988 matches
-
Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon, a feliilor de cașcaval izbite de mutre de clovni, a căpșunilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în câteva zile, majoritatea înnebunea și își găsea sfârșitul în mila gravitației pământului, care le primea în îmbrățișarea ei dură. Bărbații căutau la fiecare colț de stradă și întrebau pe toată lumea: "N-ați văzut un bătrânel, cam de un metru jumate, chel și cu perciuni albi? Purta mereu un cojoc albastru, rărit de vreme". Dar nimeni nu vedea nimic niciodată, pentru că majoritatea căuta o persoană cam cu aceleași caracteristici. Au fost luni îngrozitoare! Într-un final, când destui și-au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o prefera mereu Baronul. Trebuiau să vină din Leverif și trebuiau să-l știe pe Arvon sau măcar să se fi întâlnit cu el înainte să se suie în acest tren! În cât timp vom ajunge? Mai puțin de o zi jumate. Poftim? Cum mai puțin de o zi jumate? Leverif e în partea cealaltă a globului! Da. Și tunelul prin care vom trece e complet vidat. Fără forțe de frecare. Vom zbura. I-am dat dreptate și am plecat mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Leverif și trebuiau să-l știe pe Arvon sau măcar să se fi întâlnit cu el înainte să se suie în acest tren! În cât timp vom ajunge? Mai puțin de o zi jumate. Poftim? Cum mai puțin de o zi jumate? Leverif e în partea cealaltă a globului! Da. Și tunelul prin care vom trece e complet vidat. Fără forțe de frecare. Vom zbura. I-am dat dreptate și am plecat mai departe. M-am uitat la fețele tuturor celor pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Pentru a începe o convorbire telefonică, apăsați tasta 1. Urmez instrucțiunile și aștept nerăbdătoare, în timp ce telefonul începe să sune. ― Alo? Vocea e pe jumătate adormită. ― Geraldine? ― O, Doamne, tu ești! Stai așa, să mă trezesc. ― Ce oră e acolo? ― Două jumate dimineața. ― O, îmi pare foarte rău, nu mi-am dat seama. Uite ce e, hai să te sun dimineață... Geraldine mă întrerupe. ― Ai înnebunit? M-am gândit toată ziua la tine și la naiba, e doar vorba de somn. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ataci clasa. Trebuie să omorâm fiecare taur și fiecare preot În parte. Pe toți. Doar așa o să dispară. — Hai, păstrează toate astea pentru Întânirea ta, spuse al doilea. Uite și tu ce barbarie mai e și Madridul ăsta. E unșpe jumate și ăștia tot stau și se-ndoapă. — Abia pe la zece s-au apucat să mănânce, spuse al doilea. Și au fost multe feluri. Și și-au plătit vinul ăla ieftin și slab. Cum să existe solidaritate Între muncitori cu tâmpiți ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
caii rămași acolo cu săniile Își scuturau capetele. George și Nick erau ferciți. Țineau unul la celălalt. Știau că-i așteaptă Întoarcerea acasă. Când trebuie să te-ntorci la școală? Întrebă Nick. — La noapte. Trebuie să prind trenu’ de zece jumate din Montreux. — Păcat că numai poți sta să facem Dent du Lys mâine. — Tre’ să primesc o educație, spuse George. Uau, Mike, nu ți-ar plăcea dacă am putea să tot vagabonțim Împreună? Să ne luăm schiurile și să luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
erau o grămadă de tipi pe care-i știa de când concurase În Paris, Înainte de război, care stăteau În Maisons și aveau tot timpul, pentru că munca la grajduri, În ce-i privește pe jochei, se termină la nouă dimineața. La cinci jumate scot primul grup de cai și Îi aleargă la galop, iar la opt scot al doilea grup. Da’ asta Însemna să te scoli chiar dimineață de tot și seara să te culci devreme. Iar când un jocheu e sub contract
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
