? Cu ea în persoană; la braț cu soțul. Și el, soțul, decupat din același material stilat și șlefuit, intelectual jovial și bonom, de aceeași înălțime și cu cocoașă asemănătoare. Păreau doi gemeni de sex diferit. El, cu o prezență de spirit rar întâlnită și cu un suflet deschis ca o carte de rugăciuni în mâna unui prelat, și-a făcut
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu contabilul-șef, un om mic și grăsuț, cu mult păr în urechi și în nas, cu sprâncenele unite haotic deasupra nasului, cu ochii injectați, dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
niciodată, spuse Janet Pardoe, arătând cu capul spre Myatt. — Ei, să lăsăm asta! Sunt destul de neliniștit de situație, spuse Myatt. Îi voi telefona consulului nostru de la Belgrad. — Să-i telefonezi și bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la tejgheaua prăvăliei din trecutul lui, la dormitorul slugilor. Mai era uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
mai scrie. Vede atelierul fotografului, tapetul roșu, canapeaua Îmbrăcată În piele, scîrțîind de cîte ori te așezi pe ea, sticlele de vodcă În jurul șemineului, nefolosit de ani de zile, de pe cînd trăia profesorul, storurile care nu se ridică niciodată, obrazul jovial și rotofei a lui Niki Bârsan. Îi aude rîsul lătrat, simte mirosul stătut de odaie În care au rămas peste noapte atîtea fete venite din provincie să dea examen la teatru. Apoi iar glasul doamnei E.: gluma-i glumă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vag. La capătul mesei ședea, Într-un fotoliu, doamna Bellairs, cu capul Înfășurat Într-un turban negru ce-i ascundea puțin obrajii de mucava. Refuză să vorbească, zise omul ce-i condusese. — Bună ziua, cucoană, o salută Prentice cu o amabilitate jovială. Doamna Bellairs continua să tacă. — Ți-am adus un musafir, cucoană, spuse domnul Prentice dîndu-se puțin la o parte, ca să-l arate pe Rowe. E tulburător pentru orice om să constate că a Început să inspire groază celorlalți; pe unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
patronul de la Gilou (chiar Îl chema Gilou? Era posibil) asculta cu atenție. Discuțiile despre bani și despre raportul calitate-preț Îi interesează Întotdeauna pe oameni, e o trăsătură caracteristică a lor. — A, uite-l pe Bulache! făcu Bruno pe un ton jovial, arătând spre un tânăr care tocmai intrase În local. Părea să aibă vreo douăzeci și doi de ani. Purta o haină militară de camuflaj și un tricou Greenpeace, avea tenul mat, părul negru Împletit În codițe; pe scurt, stilul rasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe peronul unei gări din cărămidă roșie. În spatele ei, pe invitați îi așteptau două harabale. Iarna fără zăpadă năclăise cu mocirlă groasă șoseaua de pămînt. Ne-am cățărat într-o căruță cu cai roșcovani, struniți de un căruțaș mustăcios și jovial. Omul vorbea în orații, ca la nuntă. Se auzea în tot atelajul gălăgia pe care o făcea glasul unui gazetar care, făcînd cu ochiul, ne-a atras atenția: - Ia uitați-vă: e „mijlocașul” lui Ion Istrati. Nu mi-am dat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
anesteziat cum era. Nu vede nici camera video, fiindcă eu sunt chircit de durere, țin camera la sân. Nu cred că m-a recunoscut imediat, dar, nu știu de ce, s-a bucurat la vederea lui Leac. E de-a dreptul jovial, cum naiba? Bietul de el, nu Înțelege nimic. Crede că-i ca pe vremuri: stâlcește pe unul În bătaie, ba cheamă și miliția, după un an-doi se văd pe stradă, se salută, ce s-a ales de tine, măi băiatule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]