687 matches
-
Înfăptuiască planurile”36. În a patra zi a lunii Phamenoth, Într-o luni, la ora unsprezece dimineața 37, Mani moare, la capătul a douăzeci și șase de zile de Închisoare 38. Două izvoare siriene menționează că trupul i-a fost jupuit, iar pielea, umplută cu fîn, a fost expusă la porțile orașului elamiților, B@3@t-Lapat39. Moartea lui a fost urmată de un soi de interregn, după care Sisinnios (M@2@r S@1@sin) și aliatul său Gabriabios (M@2
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru a arăta## că au fost eliberați din Întuneric; căci În Întuneric sînt toate ereziile (in tenebris omnis haeresis esse)”44. După ce Îi ucid pe Arhonții Întunericului, Fii Spiritului Viu le aduc trupurile neînsuflețite la Mama celor Vii; aceasta Îi jupoaie și făurește din pieile lor unsprezece (sau zece45) ceruri, azvîrlindu-le trupurile În Întuneric, unde acestea formează opt pămînturi. În vreme ce Theodor Îi conferă Mamei celor Vii rolul de Creator al Lumii, Faptele lui Archelaus 46 și alte surse 47 atribuie acest
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fura; a fura libertatea; fusta; genunchi; greșit; hoții; idee; ideologii; imobilizat; un inel; inima mea; inimă; interzice; a interzice; iubire; împacheta; a împerechea; împiedica; împreunare; încearcă; încheia; încheie; închide; încrucișa; încuia; încuietoare; înfrînare; înfrînat; înlănțui; înlănțuire; înlănțuit; înnoadă; înota; joc; jupui; jurăminte; lega; legătură; lege; legea; libertate; limita; a limita; limită; lipi; lua libertatea; mașina; mănunchi; mîini; mîna; mîna frîntă; mînă; la mînă; moșneag; neajutorat; nebun; neputință; niciuna; un nod; de noi; nor; oaie; obliga; a obliga; obligație; obligații; oboseală; om
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Ingrediente: 2 gecko, 21 g corn de cerb tăiat felii, vin chinezesc pentru gătit. Ingredientele se găsesc la magazinele chinezești de plante medicinale. Preparare: lăsați de cu seară cei 2 gecko în apă curată. Tăiați-le capetele și picioarele și jupuiți-le pielea neagră, apoi puneți-i pe o folie de aluminiu să se usuce, la foc mic. Coaceți puțin cornul de cerb. Măcinați fin ambele ingrediente. Luați câte 3,5 g, cu vin, înainte de culcare. Dacă deveniți nervos sau nu
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
mă lăsam / Și pe dânsa junghiam, / Că nici doctorul din sat, / Cât o umblat n-o-nvățat / La moarte otravă de dat, / Și nici dumnealui nu poate / Ca să-i deie morții moarte. Da eu așa amărât / Și pe moarte-am jupuit / Ș-am pus pielea la uscat. / Ciubote din ea să fac, / Să-mi trăiesc viața cu drag."225 Împletirea planului narativ cu notațiile descriptive pune în evidență atitudinea de acceptare în fața "marii treceri", singurătatea asumată în fața morții, ca resemnare, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cărindari ("Carindari / Cu ghețile mari), apoi Faur sau Făurari ("Faur ferecă și desferecă", " Două săptămâni ferecă, / Iar două desferecă"); urmau lunile de primăvară Germănari, Mart, Marte, Mărțișor ("Marte / Strâmbă parte / La o parte), Florari sau Prier ("Prier priește, / Dară și jupuiește), și Florar, Florari, Frunzari, Pratar sau Mai ("Mai / E rai"). Apăreau, apoi, lunile verii Cireșar, Cireșeri, Cireșel; Cuptor, Cuptori, Coptori (iulie), Augustru, August, Aust, Măsălari, Secerar, Gustar sau Gustea; toamna începea cu luna vinului, Vinițel, Viniceri, Răpciune sau Răpciuni În
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
a sărăcie. Cel care mănîncă prea mult trage a sărăcie. Să nu fluieri în casă, că faci a sărăcie. Dacă rîșnești sara, aduci sărăcia în casă. Cu vuvuitoarea* să nu urli, că e rău de sărăcie. Nu e bine să jupoi nimic noaptea, că sărăcești. Cine pune vreun ou la foc să se coacă, în acel moment cînd îl pune să nu vorbească, căci trage a sărăcie. Cînd sînt șobolani mulți, are să fie sărăcie. Cînd zvîrcolacii mănîncă soarele e a sărăcie
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
de șerpe fiert. Cu nuia de alun omori șerpele, că alunu-i e naș. Șerpele prins în luna lui mart e bun de leac. Dacă calci în os de șerpe, faci bătături. Pe șerpe nu se pune mîna, că ți se jupoaie palmele. Cînd umbli desculț, să te păzești să nu calci în oase de șerpe, că de-ți va intra, de pildă, în călcîi, după cîtăva vreme are să iasă prin vîrful capului. Să nu pomenești șerpele în ziua de Alexie, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
dușmănește. Șarpele nu atinge omul cu nuia de alun în mînă. (Gh.F.C.) Șarpele descîntat cu nuiaua de alun nu-ți face nimic: alunul e picuriu* ca pielea de șarpe. (Gh.F.C.) Șerpii intră în gura oamenilor care dorm. (Gh.F.C.) 336 Dacă jupoi șarpele de Sf. Gheorghe și porți pielea lui la gît nouă zile, scapi de friguri. La fel, dacă tai capul de șarpe cu ban de argint și îl porți la gît. Cine mănîncă carne de șarpe pricepe limba păsărilor. (Gh.F.C.
