149,721 matches
-
aportul lui Croh, în acele momente când semnele rezistenței culturale nu puteau să se manifeste decât în mod timorat, înseamnă a nu vedea rolul pe care criticul l-a jucat realmente în viața noastră literară.” Cu același respect al dreptei judecăți, expurgată de orice infiltrări ale umorilor negre, sunt conturate ferm și memorabil și efigiile unor George Ivașcu sau Geo Bogza, cel cu „mersul lui de inginer hotarnic șcareț măsura parcă latifundii literare proprii.” În general, caracterizările conclusive ale lui Ștefan
Nostalgii lucide by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12931_a_14256]
-
condiția ei de reacție primară, ea implică riscuri ce reduc de la sine torpoarea, comoditatea, rutina subînțelese măcar ca nuanțe în suita „echilibrului, ponderației, prudenței, tactului“. Cronicarul dă un examen de la un moment la altul al capacității sale de percepție, analiză, judecată. În temeiul acestei situații, un risc inevitabil este cel „de a formula printre cei dintîi, și dacă se poate chiar primul, judecăți despre opere ieșite atunci la lumina zilei, de a rosti în legătură cu ele un verdict, acel da sau nu
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
ponderației, prudenței, tactului“. Cronicarul dă un examen de la un moment la altul al capacității sale de percepție, analiză, judecată. În temeiul acestei situații, un risc inevitabil este cel „de a formula printre cei dintîi, și dacă se poate chiar primul, judecăți despre opere ieșite atunci la lumina zilei, de a rosti în legătură cu ele un verdict, acel da sau nu reclamat de G. Călinescu. În ce stă riscul? Riscul stă în posibilitatea de a te înșela, bineînțeles ceea ce i se poate accepta
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
adversari ai infelicelui comentator. Dacă vechii cronicari se aflau „sub vremi“, cronicarul literar se află neîndoios sub... autori. Îi trebuie un mare efort de conștiință spre a se degaja de povara raporturilor personale cu scriitorii, sprea a accede la o judecată senină, imperturbabilă: „Relațiile umane ale criticului se văd prea adesea periclitate, supuse erodărilor, ceea ce-i complică viața nespus de mult, iar uneori i-o face de-a dreptul insuportabilă. Are nevoie de forță morală pentru a nu-și abandona uneltele
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
Nicolae Manolescu M-am referit în editorialul trecut la Umberto Eco. În aceeași culegere, găsesc un text în care eseistul și romancierul italian se amuză copios pe seama unei culegeri de judecăți critice negative pe care André Bernard le-a spicuit din referate editoriale, recenzii din presă ori mai știu eu ce. Toate se referă la cărți socotite astăzi celebre și aparțin unor critici la fel de celebri, măcar în epoca în care au
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
iritat în versurile lui Eminescu de prezența unor neologisme cum ar fi scop. Îi sunau îndeajuns de prost ca să-i displacă poezia. Orice detaliu se poate interpune între operă și cititorul ei. În aceste condiții, nu e de mirare că judecățile diferă adesea complet. Istoria literaturii este și istoria receptării ei contradictorii.
De ce nu citim la fel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12969_a_14294]
-
cunoscător al comunismului românesc. Opus magnum al unui autor care a oferit și până acum câteva cărți fundamentale — Reinventarea politicului și Fantasmele salvării sunt doar două exemple — Stalinism pentru eternitate așază trei sferturi de secol de istorie românească în rama judecății politic-filozofice cu gesturile magice ale unui mare maestru al penelului. Galeria în care-și invită oaspeții se află la conjuncția dintre viziunile înspăimântătoare ale lui Bosch și portretistica macabră a „Capriciilor” lui Goya.
