892 matches
-
prin strălucirea lor nouă în secolul al XIX-lea: wagon, omnibuz, quinquiet, bilan; révèrbère, voirie ș.a. "Nodier, (...) ce poète prévoyait déjà que nous parlerions bientôt un français de fantaisie" [Kock, p.VIII IX]. 360 Mercier face o observație de o justețe și finețe mare, care pune specificul limbajului parizian în legătură cu caracterul prescriptiv și imitativ al modei: l'usage, le sceptre inébranlable en main, règle tout, ordonne tout; îl n'y a point de réponse à ces mots, on dit, on fait
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să le refulăm sau să le deghizăm într-o galerie ridicolă de pretexte cu aromă religioasă. Totuși, trebuie observat că, în absența spaimei, ne-ar dispărea orice instinct de conservare și deci orice rezistență la thanatic. Jean Delumeau observă cu justețe că "frica este ambiguă. Inerentă naturii noastre, ea este o pavăză esențială, o garanție împotriva primejdiilor, un reflex indispensabil permițând organismului să scape provizoriu de moarte" (1986: I, 19). Altfel spus, frica reprezintă modul prin care viața, îndrăgostită de fenomenologia
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
licoarea își pierde efectul, iar Hyde nu se mai poate metamorfoza în Jekyll, sfârșind în chip violent. Oricum, subiectul s-a dovedit atât de bine ales, încât micul volum a fost reeditat continuu încă de la apariție. Julia Reid afirmă cu justețe că "insistența asupra semnificației alegorice a poveștii a condus la simplificarea acesteia în cultura populară, unde "personalitatea Jekyll și Hyde" a ajuns să simbolizeze o luptă între bine și rău" (2006: 93). * * * Edgar Allan Poe constituie, fără îndoială, cea mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de intertextualitate, ca un refren bolovănos, dar expresiv la replica regelui din Partea a doua a piesei istorice Henry IV de Shakespeare: Neliniștit e capul care poartă coroana". Oricum, pasajul care urmează sublimează triumful criminal al gregarului, anticipând, după cum observă cu justețe Al. Piru (1970: I, 153), aglomerațiile epice din proza lui Negruzzi sau a lui Rebreanu: Dacă au agiunsu în șesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi locul era tot plin de oameni, nu să vedea șesul deșertu necăiuri. Striga: Dă-ne
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
de la debutul secolului trecut), este un ingredient de bază al prozelor circumscrise supranaturalului, care nu pot executa o mișcare de decolare din realia în absența unor date concrete, palpabile, de situare fenomenologică a personajelor. În fine, Eugen Simion minimalizează, cu justețe, impactul moral al nuvelei, în favoarea punctelor forte ale acesteia: "[m]ecanismul fantasticului, schimbarea insesizabilă de planuri, echivocul dintre real și ireal, întreținut pe tot parcursul narațiunii cu subtilitate" (1978: 204). De aceea, desigur, opera nu este străină de elemente biografice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ivan Evseev susține un punct de vedere similar: doi "reprezintă în simbolistica numerelor opoziția, conflictul, polaritatea, echilibrul vremelnic. Este numărul tuturor dedublărilor și diadelor, specifice structurii dualiste a percepției lumii" (1999: 140). 59 În Dicționarul scriitorilor români, se observă cu justețe că opera are caracter autobiografic, "întâmpinată de toată critica vremii cu părerea de rău de a-și fi trădat acest caracter și de a se fi scoborât în pamflet de la al șaselea volum înainte" (1995-2002: IV, 377). 60 Autorul a
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
după fiecare act de cruzime, construia câte o biserică sau o mănăstire ori acorda pământuri și privilegii? Era aceasta o dovadă de cinism, sau un act de simonie? Vărul său, Ștefan cel Mare, care, dimpotrivă, era renumit pentru blândețea și justețea actelor sale și adorat de popor, înălța câte o mănăstire după fiecare luptă câștigată, cerând astfel iertare pentru viețile pe care le luase. În felul acesta, a reușit să construiască 43 de mănăstiri în 40 de ani, o adevărată performanță
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
Horenstein-Zelinescu, s-a desfășurat pe durata mai multor zile, adică cel puțin cinci, după opinia noastră dacă punem la socoteală cele trei-patru zile care s au scurs până la cedarea șefului de post, plus alte două de „lămurire” a „masselor” de „justețea cauzei comuniste”, dar și pentru a ține un discurs propagandistic în fața Primăriei ori în iarmarocul săptămânal ce se organiza (și se mai organizează) la Codăiești. Se pare că cei doi uteciști devansaseră oarecum viitoarele atribuțiuni ale Securității, de vreme ce am găsit
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