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
după ce s-a dat în cuptor pînea și a o da la cuptor cu dosul mînilor, așa ca vîrfurile unghiilor să stea îndărăt - și apoi se va vindeca. Să nu te uiți la cel ce se urinează, că ți se jupoaie degetele de la unghii. Nimeni să nu taie unghiile celor morți, că-i vor amorți mînile. O samă de inși nu taie unghiile celor morți, pentru că n-ar avea cu ce se sui pe scări la cer. Unt Se crede că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fiind elementul păstrător al tradițiilor și credințelor strămoșești"; o altă secvență antologică este fierăria lui Iocan, unde mergeau Moromete, Cocoșilă, Dumitru al lui Nae și alții, să citească ziare și să discute politică; scena "fonciirii" este memorabilă, înfățișând confruntarea cu Jupuitu, agent de urmărire care venise după o taxă restantă, cu Ilie Moromete care spera într-o amânare, apelând la o serie de tertipuri: gesturi, vorbe răstite, agitație. Exegeții au remarcat spiritul independent al personajului Ilie Moromete, ironia, felul deosebit de a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu Ilie Moromete care spera într-o amânare, apelând la o serie de tertipuri: gesturi, vorbe răstite, agitație. Exegeții au remarcat spiritul independent al personajului Ilie Moromete, ironia, felul deosebit de a vedea lucrurile. Intra în conflict cu Tudor Bălosu și Jupuitu, iar pe de altă parte, îl măcina un conflict interior. Protagonistul apela deseori la un cod existențial la care alți săteni nu aveau acces. Trebuia să achite "fonciirea", să se ocupe de pregătirea celor trei fii mai mari și a
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Voind să-l prevină, zodierul s-a dus la hanul celeilalte Ancuțe, știind că pe-acolo va trece trăsura cu Irinuța și Alexandrel. A venit trăsura, dar și boierul cu slujitorii săi și acesta a hotărât ca zodierul să fie jupuit pentru trădare, iar cei doi îndrăgostiți să fie legați de roțile căruței și duși în goană până la Mitropolie. Irinuța a sărit ca o viperă, l-a înfruntat cu ură pe soțul ei, iar copilul Leonte avusese impresia că-i cresc
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lor de piatră sau de gheață (ori, pur și simplu, de foamea lor de bani), acești oameni moderni înarmați cu bâte, harpoane și cuțite tăioase urmăresc puii, îi bat până îi omoară sau chiar, uneori, pentru a câștiga timp, îi jupoaie de vii sub privirea mamei, separând ființa vie de pielea sa (orbi în fața suferinței acestora, nu pierd, în schimb, din vedere profitul pe care îl fac astfel; știu să facă foarte bine distincția între animal și blana lui). Fundațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată cum trăiesc, cum nu mor! M-au ars flăcările, m-au ronțăit șacalii, m-au bătut dușmanii, m-au jupuit. Arsul de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt cel mai viu! Nu s-ar spune, dar uite, te uită, Femeie, Cine-s eu?; cel mort, cel mai viu?; m-au ronțăit, m-au ars, m-
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de o alteritate infernală, dar și de o interioritate schizoidă ("Iată cum trăiesc, cum nu mor! M-au ars flăcările, m-au ronțăit șacalii, m-au bătut dușmanii, m-au jupuit. Arsul de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt cel mai viu! Nu s-ar spune, dar uite, te uită, Femeie, Cine-s eu?; cel mort, cel mai viu?; m-au ronțăit, m-au ars, m-au jupuit." Grota). Disperarea de a trăi are surse multiple
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de mine, ronțăitul de mine, bătut, foarte bine jupuit, vai mie, sunt cel mai viu! Nu s-ar spune, dar uite, te uită, Femeie, Cine-s eu?; cel mort, cel mai viu?; m-au ronțăit, m-au ars, m-au jupuit." Grota). Disperarea de a trăi are surse multiple, iar holograma durerii pare a păstra reflexele unor motivații biografice. Procesul de prelucrare a biografemului semnificativ nu este evident însă decât în primul text al cărții, Lumea din vis, singurul în care
