674 matches
-
pagină care deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Vai de mine ce grosime și mojîcie!!! ia te uită că ăștia și
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
pentru pitorescul abaterilor, pentru trăsăturile de oralitate familiară care apar în discursuri: "nu știu ce e ăsta!? Am discutat când s-a înființat și am pierdut. Asta-i votul" (10.02). Oralitatea e vizibilă mai ales în sintaxă, manifestîndu-se prin incidențe și juxtapuneri: "Am să fiu foarte scurt cu motivele, ele sunt foarte multe" (14.02); Și, alături de aceste venituri provenind din câteva surse, dacă aș mai sta, aș mai găsi vreo câteva" (10.02). În enumerarea argumentelor apar conectorii colocviali: "Doi la
Parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12908_a_14233]
-
de expansiune. În mod concret, Clip Art înseamnă focalizarea și insistența obiectivului pe un detaliu, în cazul picturii pe o pată de culoare, pe o urmă de pensulă sau de cuțit, pe întrepătrunderea tonurilor sau pe zona liminară a unei juxtapuneri, apoi alunecarea lentă pe suprafața imaginii, inventarierea succesivă a acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul să prindă contur și forma să capete rezoluție. Deși o simplă descriere în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul este banal și
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
o sforăitură - două. Nu știu cât a fost vina lor și cât a filmului, incapabil să își definească miza. Dintru început: cadrul de deschidere e focusat pe boceala Rebeccăi (Natalie Portman) care durează zece minute... E de punctat însă originalitatea regizorului pentru juxtapunerea - literalmente - relativ îndelungată a două cadre: o conversație între Rebecca și soțul ei, și imagini cu drumul prin Iordan filmate prin parbriz. Nici prestația actoricească nu e de neglijat, Hana Laszlo a luat Premiul pentru cea mai bună actriță la
Restanțe DVD plus festival by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11078_a_12403]
-
artistic, în realizarea concertelor ce poartă semnătura lui Antonio Vivaldi sau Pietro Locatelli. O legendă a vieții muzicale europene pare a se întreține astăzi sprijinindu-se pe o glorie a trecutului. În plus, actualul context al festivalului enescian oferă spectaculoase juxtapuneri de mentalități, de abordări ale ideii de cânt în ansamblu. Mă refer la cântul conștient corelat, la educația cântului în ansamblu, aspecte pe care le probează prioritar instrumentiștii ce aparțin spațiului anglo-saxon, mă refer la veleitățile solistice mai mult sau
Recepții și concerte by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/15877_a_17202]
-
mai confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș. Presupune o infinitate de vectori și de tendințe, dar nu neapărat care să fie în totală congruență sau în totală diferență. Polipticul înseamnă o juxtapunere. Juxtapunerea poate să ducă cu gîndul la o repetitivitate pînă la limita experienței zen, pînă acolo unde te golești de substanță, de propria ta ființă și te contopești cu obiectul contemplat, sau, dimpotrivă, repetiția poate să-ți anime privirea și
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
confortabilă și mai puțin frustrantă. O.O. Polipticul presupune o transdisciplinaritate a subiectului abordat? P.Ș. Presupune o infinitate de vectori și de tendințe, dar nu neapărat care să fie în totală congruență sau în totală diferență. Polipticul înseamnă o juxtapunere. Juxtapunerea poate să ducă cu gîndul la o repetitivitate pînă la limita experienței zen, pînă acolo unde te golești de substanță, de propria ta ființă și te contopești cu obiectul contemplat, sau, dimpotrivă, repetiția poate să-ți anime privirea și să
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
te mențină într-o captivitate perpetuă, într-un epos căruia nu i te mai poți sustrage. Metodele de amenajare a unui poliptic sînt la dispoziția artistului și nu există o soluție prealabilă. La Ilie Boca, avem mai multe tipuri de juxtapunere. Sînt portrete care se reiau într-un anumit fel, creîndu-se un gen de tridimensionalitate. Portretul pare a fi privit simultan din mai multe unghiuri. Pe de altă parte, există detalii care sugerează experiența diversității, a faptului că nimic nu este
Un dialog despre Ilie Boca la Galeria Eleusis by Oana Olariu () [Corola-journal/Journalistic/6743_a_8068]
-
ar veni înapoi!". Vizual vorbind, filmul stă ceva mai bine, deși rasolul dat la filmări, care-au avut loc în patruzeci-și-nouă de zile, se cam vede. La nivel tehnic, dau bine o suită de gros-planuri filmate în continuitate sau o juxtapunere de planuri paralele în slow-motion care anunță începutul flashbackului. Dar, cu siguranță, nu m-aș aventura să vorbesc despre "realismul magic" al imaginii cum face Florin Mihăilescu (directorul de imagine). Mai mult, gafele de luminație sunt flagrante, mai ales când
