1,513 matches
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac 1 John Locke, Two Treatises of Governement, Peter Laslett (ed.), Cambridge University Press, Cambridge, 1966, p. 137. 2 Ibidem. 3 Este semnificativ în acest sens faptul că prima teorie modernă a dreptului natural a fost formulată
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a devenit la un moment dat un important nod al amplei rețele de teme, în schema și în structurile imaginarului colectiv (simbolice, mitice sau arhetipale). Ar fi necesară o clarificare a accepțiunii acordate aici noțiunii de schemă (nu cu semnificația kantiană, prezentată în Critica rațiunii pure): pe lângă faptul că este "o generalizare dinamică și afectivă a imaginii [și] constituie factivitatea și non-substantivitatea generală a imaginarului" (Durand, Structurile antropologice 52), s-ar putea adăuga și că acționează ca o generalizare (dinamică) logico-simbolică
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
și raționamentul științific. Totuși, această argumentare nu este lansată spre descoperirea vreunei proprietăți ascunse, ca în discursul unui filosof sau al unui om de știință. Ea nu face decît să conveargă spre un atractor străin : principiul ideologic, a cărui natură kantiană uzurpată ar fi cea a unei judecăți sintetice a priori. Denunțarea unei erori de raționament sau punerea în evidență a unor fapte contra-dictorii nu fragilizează concluziile principiului, deoarece acestea sunt superioare logic raționamentelor la care se ajunge, ele nu fac
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
economie, este clar că publicarea lucrării lui Rawls în 1971 a bulversat abordarea fenomenelor morale. Ulterior, poziția autorului a evoluat într-o manieră sensibilă. Ea poate, totuși, fi prezentată în raport cu cîte-va elemente centrale. În primul rînd, Rawls adoptă o concepție kantiană privind individul, pentru a putea rejecta într-o manieră mai elegantă utilitarismul, pe care el îl identifică cu intuiționismul rațional al lui Sidgwick. Acesta din urmă presupune existența unor principii morale primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
primare, pe care intuiția este rațional-mente aptă să și le însușească. Rawls opune ideii unui individ rațional și calculat cea a unei ființe rezonabile, capabile de considerații morale. Dacă pentru utilitariști binele este obținut plecînd de la maximizarea bunăstărilor individuale, constructivismul kantian al lui Rawls îl conduce la refuzul oricărui primat al binelui asupra justiției. Normele de justiție sunt deci rezultatul unui acord unanim într-o situa-ție inițial echitabilă, în care indivizii sunt considerați ca ființe morale. Rawls caută bazele unui acord
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
și exprimă; potrivit poziției instrumentalismului lingvistic, limbajul exprimă pur și simplu idei preexistente, el neavând al rol decât acesta. Limbajul constituie experiența lumii, cu alte cuvinte limba pe care o vorbesc produce o anumită organizare a experienței; este o viziune kantiană aplicată la nivelul limbajului (Whorf ). Limbajul are rolul de a reflecta, reprezenta stările lumii, chiar dacă nu într-o modalitate „tare”, ca și copie a realității, ci într-una „slabă”, ca reprezentare aproximativă, parțială sau chiar „fuzzy”. Limbajul este act, comportament
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sau cunoașterea lumii reale este dependentă de gândirea și limbajul nostru și nu existența ei, se pune întrebarea: cum constituie gândirea și limbajul experiența sau cunoașterea lumii? Cum determină sau constituie gândirea experiența lumii a fost, prin excelență, problematica operelor kantiene. Cum depinde experiența sau cunoașterea lumii reale de limbaj (neexcluzând gândirea) o vom vedea din operele altor gânditori. Whorf va afirma că „limba produce o organizare a experienței. Noi suntem înclinați să considerăm limba o simplă tehnică a expresiei, uitând
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a o cunoaște, de a o experimenta, îmi constituie experiența mea cu lumea, autorul precizând „limitele limbajului (ale limbii pe care numai eu o înțeleg) semnifică limitele lumii mele.”(idem:102). Se pare că Whorf preia, pur și simplu, concepția kantiană și o aplică la nivelul limbii, după care mai face un pas, spunând că limba maternă determină un anumit tip de experiență. În Tractatus logico-philosophicus, Wittgenstein, chiar dacă merge și pe ideea unui constructivism sau determinism lingvistic în ceea ce privește experiența ori cunoașterea
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