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la visare" Weekend secret), conjugarea contrariilor într-o simbioză fericită ("Acolo departe în cărți/ ți-i negru seninul" Șapte septastihuri pentru bibliotecile fântâni), dar și, de ce nu, cel mai bun teren de exercitare a dreptului de a sfida normalitatea existențială ("Jupuiam lacrimi de serafimi. Eram încet ca un amurg, brutal ca o platoșă, tandru ca o catapeteasmă aprinsă de rouă, rece precum galaxiile, impunător ca un turn, absurd ca o rugăciune" The Joy of Grief). Drept urmare, singurul zeu fix căruia poetul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
conici./ Stelele sunt șobolanii nopții,/ morții, sgârciți și ironici.// Au mâncat castorii timpul/ și veacul moare în scrin./ Nu-mi recunosc deloc chipul/ în apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă,/ cu vele mari cât o sete!// Cine jupoaie noaptea de piei?". O asemenea tensiune poetică este, totuși, destul de rară; în general, poetul își estompează fervoarea dicțiunii, în numele unei detașări demne, oarecum orgolioase. În ciuda ecourilor favorabile stârnite de asemenea versuri (să nu uităm că volumul debutantului fusese lăudat, între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
spinteca pieptul cu un cuțit din obsidian, smulgea inima și o dădea ofrandă idolilor, încă palpitînd (...). Trupul era apoi luat de picioare și azvîrlit pe scări la vale, pînă jos, unde îl așteptau măcelari care îi tăiau brațele și picioarele, jupuiau fața pentru a o tăbăci precum pielea de mănuși. Păstrau aceste chipuri fără să le dea jos bărbile, punîndu-le să asiste la nebunia ospețelor lor bahice. Carnea era pregătită cu chilmole (sos pe bază de ardei iute) și se servea
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
o mai crește pe ele inul? sau oamenii din vale au pierit cu toții? păi vezi? vinovăția e doar o problemă de carne. marea carne nu pricepe și nu iartă carnea mică. dar în afară de coaja cărnii, pe care n-o pot jupui seara, la culcare, pentru că a doua zi cu pielea merg la serviciu și tot cu ea dovedesc că sînt de-al lor, în rest, totul, totul ne desparte. în cele trei ceasuri dintre opt și unsprezece noaptea, redevin complet închis
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
tejghele doldora de pături vechi, alămuri, găleți, perii, sacoșe, cărți. Pe aici trec tineri pe patine cu rotile, strecurîndu-se printre pietoni în cîrje, unii complet fără picioare sau șchiopătînd. Vizitatorul va fi impresionat de arta locală de a transforma banchete jupuite din mașini în scaune stradale, precum și de hotelurile luxoase păzite de oameni cu mănuși albe și costume gri, elegante. Pe ziduri sînt postere cu imagini ale unor martiri necunoscuți și cu învățături binecunoscute ale șeicilor care predică militantismul. Nelipsite sînt
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
Revoluție în cer”? Cea de pe pământ... o știm. Ei, dar a alege între „a alerga bezmetic în jurul Pământului” și a dori „libertatea astrală” e cu totul altăceva!... Mai bine alegi nefericirea pantofilor... cu un „drept” - „burjui” și c-un „stâng” - „jupuit”, nu?! sau dialogul dintre un nebun și un teolog... sau... ploaia și încornorații (umor irezistibil, o scenetă faină). 6ă nu uităm nicicum, să avem grijă să nu „golim” „magazia” cu sentimente. S-avem grijă ca „pielea ambițiilor” să nu se
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mistreț, cafenii și ascuțiți, barbă neagră, mustață răsucită, bărbia lipită de coșul pieptului, spinare lungă, strîmbă și cocoșată. Se sprijinea în bîtă, îmbrăcat în veșminte ciudate, făcute nu din lînă sau in, ci din piei de taur sau de bou, jupuite de curînd și atîrnate de gît***. Ch. de Troyes, Yvain, cavalerul cu leul, p. 8 Comparative sau metaforice, expansiunile predicative generează o asociere de clase-obiecte diferite între ele (uman vs non-uman) ce fac să rezulte portrete monstruoase... în ciuda declarațiilor ființei
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
să provoace stricăciuni și dezastre în capitala imperială Urùk, pentru a-l dezonora pe eroul din codrii Libanului. Pînă la urmă, Ghilgameș a rămas stăpînul stăpînilor, pe pămînt și în viață, ca să convingă întreaga suflare de atotputernicia sa: l-a jupuit pe ultimul adversar, taurul (la asiatici, practica asta se aplica direct pe viu, pînă în timpuri apropiate) și s-a îmbrăcat în pielea lui, așa sîngerîndă și fioroasă, arătîndu-se oamenilor care-i ieșeau în cale să vadă minunea. De altfel
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]