758 matches
-
abia făcea auzite teoriile privind gratuitatea actului artistic, migrațiile lui Caragiale de la liberali la conservatori, de la conservatori la radicali, de la radicali la conservatori-democrați influențează totuși receptarea operei lui. Astfel, când dramaturgul trece cu arme și bagaje de la liberali în tabăra junimiștilor conservatori la Timpul, ziarul celor dintâi, Telegraful, nu ratează nici o ocazie de a-l denigra. În ciuda succesului de critică și de public înregistrat de traducerea lui Caragiale la piesa Roma învinsă, ziarul citat publică poemul cu accente pamfletare Traduttore, traditore
Oglinzi fidele și contrafăcute by Adina-Ștefania Ciurea () [Corola-journal/Journalistic/13410_a_14735]
-
în Bucureștiul ocupat, suferind, pentru asta, după război, o detenție la Văcărești. Moare, uitat și rău văzut de opinia publică, în 1925, la 77 de ani. În timpul vieții opera să n-a fost apreciată la înaltă ei valoare estetică. Încă junimiștii îl socotiseră, pentru scrierile de început, "scriitor poporal" și de acest calificativ n-a putut scăpa. Asta deși, prin cîteva nuvele și povestiri (Popa Tanda, Scormon, Gura satului, apoi, în 1884 Pădureanca) Slavici e un mare prozator, de o înaltă
Capodopera lui Slavici by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17729_a_19054]
-
Mișu Paleologu: „ Jntors de la Paris, bunicul a fost avocat, om politic conservator și director la «Timpul» în epoca în care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu mai încape discuție, cei mai deștepți români"1*. Cam cum se manifesta această „oarecare aversiune față de junimiști" a
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
care Eminescu era redactor-șef. Bunicul era un fel de «politruc» al NababuluiCantacuzino, la ziar, și avea o oarecare aversiune față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu mai încape discuție, cei mai deștepți români"1*. Cam cum se manifesta această „oarecare aversiune față de junimiști" a directorului de la „Timpul" ne povestește peste mai bine de un secol chiar nepotul său: „A făcut un banc, odată
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
față de junimiști, ceea ce pentru mine e un mare semn de întrebare, mă tulbură și mă ofensează, fiindcă știu bine că junimiștii au fost, nu mai încape discuție, cei mai deștepți români"1*. Cam cum se manifesta această „oarecare aversiune față de junimiști" a directorului de la „Timpul" ne povestește peste mai bine de un secol chiar nepotul său: „A făcut un banc, odată, cu un fonograf, la care a pus imprimarea unei cuvântări a lui Gambetta, care mai avea un spațiu pe care
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6758_a_8083]
-
Tudor Arghezi lipseau din manualele școlare. Eram, pe atunci, elev al Colegiului Național Carol I din Craiova și membru al Cenaclului literar adiacent „Ion Maiorescu”. În această calitate care ne stimula, fiind noi „cenaclieri”, să ne dăm oarece ifose de „junimiști”, m-am angajat să fac o „comunicare” despre scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri. Pentru o cât mai corectă informare, am recurs la ajutorul Bibliotecii Aman din localitate. Parcurgând scrisorile lui Ion Ghica din ediția îngrijită de P. V.
G. Pienescu: „Colaborarea cu Tudor Arghezi (...) a fost una din marile împliniri ale vieții mele“ by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/5824_a_7149]
-
realizînd un album de monstruozități. Am fost tentați a spune caricaturi, dar termenul n-ar fi fost adecvat, întrucît autorul nu deformează stilistic, ci transcrie malformațiile realului, dobîndind aproape exclusiv "cópii după natură", spre a ne sluji de titlul altui junimist. Caricatura e un prilej de-a visa în negativ, de-a savura deformarea în sine, în raza gratuității, aci avem observații amare, canale cognitive și stimuli ai reflecției. Cîteva exemple. Dacă în timpul comunismului funcționau, explicabil, două ierarhii axiologice paralele, una
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
în numărul din Ianuarie 1873, unde apărea o notiță nesemnată despre cărțile lui Jules Verne apărute recent la Paris. "Sperăm că aceste scrieri vor găsi și între Români cititori numeroși" scrie autorul notiței care trebuie să fi fost, crede Hobana, junimistul George Panu. Acesta vorbește în Amintiri de la Junimea din Iași despre lecturile din Jules Verne care produseseră asupra sa "o impresie colosală". în "Familia" din 1876 este comentată Călătorie de la pământ la lună, anunțându-se publicarea de "estracturi". Vor urma
Jules Verne și românii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11714_a_13039]
-
tot rolul proeminent al lui Titu Maiorescu, Junimea s-ar fi risipit dacă n-ar fi existat grija, mereu la post, a lui Iacob Negruzzi, care, are dreptate dl Nicolae Mecu, avea cu adevărat vocația comunicării, întreținînd legături cu toți junimiștii. Ce să mai spun de Convorbiri literare, întemeiată în martie 1867, dacă Iacob Negruzzi (apelativul Jacques) n-ar fi devenit redactorul ei, îngrijindu-se de colaborări cu care întreținea (compozițional) revista și asigurîndu-i o apariție regulată? Încît prin aceste servicii