Demonii (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12970_a_14295]
-
rolul unei monogarfii despre un scriitor contemporan e acela de a spune, cît mai clar cu putință, care e locul scriitorului de care se ocupă în cadrul canonului literar al momentului. Acesta rămîne de altfel și criteriul esențial după care trebuie judecată reușita unui demers de acest tip. Constat totuși - și îmi asum riscurile unei atari generalizări - că cea mai mare parte a monogafiilor publicate astăzi se tem să calce pe urme deja călcate, se tem să spună lucruri „banale“ și caută
Despre cerșetorul de cafea by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13000_a_14325]
-
din afară și la fel de rar iese ceva de aici. O recentă anchetă a unui săptămînal bucureștean privind «cărțile anului» ne-a dovedit cît de zonată este viața literară, cît de «locale» sînt (în dese cazuri) opțiunile, cît de limitate sînt judecățile de ansamblu”. Difuzarea tipăriturilor e total nesatisfăcătoare: “Nu mai vorbim de marea pierdere «în adîncime»: circulația ideilor propulsoare și fertile e grav amputată iar o carte de valoare riscă să fie frustrată de ecoul cuvenit”. Din care pricină critica literară
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
acestuia fiind de natură a servi impostura. În continuare, dl Ilie Guțan ne înfățișează o sumă de considerații menite în intenția d-sale a proba “deriva spiritului critic” în perioada postdecembristă. Liberalizarea ar fi adus, în vîrteju-i de altminteri explicabil, judecăți de valoare “supuse unor criterii de conjunctură, prea subiective și arbitrare pentru a avea efectul scontat”. Să precizăm că, în cel puțin egală măsură, trebuie apreciată emanciparea de conjunctură a unor judecăți care nu mai sînt aservite ideologiei, care nu
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
ar fi adus, în vîrteju-i de altminteri explicabil, judecăți de valoare “supuse unor criterii de conjunctură, prea subiective și arbitrare pentru a avea efectul scontat”. Să precizăm că, în cel puțin egală măsură, trebuie apreciată emanciparea de conjunctură a unor judecăți care nu mai sînt aservite ideologiei, care nu se mai confruntă cu balaurii cenzurii instituționalizate. Cuvîntul de ordine firesc al criticii de după ’89 n-ar putea fi decît revizuirea. Surprinzător, confratele nostru se arată, conform unei scheme uzuale, de acord
Critică și liberalizare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12978_a_14303]
-
N-am vrut să dau lecții de civism sau de etică nimănui, să diabolizez pe cineva, nici să excomunic ereticii sau să fiu un gardian al templului care deține cunoștințe superioare. Nu a fost în intenția mea de a emite judecăți de valoare sau de a condamna pe cineva - ad hominem - nici chiar pe informatori. Știam că au fost oameni condiționați, șantajați, speriați, supuși unor presiuni morale, sociale ori au fost ispitiți pentru obținerea unor interese materiale. Și în special, le
Bujor Nedelcovici: „Încîlciți ca șerpii într-un sac“ by Mircea Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12983_a_14308]
-
Mihai Calotă îi dă târcoale Dorei, speriat parcă de vitalitatea ei. Din alte vremuri, Alexandru Palade, tatăl lui, presimte mai curând decât înțelege tragedia care dă târcoale și asistă neputincios la consecințele ei. Acest grup de interpreți este purtătorul severei judecăți morale produse de regizor: realitatea lor scenică e construită din ticuri și scheme de comportament, momentele cântate și dansate accentuează convenția unei lumi care a vrut să refuze convențiile. În acest grup performanța actoricească poate fi apreciată doar în funcție de felul
Nota de plată by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13069_a_14394]
-
certificatul de naștere al viitorului prozator -, o urmează pas cu pas, cu o tenacitate de detectiv, în încercarea de a descifra „cazul” scriitorului Panait Istrati. În acest demers autorul este prea puțin un critic literar (el nu face decît tangențial judecăți de valoare asupra operei lui Istrati, iar referirile la scrierile sale au ca scop doar exemplificarea modului în care anumite episoade ale existenței reale au fost transpuse în ficțiune). În schimb, este un neobosit scormonitor în arhive, istoric sociolog, psihanalist
Cine a fost Panait Istrati? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13036_a_14361]
-
Așa dară noi numai datorinte facem și avem (...). Mă rog deci Maestății tale să fii judecătoriu și să fie trași la răspundere...”. Nu i-a făcut dreptate Împăratul, căci n-avea cum să fie de partea unui român aflat În judecată cu ungurii, dar l-a eliberat din Închisoare, mai ales că Însuși Regele Carol I a intervenit pentru eliberarea lui, mișcat profund de dragostea lui de țară, de drumurile nenumărate pe care le-a făcut pentru a căra cărți spre
Badea Cârţan. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by George Baciu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1445]
-
unde își trăiește anotimpurile vieții asemeni nouă, celorlalți. Timpul de fente și giumbușlucuri scurs, poetul își exhibă rănile sângerânde, cu un patos nou, întregitor, generator de tragic: "M-am întâlnit cu trupul meu gol în oglindă/ gol ca în ziua judecății de Apoi// nu mai era zeu valsând pe netezimea mării/ nu mai era mândria arborelui meu genealogic/ nu mai era decât un spectru" (întâlnire cu trupul meu). O adiere străpunge însă jelania tristei condiții a veteranului, virtualitatea o transformă în