căreia limbajul are funcția de a descrie o stare de fapte. Acest caracter fundamental descriptiv al limbajului, Austin îl va numi „iluzie descriptivă”. (cf. Moeschler, 1999:45 CONCLUZII Dintr-o perspectivă mai profundă, se poate spune că realitatea, în sens kantian de „lucru în sine”, nu poate fi rostită. Cuvintele par sau sunt nepotrivite pentru a reda o astfel de realitate, nu din cauza impreciziei lor, din contra, tocmai precizia cuvintelor face să se piardă, să se degradeze această realitate. Cuvintele nu
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
acestea nu ne putem raporta la lume decât prin gândire și limbaj (lumea nu este dată decât în și prin limbaj). Dacă realitatea ca „lucru în sine” nu ne este accesibilă prin discursivitate, putem spune că lumea fenomenală, în sens kantian, se lasă prinsă de limbaj, chiar dacă numai într-o modalitate aproximativă sau „fuzzy”. Prin limbaj nu numai că reprezentăm lumea fenomenală, ci acționăm asupra celorlalți, influențându-le comportamentul și chiar relația lor cu lumea. Austin este cel care a accentuat
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
doilea război din Golf, intervenția americană a primit la limită aprobarea Senatului. 1 Este foarte discutabil dacă weberianul Aron ar accepta o teorie pur inductivă a cunoașterii. Teoria cunoașterii propusă de Weber era una neokantiană. Weberienii acceptau întru totul perspectiva kantiană asupra construirii cunoașterii (prin conferirea de înțelesuri), adică existența unor categorii care întemeiază posibilitatea însăși a cunoașterii. Totuși, ceea ce respingea școala sociologiei istorice era abordarea bazată pe legea acoperitoare, specifică pozitivismului. 2 Această definiție a behavioralismului este cam bizară. De
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
vedea seducția). Distincția dintre persuadare (instanță extrem de importantă pentru oratorul preocupat de rezultat) și convingere (prima fază care conduce la acțiune, fiind semnificativă pentru emitentul interesat în primul rând de caracterul rațional al adeziunii) prilejuiește o apropiere teoretică de concepțiile kantiene exprimate în ultima parte a Criticii rațiunii pure540. Ideea de universalitate opusă celei de particularitate, precum și aceea de obiectivitate (rațională) opusă subiectivității umane, coordonate de bază ale interpretării date de Kant relației dintre cele două concepte se vor regăsi contopite
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care le susține Derrida nu pot fi neglijate de nici un semiolog. Alte interpretări ale textelor lui Derrida au condus la considerarea autorului francez drept un "filosof transcendental". Norris, preluat de Rorty, vede în Derrida un reprezentant al filosofiei în tradiție kantiană, pentru că tot efortul său critic și deconstructiv caută să dezvăluie supozițiile unui tip de gândire, precum și condițiile de posibilitate ale unui discurs. Pentru gânditorii care vin din tradiția habermasiană și care cred că filosofia trebuie să se înscrie într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
operă de artă. Facultatea imaginației este înțeleasă de Immanuel Kant ca fiind esențială pentru judecata estetică, în timp ce obiectivitatea unei opere este dată de relația dintre judecata de gust și morală sau judecata teleologică de ordin natural 4. Mergând pe linie kantiană putem vorbi de obiectivitatea operei de artă atât timp cât există anumite principii morale sau un telos natural prin care putem recunoaște finalitatea operei de artă. Dogmatismul kantian pare să țină artele în limitele unui scop moral și, prin urmare, universal ce
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de gust și morală sau judecata teleologică de ordin natural 4. Mergând pe linie kantiană putem vorbi de obiectivitatea operei de artă atât timp cât există anumite principii morale sau un telos natural prin care putem recunoaște finalitatea operei de artă. Dogmatismul kantian pare să țină artele în limitele unui scop moral și, prin urmare, universal ce pare să intre în contradicție cu noile forme de artă. Teoriile contemporane ale imaginație, care oferă o libertate absolută operei, uneori fără un scop precis sau
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
umanismul ca sistem de opinii condiționate istoric ce consideră omul o valoare de sine stătătoare, un subiect independent de acțiunile sale, acțiuni a căror amplificare și înțelegere sunt necesare pentru dezvoltarea sa socială. Umanismul este o atitudine bună, în sens kantian, ce are ca scop amplificarea ființei umane, dar omul, ca subiect independent de acțiunile sale, rămâne în permanență responsabil de capacitățile sale creatoare. Ideea de umanism, în sensul în care o vom utiliza, reprezintă o viziune asupra universului și a
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
