675 matches
-
de-nțeles. Și pepenii cică erau d-ăia olandezi. Dungați. Așa erau. Foarte buni pepeni. Ăia verzi, compleți, a dispărut rasa lor. Nu mai găsești. Și după aia s-a trezit și tanti Magda și a cumpărat un pepene. Opt kile avea pepenele. Cântărit, i-a făcut și dop. A venit cu cântarul ei de acasă. Că alte cântare poți să umbli la ele. Să le măsluiești. S-a mai întâmplat. Dup-aia s-a trezit și nea Costică și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mult mai grav, zice misterios și sumbru. Hai spune că doar nu-i secret de stat, zice Monte Cristo, să știm și noi, ce poate fi așa de grav? — Nu mai avem benzină, mormăie Sena, s au dus patruzeci de kile la o sută de kilometri. — Mai bine spune că ai uitat să treci aseară să-i faci plinul sau că te-ai gîndit că ți-ar prinde bine cîțiva lei în plus, începe să strige Petrică. — Fără acuzații prostești, intervine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
palid, cocîrjat, flămînd poate? N-am mai dormit de trei zile, recunoaște, dar nu asta e problema, mă simt mai proaspăt ca niciodată, chiar dacă în ultima vreme nu prea mai am poftă de mîncare, e adevărat că am slăbit cîteva kile. Nimic nou sub soare, își dă din nou cu părerea Santinelă, dar chiar credeți că o să deveniți cineva, că o să rămîneți în istorie? Copilării, numai o minte necoaptă putea să întrebe așa ceva, în istorie sînt intrat deja, de data asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nu prea știa ce să creadă despre băiat. În copilărie, făcuse unele greșeli: dăduse foc hambarului cu porumb, aprinzând chibrituri învelite în staniol. Fusese prins în timp ce se masturba în spatele cotețului putred de păsări. Omorâse un vițel de două sute douăzeci de kile, proaspăt înțărcat, turnându-i în mâncare un castron de medicamente de tot felul, pentru că era convins că animalul suferă. Și mai rău, vorbise sâsâit până la vârsta de șase ani, ceea ce îi convinsese pe ambii părinți că era posedat. Săptămâni întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
celălalt ochi Își cască spre lume meningele sticlos al albeții. Cine știe, dacă nu murea tovarășul Stalin, plângea acum și cu celălalt ochi. O turmă gri pășește plângând În dimineața friguroasă de primăvară spre fabrici și uzine. Tu cumperi două kile de gaz, te Întorci degrabă acasă unde ceaiul de tei e gata și te Înfigi În bucata de marmeladă așezată Într-o farfurie, adâncă, ciobită. La Întreprinderea de perii și bidinele Munca Orbilor, orbii intră În schimb. Se Întâmplă aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe deasupra. „Fir-ar mă-ta a dracului de hoț” și-i trage nevesti-si o palmă, Îi sar plăcintele calde din farfurie pe dușumeaua ascunsă de preșuri Împletite din cârpe. „Te tunzi la zero, Vasile, și de doi lei cumperi două kile de gaz, nenorocitule. Poate iar fugi la acrobații ăia cu banii”, atâta Îi spune În timp ce Își scoate cu greutate cartușele din Încărcător, numărându-le pe masă, mormăind printre dinți: „Mama lor de bandiți!” „Da, toa’lent, să trăiți, bandiți, criminali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
16, de unde pleacă rata spre Călărași și Oltenița, de lângă monumentul eroilor din Primul Război Mondial. Este atât de departe, Încât această depărtare inspiră mila și folclorul. „Vă rog frumos, drăguț și politicos / Că din Cioplea viu pe jos / Pentr-un kil de zahăr tos!” Talciocul e un rai de tinichele, un iad de boarfe, e locul unde Dumnezeu a fugit de pe lume și unde a rămas doar norocul, și el orb, bântuind În devălmășie printre oameni și nimicuri de vânzare. Ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pară o viespe suge disperată dulceața fructului parfumat. Drumul tău este spre hotel. În hol dai nas În nas cu Cristian Țopescu Îmbrăcat În uniformă militară. Steaua joacă În deplasare. La restaurant se bea puternic. Vermut, Quik și vin la kil. În cameră, după ce citești o „chestie” de Walter Benjamin, afli din revista Magazin, noi metode de tratare a ulcerului pe bază de plante medicinale. Ceva mai bun ca Tagametul. Ulcerul va fi biruit fără de cuțit. Numai minciuni. Aproape pe nesimțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Aha, ai dormit toată ziua acasă ca porcu’ și-acuma mă asasinezi... N-am dormit nici acasă. Mi-a fost rău, mi-e rău, îmi zvâcnește căpățâna, nu mai pot... — Hai sictir! Ți-e rău! Ditamai omu’ de optzeci de kile, bun să spargă piatră, te vaiți mai rău ca o femeie. Și tot de focu’ femeilor, nu pot să cred, oh, ori ești prost, ori ai înnebunit de-a binelea. Nu-mi dau seama ce-i cu tine. Stai barem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu nea Matei în sus, nea Matei în jos, deștept tare nea Matei ăsta. Rafael îl auzea hlizindu-se cum că nea Matei e mereu pe baltă la patru dimineața, și până să fumeze trei țigări și-a luat două kile de baboi pentru o prăjeală țapănă, după care n-are decât să se ducă acasă să se culce nea Matei. O face pă treabă nea Matei, da’ ce nu-i place lui la nea Matei e că strigă-n gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l înhami la o teleguță și suplu, înalt, musculos, cu blana strălucind în lumină ca unsă... Plescăia. Îți lasă gura apă, deh, ca și cum închipuirea ar pofti la ceva ca o panteră-leopard - ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Să ia mai mulți, da, păi, la fizicu’ lui nu i-ar ajunge nici pe-o măsea. E ditamai omu’ Rafael, păi, și el a fost așa până să i se agraveze, ba și mai și, a avut nouăzeci de kile, și pe atunci mânca, nu se încurca cu doi mici, și Rafael că bine, bine, ia-mi patru. Îi spusese de vreo două ori că a tăiat-o cu Roșioara și cu celelalte, dar lui Rafael îi era limpede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de mult de prânz. Se însera. Și-ți închipui, pe căldura asta, s-o speli și s-o schimbi ca pe un bebeluș... Un bebeluș ar fi floare la ureche. Un morman de cărnuri vinete și veștede, de nouăzeci de kile, de-i iese sufletul pe toate părțile. O legumă, deh, da’ are stomacu’ bun. Se hrănește, mănâncă, e voinică... Poftește, bagă-n ea de toate. Ie cum ie mai rău: nu-și permite să angajeze o femeie să aibă grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mamii, și ia un borcănel de iaurt, și-ar mai merge și-o ciorbiță de perișoare, și-un strop de musaca, în crăticioara aia mică, din trei cartofi doar. Tot din carnea aia, mămico, o facem pă treabă. Dintr-un kil de carne, gătim felurite feluri, ca la recepție la ambasadă, da’ ce te faci că după ce-i duci tava la pat cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
față. - Iancule, ia dă un rând, că mi-e sete! i-a spus tatei. - Du-te, nea Turcule, acasă, că ești beat, l-a îndemnat tata încet, dar așa, ca o amenințare. - Poate ești surd, am spus să dai un kil de vin și-o potcoviță, ce naiba, ai luat leafa! Hei, Culiță, Iancu plătește, ia adă ce-a comandat, aici, la masa fanților! Culiță State nu știa ce să facă, nu dorea scandal în localul lui, dar nici pe plac n-
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
o crăpoaică, ha, ha, ha... Și? - Păi, când a tras crapul la el, am tras și eu spre mine, așa, fără să vreu, și l-am înțepat. Și Coco m-a ajutat să-l scot. Nu era mare, vreo 5 kile avea... - Auzi la el ce serios o spune: „nu era mare, vreo 5 kile avea”, interveni Gică. - Da, continuă Mitică, mi-a stricat somnul crapul acela, și pentru că îmi sărise somnul, m-am apucat de băut cu Coco. Ehei, că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tras și eu spre mine, așa, fără să vreu, și l-am înțepat. Și Coco m-a ajutat să-l scot. Nu era mare, vreo 5 kile avea... - Auzi la el ce serios o spune: „nu era mare, vreo 5 kile avea”, interveni Gică. - Da, continuă Mitică, mi-a stricat somnul crapul acela, și pentru că îmi sărise somnul, m-am apucat de băut cu Coco. Ehei, că frumos mai era la Podu' Rupt în noaptea aceea, lună plină, crapii te trăgeau
