494 matches
-
în mod vădit de ideea de sexualitate și cealaltă tocmai împotriva acesteia se pronunța. CNAul sau pudibonzii de meserie se arată indignați de apariția unui trup dezgolit pe micile noastre ecrane, dar nu au nici o tresărire când pornografia nonsexuală se lăfăie în fiecare zi la televizor. Imaginile cu demonstrațiile naturiștilor dezbrăcați care militează în nu știu ce capitale europene pentru mersul pe bicicletă sau împotriva sacrificării animalelor se cer blurate în mod automat. Nimeni, însă, nu se gândește săi blureze fața lui Vadim
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
furnică, subțire, aproape fără greutate, cu șorțul de școală și cu paltonul meu albastru, cu pălărioara albastră de fetru, cu ghetre tri cotate roșii, îmi bălăbăneam picioarele încălțate cu ghetuțe vechi, gândindu-mă la cutia de carton în care se lăfăiau niște bo tine maro de antilopă, împachetate în hârtie fină. Mă uitam la stânga, la dreapta, plictisită de peisajul fără pomi, vălurit... Tata spunea - vorbea tot timpul, mai ales cu vizitiul - „Ai grijă la Valea Șearpelui! Totka e tare de gură
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cu toată viteza prin Surrey, spre Oxshott. Nu mai avem mult și ajungem! Nu-mi vine nici acum să cred cât de șnur a mers totul. — Sigur, știi care a fost cea mai mare greșală a ta, nu? spune Danny, lăfăindu-se mai bine pe bancheta de piele a Mercedesului. — Care? îl întreb, ridicând privirea spre el, de la telefonul la care vorbesc. — Faptul că te-ai limitat la doar două nunți. Pe bune, dacă oricum voiai să o faci de mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
mea. și dușmanii de la Iași au procedat la fel. La patru zile după 6 aprilie un șarpe (D. Costea) umbla prin redacția Cr[onicii]cu S[cînteia] și interpreta docomentul bucurîndu-se că bine mi-a făcut că „prea m-am lăfăit în paginile Luceafărului”. între cei care se amuzau și-i țineau hangul erau L. Ciobanu și unul dintre cei mai perverși dușmani ai mei - Al. Andriescu. Tot ce-ți spun aici este absolut confidențial... Alții s-au dat pe față
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
În care erau transmise eliminări de texte necorespunzătoare, În concepția cenzurii roșii. Primul pe listă fusese dramaturgul Paul Everac (1924-2011) cu lucrarea „Descoperirea”. Pe lângă unele naivități de-a dreptul copilărești transformate În greșeli mari cât Palatul regal În care se lăfăiau noii stăpâni absoluți ai României, controlorii de calitate ideologică au găsit și unele replici mai de doamne-ajută, adică bune de dat la gunoi. Iată exemple din ambele categorii: „a) În replica ceferistului Dincă <<Au ars paișpe cisterne>> se va preciza
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
personaje. Sitaru stăpînește o tehnică impresionantă. ̨ i mai rămîne să descopere ce-ar putea face cu ea. Dilema Veche, februarie 2009 Așchia de gheață Capote (SUA, 2005), de Bennett Miller în toamna anului 1959, Truman Capote încă se mai lăfăia în succesul nuvelei sale Breakfast at Tiffanys. Era în relații bune cu Hollywood-ul. Era mascota jet set-ului. Era reporter-vedetă la revista The New Yorker, în paginile căreia descrisese (cu un teribil simț al ridicolului) turneul sovietic al operei
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
blabla gen Ion Iliescu-despre-sinergia-faptelor) îi cam clasează cazul. Nu m-am înnebunit niciodată după specia balcanică de realism magic pe care a creat-o : prea multă glorificare a balcanismului și prea puțină critică. într-un fel, ne invita să ne lăfăim în înapoierea noastră ne spunea că e mai multă viață în ea decît la occidentalii ăia care nu știu nici să sufere, nici să se bucure ca noi, dar care, desigur, erau și ei invitați să se lăfăie în exotismul
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
să ne lăfăim în înapoierea noastră ne spunea că e mai multă viață în ea decît la occidentalii ăia care nu știu nici să sufere, nici să se bucure ca noi, dar care, desigur, erau și ei invitați să se lăfăie în exotismul întregii chestii. Se vede după lookul lui de barbar sexy un look întreținut, o poză că nu i se pare deloc sub demnitatea lui să se vîndă pe sine însuși ca pe un animal exotic. Masca lui ursuză
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