cu Hotărâre pentru aplica în Viață în Problema transformări socealistă a agriculturi la sate care contribui la ridicarea nivelului de trai spiritual și cultural (mari vorbe! n.n.). Crește necuntenit număru de țărani colictivizați și întovărășiți. (...) Rezultatili de până acu demostrează justețe lini Politice a Partidului nostru care îndrumă țărănimea muncetoare spre o veață fericită dea scăpa de explotarea de care au fost ținuți viacuri dearându de regimu Burghezo Moșieresc. Treducând în veață Derectivele cel de al II lea congres a Partidului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
decursul acestor ultimi cinci ani. Ea a fost cea care a recitit și comentat manuscrisul meu, participînd pe deplin la elaborarea acestei cărți, de la început pînă la sfîrșit. Îi sînt îndatorat mai cu seamă pentru subtilitatea observațiilor și analizelor, pentru justețea obiecțiilor și sugestiilor. Edwy Plenel a fost cel care m-a provocat să scriu această carte. El a fost mult mai mult decît un coordonator de colecție. M-a stimulat, mi-a citit textele, mi-a adus critici, mi-a
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este un stat a cărui forță o reprezintă monopolizarea totalitară a puterii de către Partidul unic; însă punctul vulnerabil al totalitarismului este faptul că pentru el orice deviere, orice pluralitate, banale într-o democrație, se pot dovedi fatale. Așa se explică justețea celor două teze opuse: cea care afirmă cu tărie că URSS este cea mai mare amenințare pentru Europa și cea care ne asigură că, de fapt, contradicțiile sale și diletantismul său economic fac din ea un colos cu picioare de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este un stat a cărui forță o reprezintă monopolizarea totalitară a puterii de către Partidul unic; însă punctul vulnerabil al totalitarismului este faptul că pentru el orice deviere, orice pluralitate, banale într-o democrație, se poate dovedi fatală. Așa se explică justețea celor două teze opuse: cea care afirmă cu tărie că URSS este cea mai mare amenințare pentru Europa și cea care ne asigură că, de fapt, contra-dicțiile sale și diletantismul său economic fac din ea un colos cu picioare de
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este absolut sigur pe sine, siguranță de sine care se transferă apoi asupra conținutului in-formațional25 nu doar note nu avea prelectorul la îndemână, ci și apă. Explicația acestui fapt, așa cum o furnizează Panu, este foarte importantă pentru a înțelege cu justețe cum era privit conferențiarul de ceilalți: " Această tradiție pleca din aceeași idee că conferențiarul este un om aproape supranatural, el vorbește fără efort, el nu obosește, glasul lui nu slăbește, gâtlejul nu i se usucă ca la ceilalți muritori"26
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
p. 12). Finalmente, Edward J. Ahearn punctează că "Blake sau persona să narativa [...] emană, într-adevăr, o deplină siguranță de sine" (1996, p. 22). Personajul "textual" Urizen deschide o profuziune de piste hermeneutice. Acolo unde O'Neill descoperă, nu fără justețe, ironie și "glume amare pe seama figurilor, a creatorului și a cititorilor" (1997, p. 6), un unghi de interpretare diferit ar putea identifica o serie de considerații vizionare privitoare la actul creației poetice, al cărui rezultat nu este nici ironic, nici
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
depinde în totalitate, chiar dacă uneori se încearcă evitarea acestui lucru, de simplul postulat potrivit căruia autorul "știe mai bine" ceea ce trebuie să credem despre opera lui. Nu putem să călătorim în paratext fără să nu ne lovim de această presupunere: justețea punctului de vedere auctorial (și, în egală măsură, editorial) este credo-ul implicit și ideologia spontană a paratextului (1987, p. 375). În consecință, studiul nostru se va opri asupra aspectelor menționate în opera lui G. Génette, dar prea puțin explorate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și un număr mare de ironii atipice, din punct de vedere clasic, pot fi descrise ca menționări (în general, implicite) ale propozițiilor; aceste menționări sînt interpretate ca ecou al unui enunț sau al unui gînd, locutorul marcînd lipsa lor de justețe sau de pertinență (1978, pp. 408-409). Este exact ceea ce se întîmplă în [P8]: pe de o parte, concluzia non-r oferită de titlurile celor două lucrări (Micul Colț; Povestea foii de hîrtie) este antitetică concluziei r așteptată de la propoziția p; pe
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de derizoriu. Și aceasta cu atât mai mult cu cât el "nu are nimic din spiritul de înfrumusețare a vieții rurale, atribuit mai târziu sămănătoriștilor 191". În întinsul studiu despre Radu de Ronetti-Roman, următorul pasaj este remarcabil nu numai prin justețea gândirii, ci și prin frumusețea sa, fiind un adevărat imn închinat eroului puternic, anticipând pe cel din Fapta omenească: Priviți pe om în luptă cu lumea, în luptă cu puterea neîmblânzită a întâmplărilor, în luptă chiar cu dumnezeirea, și stați