Ultimul spectacol by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/9237_a_10562]
-
trecut bine de optzeci de ani, privește atât de limpede obiectul său de studiu, mișcându-se cu ușurință printre concepte și adevăruri estetice relevate de cercetarea (permanentă aproape) a operei eminesciene. De la carte la carte, ideile câștigă În profunzime, unele judecăți de valoare se impun definitiv, unghiul percepției este tot mai nuanțat, Încât George Popa este considerat (deocamdată de voci singulare) drept cel mai de seamă eminescolog al ultimelor decenii. Într-o introducere de autor, intitulată Arhetipul sinelui eminescian, acesta se
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
viața roadele visului. Străjeri la porțile munților, o turmă De creste. Zestrea proscrisului. Suntem aici : lumina cea de pe urmă. Când zorile se vor uni cu negurile morții Ne vom scula din orbita pământului toți morții Să-și dea răspunsul la «judecata din urmă». SFERE Mă dau de-a dura prin univers Cu partea mea bună, cu partea mea rea, O emisferă-aduceam de departe Și cealaltă se Împlinea. Pe jumătate sunt lupul sălbatic Sunt pasărea cerului liberă-n vânt, Ochii mei sorb
Editura Destine Literare by Livia Neamțu Chiriacescu () [Corola-journal/Science/76_a_330]
-
m u l t e a l t e l e , nenominalizate aici, se observă cu ochiul liber și În România după aproape primul deceniu al mileniului al doilea. Politica a acaparat nu conjunctural, aproape, În totalitate, spiritul, Încât cititul, judecata de valoare au rămas la periferia interesului național; ori În preocupările celor puțini care mai cred În polimorfismul cuvintelor, În actul de comunicare, În stabilirea relațiilor umane, Întâi prin... spirit. Iată de ce cartea convorbiri cu Octavian Paler, semnată Daniel CristeaEnache
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
Zeci, sute, de asemenea formulări În sinteze, populează cartea; ele Însele pot fi adunate și publicate separat, ca În atâtea cazuri ale culturii lumii. Ceea ce este ingenios, irepetabil (ca la Emil Cioran Pe culmile disperării, ori ca la Petre Țuțea, judecățile riguros speculative În plan filosofic, religios, ori de morală), la Octavian Paler se adâncește aproape dantesc În limbajele de cugetare, unde proprietatea cuvintelor intră În consonanță cu transluciditatea emanației de sensuri. Rețin câteva: „principalele mele calități sunt defectele mele”, „disperarea
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
în conjuncturalism și, reiterez, într-o regretabilă absență a efortului structurant. Speciile cultivate predilect sunt cele ale divertismentului, ale happeningului. Tipul de artă evocat se adresează unui public needucat, lipsit de pretenții, de sensibilități, descumpănit, buimăcit, văduvit de repere, de judecăți valabile și selective. Într-un cuvânt, lobotomizat. Nu anatemizez audiența pentru ignoranță. De vină e școala, familia, anturajul, și cu precădere massmedia (televiziunea, radio-ul, internetul ș.a.m.d). Avem colectivități placide, descumpănite, lipsite de atașamente și păreri, supuse continuu
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
vol. IV, The University of Chicago Press, p. 88. într-un articol intitulat Dicționarul scriitorilor români (Jurnalul literar, nr. 1-2, ianuarie, 1999) apreciam textul despre Eliade din volumul al II-lea, coordonat de Mircea Zaciu. Remarcam analizele subtile ale operelor, judecățile de valoare și sesizarea timbrului unic al memorialisticii, literaturii realiste și a celei fantastice. Atrăgeam însă atenția asupra câtorva lipsuri și, în primul rând, asupra indicării inexacte a datei nașterii. în vara anului 2005 s-a tipărit volumul al III
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
și păcatul se naște așa, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește”<footnote Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia..., vol. I, p. 277. footnote>. Referindu-se la numărul și felul ispitelor, scriitorul
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
auzire de cele spurcate; în gâtlej, iubire de bunătăți cu îndulcire. În toate lucrurile a semănat neghină: în nașterea fecioriei, curvie; în vremea morții, deznădăjduire; în viețuire, urâciune; în cumpărare și vânzare, înșelăciune; în stăpânire, trufie; în supunere, neascultare; în judecăți, nedreptate. În toate a semănat neghină. La arătare, facere de răutăți. Neghină a semănat în veselia cea multă; întru întristarea cea pentru păcate, deznădăjduire. Pe acestea toate le-a semănat vrăjmașul, pentru ca prin mulțimea neghinelor să facă grâul netrebnic, să
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
pe măsura unor declarații noi, care nu-l pot recepta decât ca mister. Sfârșitul operei, rezolvarea labirintului morții Îl eliberează pe presupusul vinovat, descoperind o altă serie de convingeri nemotivate, de răutăți capricioase sau de fapte inexplicabile. Impulsurile constructive și judecata clară și precisă, În conformitate cu propria disciplină, curăță terenul și orice formă de necunoscut. Iubire și crimă? În contrast cu alte opere literare, În romanul lui Aris Fioretos nu numai că se urmărește reconstituirea conștiinței În realitatea sa cotidiană, dar se și dublează
ALECART, nr. 11 by Bianca Dumencu () [Corola-journal/Science/91729_a_92882]