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Chioru a lăsat-o groasă pe Lisaveta Ilincăi din deal. Acu', cică-i fugit undeva, în străinătate, la muncă. - Da' asta nu-i nimic! Îl știți pe Săndel Spoitu? A prins în Prut un somn de treizeci și opt de kile. Așa pește mai zic și eu! - Da' știți una și mai și? Casierul de la primărie a fugit cu toți banii și i-a pierdut la ruletă, la oraș. Și polițaiul nostru, în loc să-l caute, se vaită de o bătătură. - Și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Dobrogea. Lângă noi era un grup de pescari cu niște bețe lungi de bambus, rudimentare. - Unde vă grăbiți așa, oameni buni? Aveți bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare? - Somn și crap până la 3 kile, caras până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un grup de pescari cu niște bețe lungi de bambus, rudimentare. - Unde vă grăbiți așa, oameni buni? Aveți bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare? - Somn și crap până la 3 kile, caras până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bălți dincolo? - Da, domnu'. - Și ce prindeți? - De toate, somn, crap, caras... - Mare? - Somn și crap până la 3 kile, caras până la un kil. - V-o pus Dumnezeu mâna în cap, la noi, la Iași, când prindem un crap de 3 kile e sărbătoare. - Dee, nu uitați că aici ne aflăm la Dunăre. Când revarsă, bălțile se umple de pește mai mărișor. - Ei, vă doresc fir întins! - Și dumneavoastră la fel, drum bun și fir întins! Apa Dunării era cam tulbure. Mă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bere, iar bietul Tarzan, fiind pedepsit cu conducerea mașinii, s-a mulțumit cu un pahar de apă minerală. După ce au mâncat, Gabi a spus: - Așa ceva n-am mai mâncat niciodată, este, întradevăr foarte gustoasă. Ce-ar fi să cumpărăm vreun kil, două, să avem pentru mai târziu. - Dragul meu, i-am răspuns eu, mai avem friptură și mezeluri de acasă. Și-apoi, cam faci a sărăcie, ce, ai impresia că acolo unde mergem n-o să prindem pește? Dar un kil tot
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreun kil, două, să avem pentru mai târziu. - Dragul meu, i-am răspuns eu, mai avem friptură și mezeluri de acasă. Și-apoi, cam faci a sărăcie, ce, ai impresia că acolo unde mergem n-o să prindem pește? Dar un kil tot o să cumpărăm. Chiar lângă noi era o femeie cu un coș plin cu scrumbii proaspete de Dunăre. Am ales șase bucăți, dintre cele mai mari, le-am scos mațele, le-am îndepărtat capetele și le-am învelit bine în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cârligul în gură. Hai, să te văd la următoarea trăsătură, l-am sfătuit. - Oare ce-o fi fost? - După cum a tras, tot crap era, dar gata, faptu-i consumat. Fir întins pentru alții. Apoi am scos eu un somotel de vreun kil. Pe urmă Tarzan, un caras frumos de vreo 800 de grame. Treaba mergea strună, și dacă ar fi mers tot așa, plecam acasă cu o recoltă frumoasă. În noaptea aceea n-am dormit niciunul. Ne ajutam unul pe altul la
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
crapul, carasul și somnul, e adevărat, veneau și multe moace (pui de somn până la 250-300 de grame bucata) pe care îi dădeam imediat înapoi în apă; de la 4 dimineața până la 10 trăgea bibanul, mai mic sau mai mare, până la un kil bucata, iar de la 10 dimineața până la 4 după masă, mânca bine știuca. Dimineață, pe la 4, au început să vină bibanii. Pe cei mai mărișori îi păstram pentru saramură, iar pe cei mici, cât palma, îi aruncam în apă, ziceam noi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]