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
mai ales, pentru acceptarea ideologiei neuitatei Societăți, care nu punea preț (ba chiar abhora) spiritul revoluționar de sorginte franceză, de care se îmbibaseră toți fruntașii spiritului public românesc, de la pașoptiști încoace. Aceasta a deosebit, din capul locului, Junimea și pe junimiștii reprezentativi de spiritul public românesc. Din această cauză Junimea și junimiștii adoptă un punct de vedere mai conservativ în judecarea organismului românesc. Întregul examen critic al procesului de constituire a civilizației și a culturii noastre, întreprins de Maiorescu prin memorabilele
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
ba chiar abhora) spiritul revoluționar de sorginte franceză, de care se îmbibaseră toți fruntașii spiritului public românesc, de la pașoptiști încoace. Aceasta a deosebit, din capul locului, Junimea și pe junimiștii reprezentativi de spiritul public românesc. Din această cauză Junimea și junimiștii adoptă un punct de vedere mai conservativ în judecarea organismului românesc. Întregul examen critic al procesului de constituire a civilizației și a culturii noastre, întreprins de Maiorescu prin memorabilele sale studii de la începutul întemeierii Convorbirilor literare (pe care ceilalți junimiști
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
Maiorescu prin memorabilele sale studii de la începutul întemeierii Convorbirilor literare (pe care ceilalți junimiști, cu deosebire toți fondatorii Societății, le-au acceptat prin comuniune ideologică perfectă), se datorează acelui spirit germanic care a guvernat formația lor intelectuală. De altfel, îndreptarea junimiștilor, din 1871, spre politica partidului conservator în formare se explică tot prin impregnarea lor de spiritul germanic, care le-a tutelat procesul formației intelectuale. Să admitem că decizia de a studia în Germania nu a fost a lui Iacob Negruzzi
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
Negruzzi, mort, din păcate, la 60 de ani, în 1868 (puțină vreme după reîntoarcerea lui Iacob de la studii) a transferat - cum observă autorul cărții pe care o comentez - prietenia cu bătrînul Costache Negruzzi într-o dragoste filială asupra tînărului nostru junimist. Pentru Junimea și revista ei, la începuturi, această afiliere a bătrînului, acuma, bard Alecsandri a fost o cucerire extraordinar de importantă, conferindu-i prestigiu, legitimitate și onorabilitate în luptele pe care le pornise și le susținea. Și, încă o dată, acesta
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
o ediție de 7 (șapte) volume de Scrieri complete, poate doar Amintiri din Junimea (redactate în 1889-1890, dar publicate în 1919) rezistă (dramaturgia și romanul Mihai Vereanu sînt de neluat în seamă), deși adevăratul memorialist al Junimii este, totuși, dizidentul junimist G. Panu cu Amintiri de la Junimea din Iași, apărute, în revista Săptămîna din 1901 pînă în 1906 și publicate în 1908. Dl Nicolae Mecu nu comite deloc eroarea de a încerca să supraevalueze scrierile literare ale lui Jacob Negruzzi, le
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
numai, ca un argument suplimentar, deferența cu care întâmpină Z. Ornea în prefață informațiile furnizate de autor. Destule, scrie acesta, îi erau necunoscute (or, a-l surprinde pe Ornea pe terenul factologiei literare e o performanță). Anecdota, bătrâna anécdotă a junimiștilor, nu mai primează. Ea secondează sau, mai bine zis, escortează un fir director a cărui natură e mai puțin accidentală. Greu de descris, nu și de aproximat, această natură pune „în vedetă” instituțiile vieții literare. Cafeneaua, cenaclul, redacția, editura, librăria
Când anecdota nu primează by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2520_a_3845]
-
corespondență poet-Veronica Micle, cîtă îngrijorare a provocat această tergiversată cerere de pensie și cît efort a depus, în acest scop, marele poet. Apoi o hazoasă poezie (sub formă de scrisoare în versuri către Iacob Negruzzi aflat la Iași) a cîtorva junimiști prezenți la o reuniune literară ce a avut loc la Mite Kremnitz. Poezia-scrisoare e datată 31 decembrie 1879 și, de la un vers încolo, e scrisă de Eminescu. O inedită eminesciană fără valoare estetică, dar o inedită, totuși, a poetului. Urmează
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
au fost germanice? Cum, sărind peste cîteva decenii bune (chiar dacă dl Hîncu nu o amintește), toata ideologia conservatoare a Junimii este, și ea, de influență germanica, deși, în 1897, în prefață la vol. I din Discursuri parlamentare, Maiorescu menționa că junimiștii, cu modul lor de judecată, mai mult englezește evoluționar decît franțuzește revoluționar (un rol hotărîtor l-a exercitat cartea lui Th. Buckle, Istoria civilizației în Anglia) nu acordau momentului 1848 rolul pe care i-l acordau oamenii politici munteni, mai