făcu nici un gest, așa că-i dădui eu băiatului douăzeci de cenți. După ce ne-am spălat, am zis să mergem să mâncăm ceva. Am luat prânzul la restaurantul lui Jimmy Hanley. Erau o mulțime de băieți pe-acolo. Când eram pe la jumatea mesei apăru și John și se așeză la masa noastră. Jack nu prea vorbea. — Cum stai cu greutatea, Jack? Întrebă John, văzând că Jack tocmai terminase un prânz destul de serios. — Mă-ncadrez și Îmbrăcat. Nu-și făcea niciodată griji În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
privi În timp ce se Îndepărta pe stradă, un bărbat foarte bătrân care se cam clătina, dar cu demnitate. De ce nu l-ai mai lăsat să bea? Întrebă chelnerul care nu se grăbea prea tare, În timp ce trăgeau obloanele. Nu-i Încă două jumate. — Vreau să mă duc să mă culc. Și ce mai era, o oră? — Pentru mine Înseamnă mai mult decât pentru el. — O oră e la fel pentru toată lumea. — Vorbești și tu ca un bătrân. Dacă vrea, poa’ să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
un obicei urât. Chelnerița se Îndepărtă și Johnson luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Johnson luă o gură de cafea și-și aprinse o țigară. Pendula de pe perete arăta că-i zece fără un sfert. Ceasul lui o luase puțin Înainte. Trenul trebuia să sosească la zece jumate - o oră Întârziere Însemna deja unșpe jumate. Johnson o strigă pe chelneriță: — Signorina! — Ce doriți, domnule? — N-ai vrea să te joci cu mine? o Întrebă. Chelnerița roși: — Nu, domnule. Nu mă refer la ceva violent. N-ai vrea să ne strângem câțiva și să vedem cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
aș fi un zoolog care nu a văzut niciodată un leviatan viu, iar tu ai văzut cum arată Moby Dick din balenieră? Cât avea, șaișpe, optișpe inci? — N-aș putea să zic. — Ai zice că avea un kil, un kil jumate, două kile? — Nu am cum să estimez. Iar tu nu ești zoolog. Doar acum te-ai transformat Într-unul. — Necircumcis? — Așa mi s-a părut. — Mă Întreb dacă femeile chiar preferă așa o chestie. — Prespun că le mai interesează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aveam de gând să merg la Madrid și Richard, care-și petrecuse o vreme în Spania în tinerețe, avea o mulțime de sfaturi de dat despre ce ar trebui să văd și să fac acolo. Apoi s-a făcut zece jumate și era timpul să plec. Pe drum spre casă, m-am oprit la LoPrice, supermarketul din capătul străzii mele, să iau o cutie de lapte și niște pâine pentru dimineață. Bărbatul din fața mea la coada de la casă și-a pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Danny prinzând iar să țopăie. Am priceput. Știi ceva, mamă ? Știi ce-a zis Drew ? Că există un tip care s-a înecat aici, într-un an, și-a înviat. Nu-i grozav ? Acum tipu’ are sângele rece. E, așa, jumate pește ! Ellis a clătinat din cap. Poveștile naibii, a comentat el, dar Mary a sesizat că omul își ținea un ochi ațintit în lungul râului, ca și când se aștepta ca un bărbat s-apară din clipă-n clipă înotând pe lângă ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe ea cât oi sta acolo. Lipsa banilor mă paraliza, așa cum o paralizează pe maică-mea nota de plată de la restaurantele la care o duc când vine în București. Își duce mâna la gură și zice: - Mamă, pentru Dumnezeu! E jumate din pensia mea! Iar eu nu știu de ce nu mă stăpânesc să-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
unghiile curate și miroseau a BOB sector IV. Ne priveau și pe mine, și pe „sclifosiții ăia de plozi de la MF3” cu o doză de dispreț asociat cu scârbă. Cel mult aruncau peste umăr: - Fără comentarii, tovarășa! Ați făcut o jumate de normă. Și ieri v-a plecat un copil cu patru cartofi în sân. Ce, credeți că nu știm tot? Nu știm ce vorbiți cu ei când credeți că nu este nimeni să vă audă ? Ia uită-te puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