dintre cele mai frumoase portrete ale tinereții mele sunt făcute de el. GB: Pentru mine, descoperirea fotografiei ca artă e legată de el, de o fotografie pe care mi-ai arătat-o tu: pe acoperișul unei case În Dobrogea se lăfăiau doi dovleci, iar coada unuia din ei depășea jgheabul de ploaie și părea să privească În casă ca un spion indiscret. Natura se „umaniza“, devenea poetică. Atunci mi s-au revelat puterile fotografiei. Fotografia aceea se numea chiar „Indiscretul“ și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Ai mei, cei dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit ochii. De arșiță și de lacrimi, pereții, lumânările, totul îi joacă pe dinaintea ochilor... Daniil, copleșit, îngână: Mult chinuită țară... Moldova-i o jale! O ruină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Salvăm măcar ce se mai poate salva: "mândria"! Și eu cred că mai de folos ne-ar fi aurul, întărește și Vlaicu cu înțelepciunea lui bătrânească. Frumos ne-ar sta! se burzuluiește Ștefan. Să neguțăm hoiturile marilor pașale ce se lăfăie în haremuri de marmură pe malurile Bosforului, fericire încropită pe jaful nemilos al popoarelor asuprite cărora le ia și bucățica de la gură! Dacă au atâta bănet, ce-au cătat în țara mea săracă?! Cine poate, oase roade"... Zicala asta o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cel mai înalt al Sucevei, poate flutură steagul verde al Profetului!... De ai mei, cei dragi, n-am nici o știre; sunt, poate, descăpățânați au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și... și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor" Alexandru Aron, stirpea ucigașului meu tată!... Pentru câte sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă Soartă!... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am luptat singuri... Am murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
unchiului, acum și naș. Zilnic, două săptămâni încheiate, am făcut cărare bătută spre port. În sfârșit ne hărăzește Dumnezeu un vapor și la cinci dimineața urcăm. Aveam bilete de clasa I. Dar aici nici un loc. Tot felul de cucoane se lăfăiau cu de toate pe câte două trei locuri. Abia la intervenția căpitanului am primit și noi două locuri pe care stăteam eu și Petrișor, iar jos, pe plapumă Coca și din când în când Costel, pentru a-mi mai desmorți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
partea nedreptățită". Dăruindu-i Frumusețea, Domnul nu i-a dat și puterea de a o suporta. Nici umerii femeii nu i-a croit Dumnezeu atât de puternici cât ar fi trebuit; niște atleți, care par făcuți doar pentru a se lăfăi într-o idioată lene de autoadmirare, au căpătat de la Creator spete mult mai trainice decât ale femeii, care ar avea mai mare nevoie de forță a trupului. Cred, de altfel, că Domnul este misogin; cel puțin așa rezultă din graba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Ștefan cel Mare” din Suceava, Haim edita revista liceului, lăudându-se că aceasta n-ar nici un cusur, nici o virgulă de prisos. Făgăduia că, dacă cineva descoperă numai o greșeală, el înghite revista pagină cu pagină. Chiar pe prima foaie se lăfăiau însă șapte astfel de păcate. Ca pensionar, profesorul Stino se retrăsese în căsuța lui de pe strada Română nr. 9, în care avea biblioteca și o frumoasă colecție Aurel Băeșu. Cultivând prietenia, era vizitat de cei pe care îi aprecia. Așa
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
lîngă Sfîntul Scaun, aflată pe teritoriul german prin ficțiunea extrateritorialității. Nu fără uimire a văzut atunci mulțimea, pe străzi, desfășurîndu-se un cortegiu regizat de Wilhelm al II-lea, el însuși în mare ținută, avînd pe cap o cască de argint, lăfăit într-o mașină adusă de la Berlin, la portiera căreia se ținea vizibil fără bucurie și temîndu-se pentru echilibrul său șeful grajdurilor, baronul von Wedel, în costum Ludovic al XIV-lea. Mașina era încadrată de soldații gărzii imperiale în platoșele lor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
scris mai înainte de a pleca în vacanță. De exemplu, ai fi putut să scrii despre vizita regelui Mihai și primirea pe care i-a făcut-o Iliescu. Să comentezi faptul că i-a restituit Palatul Elisabeta, unde până acum se lăfăiau marii intelectuali români, în frunte cu Buzura. Mă întreb de ce nu i-o fi restituit și castelul, că nu mai sunt scriitori nici acolo. Nu știu, n-am fost niciodată la Peleș. — N-ai fost la Peleș, dar ai fost