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se pare că avem de a face cu abordarea unui filosof scolastic. El știa dinainte cum ar fi trebuit să arate teoria, de aceea a explorat teoriile cu instrumentele matematice, și nu cu experimente reale. Era atât de încrezător în justețea teoriilor relativității, încât, atunci când s-au făcut experimente pentru a le verifica, nu a fost prea interesat de rezultate, spunând că acestea trebuiau să fie în acest fel în caz contrar, însemna doar că experimentele erau greșite. Și mulți cred
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
în mod implicit de o etică; cu alte cuvinte, însușirea tehnicii politice, de pildă, este echivalentă și cu deținerea "excelenței", adică a acelor calități care califică un cetățean pentru manifestarea în spațiul public. Eficiența tehnică (a convinge pe ceilalți de justețea unui punct de vedere, a crea un curent de opinie în favoarea unui punct de vedere, a câștiga un proces în fața tribunalului etc.) se transformă în mod implicit în eficiență etică (punctul de vedere promovat este cel just, procesul a fost
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
acest context, amintesc strădania încununată de reușită de a interconecta Banca cu celelalte unități de ameliorare din România, înființând primul Comitet Național de Resurse Genetice Vegetale, chiar dacă atunci, nu toți colegii care gestionau colecții de germoplasmă vegetală au crezut în justețea ideilor susținute de domnul Cristea, potrivit cărora fondul genetic păstrat în instituția nou creată și facilitățile de stocare existente trebuiesc folosite și puse în valoare, cu efecte pozitive asupra dezvoltării. ACASĂ În înțelesul meu, în sens larg, cuvântul ”ACASĂ” are
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
ei se poartă cu noi de parcă am fi niște obiecte. 3. Lămurirea unor posibile consecințe negative datorate participării părinților la activități. S1: S-ar putea ca părintele să dea dreptate profesorului în defavoarea noastră pentru că ei văd în profesor inteligență și justețe deci, înseamnă că la copil e problema, ori lucrurile nu stau tot timpul așa. S2: Ar putea fi și invers, adică să își dea părintele seama de adevărata față a profesorului, că doar la ședințe nu se pot cunoaște cu
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
Între timp, luînd în considerare ideile filosofice ale pozitivismului din epocă 3, romancierii realiști contestă "ideile literare" care definesc descrierile "expresive" și pretind că obiectivitatea, înțeleasă atît cu sensul de neutralitate (absența subiectivității în enunțare), cît și cu cel de justețe (adecvarea enunțului la obiectul referențial), este posibilă în măsura în care "adevărul (este) măsura tuturor lucrurilor" și scriitorul se pune "în slujba științei", dacă ar fi să folosim cuvintele lui Zola. Este deci de datoria scriitorului să descopere acest adevăr, construind un sistem
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
în ochii împăratului: poetul era mereu în situația de a irita involuntar, chiar și mai mult, susceptibilitatea împăratului cu lamentările și insistențele lui. De fapt, dacă și-ar fi recunoscut pe deplin orice vină, ar fi trebuit să admită implicit justețea măsurilor augustiene și nu ar fi avut dreptul să se plângă de acestea; în schimb, dacă ar fi acuzat asemenea măsuri ca fiind injuste, ar fi dat impresia că vrea să critice acțiunile lui Augustus care inițiase asemenea demersuri fără
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
respectiv. Pe latură psihologică, singurul lucru pe care putea să-l facă, era deci să-și recunoască (în parte) vina, să-i reducă proporțiile și gravitatea, schimbând, pe cât posibil, categoria propriei infracțiuni într-una mai ușoară, dar și să recunoască justețea demersurilor, insistând în același timp pe asprimea vieții de exil la Tomis și să ceară, așadar, o îndulcire a pedepsei: transferarea într-un alt loc de surghiun. Ovidiu însuși are de gând să urmeze un astfel de plan, dar între
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
care par a fi meritate (quoniam meruisse videtur: v. 69), măcar să-i pară rău că le-a meritat. Chiar dacă Messalinus, dată fiind poziția sa față de împărat, nu putea recunoaște nevinovăția lui Ovidiu și, deci, prin forța lucrurilor, trebuie să recunoască justețea pedepsei imperiale, măcar să-i pară rău că poetul a meritat această pedeapsă, că a fost în condiția de a fi meritat-o. Meruisse, mai mult de a admite un fapt obiectiv comis de Ovidiu, ar vrea să ne sugereze mai
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]