de asta.” „Lasă-mă, dom’le, cu vizitatu’, nu vedeți ce fac pe stradă. Spuneți-mi numele dumneavoastră” „Miclea” „Miclea... Sunteți cumva rudă cu directoru’ de la spital.” „Nu, dom’le, nu sunt!” „Mă gândeam eu. Semnați aici. Dacă peste o jumate de oră vă mai prind prin oraș, vă dau amendă și vă duc direct la inspectoratul școlar!...” „Hîî, pe tovarășu’ l-o oprit poliția...” „V-o amendat, tovarășu’, pentru noi, că suntem răi, tovarășu’?” „Noi nu suntem răi, tovarășu’, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
chirie. Nu-mi păsa. Am dat o avere pe două costume negre, pantofi negri cu toc, ciorapi de mătase și o poșetă Chloe. Exagerat de mult. De fiecare dată când semnam pentru o nouă achiziție, îmi aminteam de cele două mii jumate pe care i le plătisem lui Neris Hemming și tresăream. Ar fi trebuit să mă țin după ea și să încerc să-mi recuperez banii - deși sigur era ceva în clauzele cu litere minuscule care mă avertiza că nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
urc în dric. I-am spus că aveam o întâlnire peste drum, la „Gambrinus“, cu un editor. A surâs. S-a aplecat, prinzându-mă pe după umeri și șoptindu-mi la ureche: — Acu’, pă bune. Asta-i leafa ta? O sută jumate de coconei sau mi-ai zis-o ca s-o faci pe fătucă să plângă? O dau gata chestiile astea cu artiștii fomiști, poeții care scrie în mizerie și fără nici o perspectivă în bancă. E o crimă să-i zici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mamă? Crezi că ne mai lua Basarabia sau Ardealul dacă porneam noi războiul?“ Pericolul era altul, chibzuise el: „Nu aveam gloanțe destule. Îmi spusese un văr care lucra la Arsenal. Pe cap de român nu era atunci decât două cartușe jumate la primul atac. Calculată populația toată, să nu fie discuție, de la ăl de țâță și până la veteranii de la șap’șapte, luați de după Anuarul de la Statistică. Cu ce mai scotea din stoc, la atacul al doilea venea cam zece și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Eram la Tanger, În niște băi turcești, iar eu o ungeam toată cu ulei din ăla care se vinde pentru curulețul bebelușilor. Dumneata ai uns vreodată o femeie cu ulei, de jos și pînă sus, așa cum trebuie? Fermín, e douășpe jumate noaptea și nu mă mai țin pe picioare de somn. — Iartă-mă, Daniel. Tatăl dumitale a insistat să vin la cină, iar apoi a dat peste mine o blegeală, fiindcă asupra mea carnea de vînat are un efect narcotic. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Întîrziat. În orice caz, dacă Îl vedeți Înainte să meargă la culcare, v-aș fi recunoscător dacă i-ați spune să-mi dea un telefon. Daniel Sempere, vecinul prietenei dumneavoastră Merceditas. Nici o grijă, numai că vă previn, eu la opt jumate mă bag În pat. Imediat am sunat acasă la Barceló, sperînd că Fermín trecuse pe acolo pentru a-i goli cămara Bernardei sau pentru a o Încolți În camera de călcat rufe. Nu mi-a dat prin cap că-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Încă de la prima oră a dimineții. „Ce aveți, mă, de Împărțit la ora-sta?“, zice Grințu În timp ce-i apucă de gulere și-i dă cap În cap. Își privește ceasul și spune ca pentru el: „Ia uite, nu-i nici șase jumate și au și Început bumbăceala! Luați imediat tomberoanele și mergeți și le deșertați la groapă, hai!“ Obiectele inutile, de fapt fragmentele de obiecte care stau aruncate grămadă Într-un tomberon de gunoi, alcătuiesc adesea o imagine fascinantă și Grințu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
am sunat ca să te bat iar la cap, deși nu reușesc să găsesc vreun motiv pentru care o fată atrăgătoare de vârsta ta stă acasă singură joi noaptea, mestecând batoane cu carne și vorbind cu un câine de două kilograme jumate, dar asta n-are nici o legătură. Mi-a venit o idee absolut genială. Ai un minut liber? Am pufnit amândoi. În mod evident, toate minutele mele erau libere. —N-ai Înțeles nimic. Vorbesc cu un câine de două kilograme. —Bette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]