498 matches
-
Umbla pe vremea aceea numai cu trăsura, nu se uita unde se duc banii. Ba, unul Vasile Cudalbu, de învîrtea afaceri peste afaceri, îi făcuse și o casă cât o corabie, plină de lucruri de preț, în care muierea se lăfăise ani de zile. Dar tinerețea ca și averile n-au viață lungă. Negustorul dăduse faliment, îî vânduse odăile și-o lăsase goală pușcă în stradă. Când s-a deșteptat coana Marița, avea și un copil de crescut. Greu lucru! Cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Ierusalim, dar aici erau mai prăfuite, uitate de lume. Indicatoarele erau în arabă și în engleză: Fabrica de Automobile Al-Rami, Banca Islamică Al-Aqsa. La un colț de stradă văzu un mănunchi de scaune împletite, din trestie, în care se lăfăiau niște tineri cu țigări subțiri între buze. Mobila era de vânzare. Ocolind gropile, pe drum mergeau copii care se întorceau de la școală, striviți sub greutatea unor rucsacuri supradimensionate. Se uită în altă parte. Pe toate zidurile și pe toate ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
omori... În schimb, am să-ți dau voie să mă îngropi... HAMALUL (Acces de isterie, plâns, frică, ură, plictiseală.): N-am să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, ăștia, pe voi care vă lăfăiți în ploaie... care vă învârtiți de colo până colo, toată viața, prin ploaie... și apoi veniți aici și faceți pe grozavii... Ho, ho... Cu mâinile mele v-aș strânge de gât! Cu mâinile mele! Eu, domnule, am mai ucis o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
articolașul, urma să intru în berărie, să mă duc la masa mea, să comand berea, să răsfoiesc ziarul și, ca din întâmplare, să-mi cadă ochii pe articolașul meu. Să-mi admir semnătura, să remarc inteligenta machetare, cu poza mea lăfăindu-se în centrul paginii, cu chenarul discret al încadrării, și, de parcă aș fi fost surprins, să-l citesc, să descopăr că nu s-au strecurat decât două-trei greșeli de literă, alteori că au fost amestecate câteva rânduri sau, câteodată, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
șir de cifre, cu partide, intrări și ieșiri, iar însăși moartea nu este decât o banală radiere dintr-un catastih oarecare. Eternitatea, cred aceștia, este o ștampilă și un chenar de rubrică, în care doar ei au dreptul să se lăfăie, privind compătimitor spre cohortele fără de număr ale celor care, îndobitociți de frică și umilințe, socot cărțile de muncă mai grozave în tainice puteri chiar decât scrierile sfinte. Comunismul a creat - și l-a făcut să sufere - omul scris. I-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu suntem pregătiți pentru asta? Nu vom fi niciodată, în felul ăsta. Cu spiritul din mine gândesc toate astea (cu ce altceva?) împotriva spiritului. Mic și neîn semnat cum sunt, ce am de pierdut? O veșnicie în care m-aș lăfăi? Dacă am reușit să duc existența asta în cârcă, așa nenorocit cum sunt, „iadul“ nu ar mai fi decât o conti nuare, aș fi gata antrenat. Nu mai înțeleg nimic. Oare așa am hotărât noi, cu de la sine putere și
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ce amintea fiecărui militar de vremurile de odinioară când cavaleria era încă baza armatei, și de cabalinele, acum transformate în salam, ce-și serveau nutrețul din ele. S-a făcut și o deratizare generală pentru a stârpi șobolanii ce se lăfăiau în voie în cămările și magaziile cu alimente și care, de multe ori, își găseau sfârșitul înecați în butoaiele cu murături, iar alții, mai îndrăzneți, nimereau și în castroanele majorilor. Militarii în termen erau pudrați cu DDT de la prohab în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai posomorâți telurici. În vagon căldura se instalase. Era aproape aceeași arșiță ca înainte de furtună. Picuri de transpirație curgeau de pe frunțile tuturor. Din acest motiv, locurile cele mai râvnite erau cele de pe coridor, de lângă ferestrele deschise, însă în preajma lor se lăfăiau bărbații-fumători. Ceilalți erau mai dezavantajați. Nemișcați pe locurile lor, suportau cu stoicism consecințele nefaste și ale căldurii excesive și ale fumului de țigară. Pentru câteva minute, în compartiment se instalase liniștea; o liniște relativă. Numai pocnetul sacadat al roților metalice