realității fiind și un model pentru existență. Esteticizarea artei a dus la o înțelegere abstractă a sa potrivit căreia opera de artă are ca scop satisfacerea unui gust rafinat al criticilor și al esteților. Din acest motiv Heidegger respinge viziunea kantiană conform căreia contemplația dezinteresată a artei servește la elevarea morală a minții 14. Pentru Heidegger, estetica vrea să stabilească relația noastră cu frumosul. De aceea pentru el estetica este o metodă de meditație asupra artei, prin care sunt arătate reprezentațiile
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o simulare a realității. Mai mult, simulacrele arată că o cunoaștere a realității nu conduce spre o înțelegere a existenței noastre. Aceste simulacre sunt semnificațiile și simbolurile care stau la baza construcției realității percepute. Teoria simulacrelor pare să depășească distincția kantiană dintre noumen și fenomen, în timp ce simbolul și semnul joacă un rol formator în înțelegerea realității așa cum este percepută. Prin urmare, realitatea este reflectată prin intermediul simbolului și al semnului, care ne apar sub forma de imagine și de copii. Apariția unui
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Dreptatea ca libertate. Locke și problema dreptului natural, Gabriela Rățulea • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofia sistemelor normative. Dreptul și morala, Raluca Mureșan • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
5. Munca și tehnica, Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac În pregătire: Anul 1600. Cenzura imaginarului științific la începutul modernității, Dan Gabriel Sîmbotin Bun de tipar: 2016 • Apărut: 2016 • Format 14 × 19 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707469
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Denis Collin • Marile opere ale filosofiei antice, Thierry Gontier • Marile opere ale filosofiei moderne, Thierry Gontier • Marile probleme ale eticii, Christine le Bihan • Paradigme în istoria esteticii filosofice. Din Antichitate până în Renaștere, C. Aslam • Proiectele filosofiei kantiene, Viorel Cernica • Teze kantiene în arhitectură, Vasilica Cotofleac În pregătire: Anul 1600. Cenzura imaginarului științific la începutul modernității, Dan Gabriel Sîmbotin Bun de tipar: 2016 • Apărut: 2016 • Format 14 × 19 cm Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13 • cod 707469 Tel. Difuzare: 0788.359716
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
este soluționată tocmai pe calea implicării decisive a conștiinței de sine, pe calea unei reechilibrări a ponderii celor trei tipuri fundamentale într-o viziune care păstrează și valorifică principalele cuceriri terminologice ale filosofiei transcendentale. Astfel, Peter Strawson explică miezul doctrinei kantiene a unității în termenii unei reflexivități fundamentale: "pentru ca experiențe diferite să aparțină unei singure conștiințe, trebuie să existe posibilitatea conștiinței de sine din partea subiectului acelor experiențe. Trebuie să fie unul și același intelect ocupat cu activitatea sa de conceptualizare asupra
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
este unificabil în cogniție ajunge să aparțină de fapt centrului către care tinde, adică se trece de la o constatare metodologică la un rezultat care ar putea conține mai mult decât permite "lansarea" sa. Cu toate acestea, comentatorul britanic prezintă argumentul kantian în aceeași manieră neutră, indicând aici o "legătură necesară" și considerând atribuirea o prelungire obligatorie a constatării mecanismelor sintetice: "condiția în care se poate spune că diferite reprezentări pot fi unite într-o singură conștiință este tocmai condiția, oricare ar
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de sine aduce cu ea vasta anexă teoretică a efortului biografic esențial și o dată cu aceasta o exigență descriptivă a drumului în sine. În conformitate cu această nouă normă, pasul filosofic hotărâtor menit să prelungească și să confirme inovator miezul conceptual al teoriei kantiene ar consta în elaborarea riguroasă și pertinent-expozitivă a unui nou tip de sinteză, care să păstreze firul metodologic al noțiunii create de Kant, dar care să conțină în același timp determinări și caracteristici potrivite noii sarcini. Agentul privilegiat al reflexiei
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ale cogniției). Evaluarea de sine trebuie să fie laxă exact în măsura în care are de surprins o mare de manifestări individuale și în măsura în care pentru asemenea țintă cognitivă nu există un aparat conceptual unanim-consacrat. Ca atare, spre deosebire de evoluția logic-înlănțuită care conduce la tabela kantiană a categoriilor, știința specială care izvorăște din conștiința de sine și se bazează pe reflexie își îngăduie o evoluție surprinzătoare, în termeni inediți și cu miză inovatoare. A doua formă de sinteză este, apoi, neconvergentă întrucât nu i se prescrie
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]