Atunci i-am condamnat pe toți la Orient Expres by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12434_a_13759]
-
adaptat: "losers am fost, loseri rămânem" fanclub.ro). Loser apare în contexte de veritabil limbaj mixt, care amestecă fără ezitări româna și engleza � "Loseru� face cinste winnerului c-o berică or something" (computergames.ro), dar și în contraste stilistice, în juxtapunerea elementelor familiare cu cele standard-culte � "Acum, la faza cu manualele, sunt sigură că nu există manuale în lumea asta care să zică despre propria țară, națiune că sunt un neam de loseri" (aiudonline.ro). Apare și în texte moldovenești, în
Șmecheri și luzări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12700_a_14025]
-
a acționa conform legii“ e o separare fundamentală, de la care Kant nu se abate defel. Pe baza ei poate afirma că acordul faptei cu legea nu spune nimic despre natura ei morală, și că apropierea dreptului de etică e o juxtapunere ilicită cu urmări nefaste. Dreptul înseamnă puterea de constrîngere prin legi exterioare, iar domeniul legilor nu are valențe etice. Poți fi criminal cu legea de partea ta, la fel cum oamenii nevinovați sub unghiul datoriei împlinite pot fi incriminați sub
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
proprie. Căci opusul sensibilității livrești este fuga monitoricească. În loc să adîncești dispoziții, aluneci din link în link. În loc să depeni tente iscate de o asociație sau de un cuvînt, țopăi din căsuță în căsuță, culegînd informații și lipindu-le automat prin simplă juxtapunere. Toate aceste nuanțe mi-au fost sugerate de Psihonautica lui Paul Doru Mugur, ceea ce însemnă că autorul face parte din familia, vitregită de soartă, a nautiștilor cu pretenții de scriitor. Medicul născut la Constanța și stabilit la New York cochetează în
Cultura de monitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6496_a_7821]
-
desert // Ieri ai scris o carte poștală acasă / mâine învățăm idealul de nap / V-am dotat în ranița voastră / cu înlocuitorul de cap" (Creier spălat). Totul pare simplu, scăldat într-o lumină matinală, ludică. O ștrengărie funciară se vădește în juxtapunerea imaginilor doar tangente la un dramatism amînat: Ici-colo pe versanții luminii în stoguri / de fân licărind / liniște tu paie de sticlă // Înainte de a se petrece / se înfiripase deja venind stârnită de un fluture / suav / oprit pe-un / fluture în doliu
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
tușelor sonore trasate cu acea fermitate ce amintește de creația pictorilor fauviști parizieni din prima jumătate a secolului trecut, creație marcată de puterea de seducție a culorilor tari, pure. Ideea întregului recital - de altfel admirabil formulat! - a avut în vedere juxtapunerea celor două zone ale spiritualității europene proprii secolelor XIX și XX; anume Romantismul german de la Schumann la Wagner, acesta din urmă trecut prin viziunea lui Liszt, și, pe de altă parte, parcursul muzicii franceze de la geniul lui Debussy la eleganța
Tezaur muzical cameral by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/3036_a_4361]
-
avea nimic în comun, trebuie ca lucrurile care, într-un fel sau altul, sunt puse împreună, să producă, în cele din urmă, o sinteză sau, în orice caz, o sincreză: trebuie ca totul să aibă sens. În absența acestui lucru, juxtapunerea - statistică, stocastică - nu prezintă nici un interes. LP: Ceea ce presupune, prin urmare, aranjamentul, punerea într-o anumită ordine, oricare ar fi mecanismele sau scopurile fragmentării propriu-zise. MD: Da, dar nu este vorba despre o fragmentare de dragul fragmentării. Luați, de pildă, cubismul
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]
-
sentimentul. Expresivitatea maximă nu înseamnă în cazul acestei poezii și tensiune înaltă, preferință pentru baroc neconducând neapărat și la complexitatea gândului. Poezia Doinei Uricariu a așa cum se vede și în antologie a a fost de la inceput ermetica, a mizat pe juxtapunere. De la un volum la altul a mai ales în ultimile și în ceea ce scrie acum, frază poetica s-a schimbat, a căpătat coerentă și raporturi de coordonare fără că prin asta să se realizeze o coerentă a ideilor, sensurile plutesc
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
nu descifrezi prea multe adevăruri în evoluțiile sale la scenă deschisă. Caracterul "experimental" al romanului e mai mult decât discutabil, în ciuda faptului că mulți comentatori au încercat să releve exact această dimensiune. Pur și simplu, nu e vorba decât de juxtapunerea unor scene care, în sine, ar putea avea sens și chiar farmec, dar care, la nivelul întregului, își dovedesc perfecta caducitate. "Mosquitoes e cel mai puțin respectat roman al lui Faulkner și e foarte ușor de văzut de ce. Aproape că
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6730_a_8055]
-