Un studiu imagologic by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18165_a_19490]
-
într-o cămară, cu intermezzo-uri în cer. Acolo se coace intriga, acolo se face promisiunea de fericire, pe cînd afară, "sub șirul lung de mîndri tei", e ruptura, dizolvarea vrăjii. Interiorul adăpostește, spațiul deschis destramă. Cel mai "casnic" dintre junimiști e, de departe, Slavici. Ideea de comunitate, de spațiu cu reguli și cu îngrădiri pe care o transmite nu poate exista în afara casei, care-și păstrează funcțiile și cînd e transformată în crîșmă, spațiu al tuturor libertăților. Casa și generațiile
Case din cărți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9220_a_10545]
-
duelț - consemnează Negruzzi - a fost o învălmășeală în timpul dansului".4 ,Duelul era la ordinea zilei", scrie Vasile Alecsandri în 1862, observând că tinerii boieri români reveniți din occident ,se băteau șîn duelț pentru motivuri de nimic". La începutul anului 1865, junimiștii P.P. Carp și I. Negruzzi, ambii reveniți la Iași de la studii în Germania, amenință cu provocarea la duel pe oricine contestă achitarea lui Maiorescu în procesul de imoralitate care îi fusese intentat.5 Și viața erotică agitată a Elizei Balș
Din nou despre duelul la români by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11326_a_12651]
-
inventeze curente literare. Dar mai târziu, când va oficia în cenaclul și revista "Sburătorul", va avea un răspuns clar, în sensul modernismului. Sincronismul, modernismul, liberalismul erau "ideile revoluționare" ale lui E. Lovinescu: revoluționare atât pentru contextul conservator românesc, dominat de junimiști, cât și pentru disponibilitatea psihologică a militantului. În capitolul XXXVI, ultimul din Memorii II, E. Lovinescu se străduiește să explice mecanismul psihologic prin care se afirmă "natura bovarică" a ideilor sale revoluționare: Caracterul de analiză psihologică a acestor pagini mă
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
imediata apropiere. "Cald și frig nu i-a fost nimănui lîngă dînsul" - avea să scrie Iorga la moartea sa, exprimînd un adevăr resimțit de mulți, dar nerostit din delicatețe, cîtă vreme Maiorescu era încă viu". Dacă s-a afirmat că junimistul i-a deprins pe tineri cu disciplina gîndirii, aceasta n-ar putea fi decît "o eroare": Dacă i-a învățat într-adevăr ceva, atunci i-a învățat a-i urmări raționamentele și a le subscrie. Le-a imprimat tiparele gîndirii
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
incorigibil? Alexandru Dobrescu nu se îndoiește: "A învățat să se ascundă în sine și să se arate lumii comme il faut, adică manierat, curtenitor, protocolar", "și-a chinuit trupul și firea pînă au intrat în tiparele prestabilite", ca și cum totul la junimist ar fi constituit un mizerabil mimetism, "o mască într-atît de fără cusur, încît a fost luată drept carne vie". Studiul logicii însăși ar fi incriminator, deoarece acesta, oroare, "l-a învățat să dezvolte, să tragă concluzii din premise, să convingă
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
de tăișul logicii". Bruscat încă o dată pentru că a manifestat interes față de sofiștii greci, Protagoras, Gorgias și Predicos, promițînd "a se ocupa de ei într-una din tezele de doctorat, anunțînd și o călătorie la Berlin, pentru cercetări în Biblioteca Regală", junimistul e acuzat nemijlocit de "minciună", în virtutea unei însemnări de jurnal din adolescență, în realitate de-o inclementă autocritică: "O piedică rămînea totuși: legea morală. Dar Maiorescu începuse a exersa "minciuna" cu mult înainte. "O greșeală care poate să se fi
Un duel cu aerul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7732_a_9057]
-
limbajului folosit, dar în prefacerea unor accidente de informație, a unor eventuale uitări sau omisiuni într-o campanie deliberată de "manipulare a opiniei publice". Ca să nu mai spun că Maiorescu iese din anchetă ca un ticălos care, în acord cu junimiștii, conservatorii și liberalii vremii, l-a înlăturat cu brutalitate pe Eminescu din viața publică, mituindu-l (așa cum citiți!) pe doctorul Șuțu ca să-l interneze ilegal pe poet, fără ca acesta să fi fost cu adevărat bolnav. Iar doctorul Șuțu s-a
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
germaniști, Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu, și-au asumat, cu ceva timp în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este prima ediție critică integrală (și) autentică a acestui text fundamental pentru înțelegerea profilului criticului junimist. Din acest proiect, a apărut deocamdată primul volum - care cuprinde însemnările maioresciene din perioada 1855-1882 -, dar și cel de-al doilea este deja pregătit să apară, ceea ce ne oferă garanția reconfortantă că, la 97 de ani de la dispariția autorului, jurnalul
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]