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă stare de curățenie și de bun gust. Seara, pleca la culcare, devreme. Mânca ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
acum, dragă omenire, mă voi ocupa de muncă, de fostele mele afaceri, atât de infloritoare! Gata,V-am izbăvit! În localitatea Cruci se aflau mai multe străzi locuite. Pe una din ele, modernă cum rar întâlnești, se aflau câteva case, lăfăindu-se în soare, și casa Polovraci. În casa asta, mare, care atrăgea atenția, călătorului, încă de la distanță, locuiau șase persoane. Oameni mari: de vază, cu capetele tixite de cunoștințe și de știință, acumulată din fragedă pruncie și permanent amplificată, în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu un fel de cărare, marcată doar printr-o iarbă mai scofîlcită, semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc durduliu, vorbiți voi, fetelor, care sorbiți absintul și țîțele vi se umflă și dinspre sex, unde puful foșnește ca un mănunchi de iarbă proaspătă, vă năpădește o boare metafizică. Aici În fața mea e un coș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fapte de arme, pe monitorul 3D Începea, ca din Întâmplare, să ruleze o Înregistrare video cu subiectul povestirii, dar nu la momentul În care, Înconjurată de blănuri de leopard sau abia umbrită de cârcelul fin al costumului de baie, se lăfăia În propriii nuri ca Într-o cadă cu spumă, ci mult mai târziu, trei sau patru decenii postfactum, când fructele seducției i se uscaseră de mult și se avântau spre poale, iar pielea Îi atârna În falduri ca o togă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
atunci umblau astfel, pentru a despica aerul mai eficient, impresionându-le pe băbuțe și pe cardiaci. Era un malac de vreo doi metri, cu schema de funcționare afișată la vedere: „Șefu’, pe cine trebuie să pocesc?“. Un godac i se lăfăia pe ceafă, iar din umeri Îi porneau două brațe de excavator, terminate prin cupe care ar fi putut săpa o fundație de bloc În câteva minute. Eram tentat să sar În picioare, strigând „Nu mișcați!“, apoi să le schițez rapid
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spun care, fiindcă nu vreau să-i fac reclamă mascată, care imediat și-a notat evenimentul și a doua zi, a apărut un întreg articol în ziarul cu pricina, ziar antiiliescian și pupinbăsescian, arhicunoscut ca atare. Un titlu mare se lăfăia pe jumătate de pagină, ca să vadă toată lumea: „Comunistul Ion Iliescu, a luat hrana de la gura unui emigrant african!" în care se înfiera, na, că eram să zic, precum în Scânteia Lui Octavian Paler și Silviu Brucan, cu adâncă mânie proletară
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
dezastrul de dimineață. De altfel nu mai avea încredere nici în poza aia. Putea fi o făcătură. Mai știi? Poate că Leo fusese chel, cu o cicatrice pe frunte. La fel de bine putea să fi devenit sosia vreunui bancher care se lăfăia pe undeva prin Baleare, în timp ce el trudea într-un birou de sticlă, la cravată roșie și cămașă albastră, cu sinusurile înfundate de la aerul condiționat. Ar fi putut să încerce să-l dibuiască pe Leo cu ajutorul Andreei Marin, de la emisiunea Surprize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aveau formulare. Oare pentru asta plătesc bieții oameni asigurările?!? Sunt angajați acolo, care nu știu nici măcar cum se completează un formular pentru străinătate Ce părere aveți de asemenea oameni care te trimit de pe un drum pe altul în timp ce ei se lăfăie pe banii asiguraților, cred că de asta medicamentele gratuite se plătesc. Nu?! Vă rog să mă contraziceți. A apelat la reprezentanța în teritoriu a M.S., direcția sanitară a județului: aici i s-a spus da - se poate. În sfârșit, a
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