înscrie în cea mai bună tradiție a marii proze obținute prin acumularea și filtrarea de mici istorii, biografii, destine umane. Această filiație se vede mai clar în Sonata pentru acordeon, cronica unei familii și a unui mediu proletar făcută prin juxtapunere și compactare epică. În Amantul Colivăresei, ca și în Istoria eroilor dintr-un ținut de verdeață și răcoare, perspectiva se lărgește treptat, în spațiu și în timp, prin cercuri concentrice având în centrul configurator un personaj-cheie. Utilizând cu dexteritate și
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
al XIX-lea, funcția de confluență a valorilor morale, sociale, filosofice, psihologice și se revendică de la modelul simfonic al construcției, definit de "începuturi greoaie", de "ezitarea sau căutarea îndelungată a motivului de bază" (p. 328, în volumul I), ocolișuri, divagări, juxtapuneri, restructurări din mers - reflexe și practici regăsibile în romanele brebaniene. Voi pleda - continuă autorul - până la ultima suflare pentru roman, așa cum îl văd eu, mărturisindu-mi de fiecare dată credința în viabilitatea sa, în necesitatea sa" etc. (p. 329, tot în
Nicolae Breban ca personaj by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9183_a_10508]
-
scară umană a lui Corneliu Baba își sprijină reprezentările pe binomul inițial întuneric/lumină. Pornind de aici, artistul ajunge la forme a căror stabilitate este definitivă și imperturpabilă, tocmai pentru că ele încorporează principii și nu sînt simple consecințe ale unor juxtapuneri tonale generatoare de aparențe. în concluzie, autoritatea picturii lui Corneliu Baba și puternicele ei ecouri spirituale vin din straturile adînci ale unui subconștient exersat la modelul moral și expresiv al icoanei și întîlnesc nevoia noastră eternă, explicită sau doar în
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
soi de coborîre la nivelul zero pentru regenerarea energiei creatoare. Sfidînd grandilocvența, ampolozitatea retoricii care celebrează un univers solemnizat din capul locului (un artificiu aplicat altui artificiu), se mulțumește a "aranja" segmente de real, generatoare de tensiune prin pura lor juxtapunere. A produce colaje cu ajutorul factorilor anodinului, din care țîșnește insolitul: " Îmi aduc aminte/ oamenii care treceau pe străzile din copilărie/ fotosinteza ferestrelor necunoscute/ acel amestec de tandrețe și neliniște care ieșea din ziduri/ cum cleiul la-ncheieturile prunilor/ și ziua
Un baroc paradoxal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15295_a_16620]
-
am râs la unul (tăcut) care avea în prim-plan doi oameni ciocnind pahare, iar în planul secund, figura imobilă a lui Bill Murray. De situație sau de limbaj, când din punct de vedere imagistic, cadrul în cauză este echivalentul juxtapunerii a două replici contradictorii din Pinter sau Ionesco? Trucul uzual cu comicul de situație e ușor de înțeles: rezultă dintr-o complicație, alias tramă de farsă, suprapusă pe fundalul unei succesiuni bătute în cuie a evenimentelor. Dar cea din urmă
Două de nota zece by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10851_a_12176]
-
în ortodoxia răsăriteană. Mai degrabă poate fi citită aici o conștiință aulică, un anumit tip de mentalitate imperială, în care culoarea și geometria implicită capătă o semnificație simbolică, după cum aceeași semnificație specială se poate determina și în asocierea culorilor, în juxtapunerea lor, și nu numai în tonul ca atare. Aceeași absență a reperului exterior, a motivului propriu-zis, și aceeași vocație a interiorității se manifestă și aici ca și în precedentele experiențe cu forma, experiențe pe care Gherasim le-a parcurs în
Expresionismul și codurile spirituale by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7140_a_8465]
-
comică o rimă și o comparație; în loc de domniță/garofiță, apare cuplul tinerică/zambilică: "Iat-acum se scoală doamna-i tinerică/ Rumenă, suavă, ca o zambilică". Un exemplu de umor involuntar, produs de caracterul vag al termenului ales în explicație și de juxtapunerea definiției și a unicului citat, apare la cuvîntul regional zăicănar: "Vietate care prinde gaițe. Zăicănar cu părul creț / Fură rața din coteț". N-aș vrea, totuși, ca aceste divagații, prin frivolitatea tonului și a selecției unor exemple, să pună sub
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
morfologică e dublată de o adaptare fonetică. Mai nouă și chiar supărătoare mi se pare însă folosirea cuvîntului într-o construcție sintactică anormală pentru română, în care se manifestă renunțarea la flexiune și copierea parțială a unui tipar de simplă juxtapunere: "polițistul fan Schwarzenegger" (România liberă = RL 2147, 1997, 20). în citatul dintr-un interviu recent (presupus a reflecta limba vorbită) "frate, eu sînt fan astea..." (VIP 26, 2000, 9), tiparul distonează și mai mult cu contextul (impresia de nefiresc e
"Fane" și "fănițe" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16717_a_18042]