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în stilul său abrupt, americănesc... De ce să mă enerveze? fac eu pe prostul. — Cum de ce? N-ai văzut cum e făcută cu ou și cu oțet țărișoara? Îmi flutură pe sub nas un număr mai vechi din 22 în care se lăfăie pe mai multe pagini articolul „România: ultima pe listă”. E un număr de anul trecut, dar noi aici, la Paris, aflăm totul cu întârziere. Tușesc, prudent, încerc să câștig timp. Caut o frază mai alambicată, să nu se înțeleagă totul
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
în dicționarele lor fac tot felul de matrapazlâcuri. De pildă, în faimosul dicționar Laffont-Bompiani, scriitorii români sunt selectați după criterii cam ciudate (ca să nu zic dubioase). Nu-l găsești pe Bacovia, în schimb dai de Boureanu, în locul lui Breban se lăfăie Buzura. Și nu m-am uitat decât la litera B. Dacă mă uit la E, în căutarea lui Mircea Eliade, ce văd: „scriitor francez de origine română”. Eliade, care a fost profesor la Chicago, și-a scris toată opera literară
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
tipi cu lanțuri, mușchi, chelii și tatuaje țin ca lotrii calea jucătorilor și îi iau la palme. La Mamaia, musca, jurnaliștii și alte forme primitive de viață n-au voie să intre în cantonamentul echipei naționale, unde, în schimb, se lăfăie, naiba știe în ce calitate, Ioan Becali. Și pe unde nu umblă liberi noaptea tot felul de indivizi, aflați, după caz, în relație conflictuală sau de protecție cu fotbaliștii? Iar Pițurcă recunoaște senin ca o zi de mai că da
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
s-o asimilezi pe cea sufletească. Ce n-avem noi? Toate instituțiile, toate darurile tehnicii moderne, dar cine reprezintă acele instituții! Cine se folosește de acele daruri! Gîndiți-vă cât geniu omenesc presupune un tren, și cine, ce barbar primitiv se lăfăiește într-un vagon-restaurant, în expresul care vine de la Vîr-ciorova la București. Această pătură socială e și adânc imorală, Caragiale are trei schițe (Cadou, Diplomație, Mici economii), în care ne arată cum bărbații își vând femeile fie pentru bani, fie pentru
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fabula cu plăpumarul („Nu te lungi pe cît n-ai, / Ci te-ntinde pe cît ai!”) i se par „absolut nepotrivite”. Astea-s vremuri să-ți cauți motive de inhibiție? Cui folosesc austeritatea, „eroismul răbdării”? E ceva în care ne lăfăim? „Mîine-poimîine ai să te îmbolnăvești,și să vedem atuncea: o să-ți ridice statuie pentru că ai fost decent, corect?” Aria reproșurilor e reluată și de copii; ei au ghinionul să fie colegi cu fiii unor potentați locali, pentru care nimic nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
e doar o formă de „hoțomăneală”. într-o bună parte a cuvîntului am examinat afirmația lui G. că acei șapte ani cît s-a aflat la conducerea revistei „au fost ani buni”. Pentru cine? Doar pentru el, care s-a lăfăit în prezidii, a deschis „uși mari”, s-a dus unde a vrut în țară și, de două sau de trei ori, în străinătate. A reprezentat „cultura românească” la un colocviu în Italia, a călătorit la Kiev, ca să ne spună, la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
a exprimat pe 7 ianuarie), un alt critic crescut de regim, Constantin Sorescu, consacră un subsol de două pagini volumului lui Corneliu Vadim Tudor, pe care îl cam demolează. Amarnic de veselă situație: în pagina a doua a revistei se lăfăie Eugen Barbu, sărbătorit pentru 60 de ani de viață, iar într-a patra îi este făcut arșice, cum ar zice însuși groparul, locotenentul prim! Sorescu îi recunoaște un debut plin de promisiuni (de altfel, titlul recenziei este Unde sunt zăpezile
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
le ia cu forța sau oricum. în această țară, acum, nu mai ești stăpân pe nimic, pentru că noii conducători au luat casele oamenilor și ale Patriei și trăiesc în ele, fără să fi pus o cărămidă la construirea lor. Se lăfăiesc în ele și în ele își pun mese întinse cu toate bunătățile aduse, pentru ei, din lumea întreagă, în timp ce poporul suferă și, de frică, se mulțumește cu ce-i dă, chiar și un os ros de carne, și-l mănâncă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]