natura Ungariei. Bravo lor! Dintr-o pustă întinsă până la granița cu Austria, așa cum o știam până în 1991, acum se desfășoară în fața ochilor noștri sute de hectare de liziere care înconjoară terenuri frumos cultivate și așezări cochete. Pe suprafețe întinse se lăfăie la înălțimi amețitoare centrale eoliene. Frumos, foarte frumos! Exemplu de ce poate face mâna omului: nu numai să distrugă ca la noi, ci să și creeze. De fapt, acesta este rostul omului pe pământ: să creeze, să înfrumusețeze, să lumineze tot
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
jumătate ocupată, ca și cea a Lisellei. Livingul era împărțit. Pe locul vitraliului Rusalin două dulapuri de scînduri (ale ocupanților). Acoperite, pe partea noastră, cu scoarțe basarabene; mama bucătărea pe holul de la intrare, la o lampă cu gaz. Unde se lăfăie acuma leandrul frunzos. Se stătea la coadă, 3-4 ore zilnic, pentru combustibil. Într-o tabletă (din "Adevărul"), Arghezi își muiase condeiul nu-n oficiala "limonadă roz", ci-n gazul cu pricina. A scos la iveală "tinichelele" păzite zile-n șir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țîră de negru-n el, că ne ia lumea de provinciali". "Taci moi, îi răspundea evreiește nea Finki. Culoarea clientului! Așa vre clientu'. Nu mai șchimb. E tărziu". Pînă și culorile erau comandate. Un Ceaușescu avînd ochii intens albaștri se lăfăia pe coperta revistei "Time". Spuneam că mă întorc la antologie? În fotografia îmbucătățită de linii verzi în chip de cărămizi (cărămizile sacrificiale ale Meșterului Manole) mi s-a părut c-o recunosc (o fi ea? n-o fi ea?) pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Jelly Bon și cu invazia de Sultana Napolitana, imediat după Marea Revoluție din Octombrie, pardon, din Decembrie. Prima, comunistă. Ultima, capitalistă. "Ia te uită ce de investuri!" Am luat-o înapoi, să înregistrăm bloom-ul. Într-o pricăjită de casă se lăfăia coșcogea "Grand Orient", colț cu "Midel Est", în ortografia firmei. Societatea "Ierusalim import-export" înghesuise trei filiale într-o cocioabă. Majdolin vindea orez, ca și Murad. În aceeași curticică, uniți în fapte, vindea orez și Mohamed, și Mahmud. Ralco vindea, fireștemente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
-l întorc pe Rusalin spre tinerețea ei înflorită sau am plecat ca să-mi apăr (detest să mă citez, dar o fac) mica melodie a libertății? Îmi simțeam amenințată mica mea libertate și-am dat fuga la "borcanul" grădinii, să mă lăfăi în singurătatea mea exclusivistă. Obosisem de atîta Rusalin. Conversațiile prelungite mă agasau, ca și sentimentul că era cineva pe-aproape, prea aproape de mine, în casa fără uși, în afară de cîinele meu. Cînd vorbesc mai mult decît binecitesc (ori, mai rar, binescriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu e vocea Magicianului, e a mea, ce bine este atunci când pot vorbi doar cu mine însumi... Traversă repede podul aruncat peste râu, apoi dădu cu ochii de benzinăria ce dormita sub ploaie, ca un animal metalic uriaș care se lăfăia la marginea șoselei, primind cu indiferență apa din cer. Fu tentat să intre pentru a cere o cutie cu suc (ai bea o bere, iar ești ipocrit!), însă nu o coti la dreapta, pentru a parcurge cei câțiva metri despărțitori
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
somitate. Fâs. Am planat repede și scurt pe lângă niște fripturi senzaționale de miel și cotlete de vițel și, cu un efort de voință, am virat pe lângă porția de pizza cu roșii uscate la soare și brânză de capră (care se lăfăia pe o măsuță exilată Într-un colț al Încăperii, pe care toată lumea Îl numea „Colțul Hidrocarburilor“ă. Nu mi-a fost la fel de ușor să navighez pe lângă la pièce de résistence a sălii, și anume barul cu salate (cunoscut sub numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
antrenează, face vocalize“. (miercuri) Mă obsedează acel nucleu obscur de spaimă, nutrind În subconștient metamorfozele bizare ale visului; ești undeva, aștepți pe cineva cunoscut, o rudă sau un prieten, nu te preocupi de nimic, nu te paște nici o primejdie; te lăfăi Într-o nepăsare crasă, ești ca o balegă de cal aburind la marginea drumului până vine roata carului și o turtește. Deodată, se schimbă aerul, un curent ciudat vibrează și un sunet șuierat te avertizează; simți că nu mai ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]