492 matches
-
conac, de altfel nu-mi strica să mai umblu și cu bicicleta. Făceam plimbări lungi, din seria „Să ne cunoaștem orașul“, de cele mai multe ori ajungeam În pădure, acolo Îmi plăcea să abuzez de suspensiile bicicletei mele de milionar, pe cărări lăturalnice, de unde vă povestesc acum istoria Celebrului animal. Întins În continuare pe banca de lemn, cu gândurile din ce În ce mai limpezi, așteptând telefonul lui Leac. * Dar, până la telefonul lui Leac, despre un alt telefon, cel pe care-l aștepta Andreea. Adelin a sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
vino! - și-l ia de mînă ademenitor și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul se ridicase de la masă, plecase din Încăperea plină de fum Împreună cu femeia și ieșise printr-o ușă lăturalnică Într-un coridor care ducea spre cămăruțele de lemn ale bordelului. Aici se vedea clar că n-aveau altceva de făcut decît să aștepte. Un șir de bărbați și de femei, lung cît culoarul, Își aștepta rîndul să intre pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Locuri și oameni, care demult sunt oale și ulcele, parcă trăiesc aievea și mă mir uneori că nu-mi vorbesc. Așa, nici eu nu știu din ce cauză, mi-am amintit de marea nisipărie din sat, care distrusese un drum lăturalnic însă era paradisul nostru, al copiilor, să ne jucăm până soarele apunea după culmea Pungeștilor. Pe lângă nisipărie era un drumeag, tot timpul cu iarbă deasă pe el ca semn că nimic nu trecea pe acolo iar în capăt, cocoțată pe
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
o baie turcească. Maică-mea seca patru litri de vin pelin pe zi și se otrăvea cu țigări chinezești, de alea cu doi cai cambrați pe pachet. Noaptea deschidea ferestrele și vorbea până la ziuă cu bunică-sa, venită pe străzi lăturalnice din cimitir. Dimineața, când mă trezeam, prima grijă era să vărs în zoaiele din lighean jumătate din sticla de vin și s-o umplu la loc, cu apă. În rest, scriam povești, citeam despre Winettou și Old Shatterhand, păzeam poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fleoanca, Culai, se răsti popa, care terminase conversația. Mai bini adă patrahiru’ șeala ca sî terminăm răpidi cu aista, cî vini Soliman. Hai cî ajunji șî șăfu’ poliției, să-i depună o coroană. Popa o luă înainte, pe o alee lăturalnică. Mergea repede și, ca să nu cânte, fredona ceva ce semăna cu hop! ș-odată stop! a lui Gică Petrescu. La prima răspântie frână brusc și-o întrebă pe Cristina pe unde s-o ia. Nu mai găsea drumul. La semnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soțului ei. O întâlnim într-o însemnare a lui Camil Petrescu din 1927 legată de un episod trecut, comportarea josnică a lui Eftimiu, care o lăsa pe scriitoare să aștepte zadarnic în timp ce el, directorul, pleca "o ștergea") pe o ușă lăturalnică. Mai târziu, Camil Petrescu o pomenește, tot indirect, într o afirmație asupra priorității celui/ celei care a impus romanul citadin. în Agendele lui Lovinescu scriitoarea apare des, dar totdeauna telegrafic, se menționează trecerea ei prin București, vizite sau lecturi la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
un Aero și un Toblerone alb: i-am oferit ei jumătate din Aero și am fost fericit că n-a luat-o. Se lăsase o ceață ușoară când am ieșit din Battersea Bridge Road și am intrat pe niște străduțe lăturalnice. Era o zonă liniștită, slab luminată, cu case gârbovite și triste, cu grădini părăginite, cu puține semne de viață la acea oră din noapte; doar câte o pisică țâșnea peste stradă când ne apropiam. Fără îndoială că era efectul alcoolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
va dura mult cu un văcar pe nume Fritz: o splendoare de băiat bronzat pe povârnișurile sărutate de soare ale Alpilor germani. De atunci mă topesc după orice băiat în lederhosen. Ajunsesem deja în Islington și coti pe o străduță lăturalnică. Dragă Michael, fii îngăduitor cu amintirile nesăbuite ale unui om bătrân. Cei mai frumoși ani ai vieții mele s-au dus. Mi-au rămas doar amintirile. Trase pe marginea drumului, la aproape un metru de curbă, fără să-i pese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ieșisem din apartament de peste patruzeci și opt de ore - atât durase să citesc cartea și să-mi formulez opinia despre ea -, lumina soarelui și aerul curat părură să mă învioreze imediat. Apartamentul nostru de la subsol se afla pe o stradă lăturalnică nu departe de Earl’s Court Road, la câteva minute de mers pe jos de stația de metrou. Era o zonă animată, un pic cam prea aglomerată și cam deocheată; forfota și vânzoleala ei fără sfârșit te copleșea uneori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
coceau În soare. Un copac făcea umbră pe veranda din spatele casei lui Fontan și acolo stăteam eu, la o masă, iar madam Fontan mi-aduse o bere rece din pivniță. O mașină ieși de pe șoseaua principală și Întoarse pe drumul lăturalnic, oprindu-se În dreptul casei. Doi bărbați se dădură jos din mașină și intrară pe poartă. Băgai sticlele sub masă. Madam Fontan se ridică. — Unde-i Sam? Întrebă unul dintre bărbați prin ușa din plasă. — Nu-i aici. E la mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
cei În cauză ne priveau recunoscători. Se năștea astfel o complicitate, În subteran, pe care justiția din țările lumii libere n-a cunoscut-o niciodată, pentru ea de neimaginat. Întorceam direcțiile acelor legi, dîndu-le un sens uman, prin savante interpretări lăturalnice. Dar cui ai fi putut să spui aceste adevăruri fără riscuri definitive? Nefericiți, și fericiți totodată, ne aflam În fața puterii statale pe care numai noi știam că o Învingem prin simpla ignorare a prezenței ei, un anumit fel de ignorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
numărat anume. E-adevărat că scrie, rar, dar scrie”. Se făcea a nu acorda o prea mare atenție scrisorilor, deși le păstra anume, avînd grijă să știe toți ai casei, pentru a alunga de la Început orice eventuală indiscreție sau gînd lăturalnic, cu motivarea că scrisorile, indiferent de la cine, e bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care Însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
zare. Privea undeva în depărtare, fără țintă. Parcă ar fi căutat sau ar fi așteptat pe cineva tot timpul. Nu vorbea mai cu nimeni. Dacă intra în bodega satului, lua un țoi de rachiu și se aciua la o masă lăturalnică. Lua câte o înghițitură și apoi, mângâind gâtul țoiului, între înghițituri, spunea parcă ceva. Dar cine știe ce? După o vreme pleca la fel cum o venit. Cu privirea rătăcită pe deasupra oamenilor și dus pe gânduri...Muncea de dimineață până seara în
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-i dădeau mari șanse de supraviețuire, fiindcă la această dizabilitate se adăuga și o gravă afecțiune a inimii. Apoi, urmară alte și alte scrisori, din ce în ce mai înnegurate de tenebrele necazurilor. Soțul Olgăi, pe care încă îl mai iubea, apucase pe căi lăturalnice. Zilele cu soare din viața conjugală se împuținaseră, făcându-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită însă cu o săptămână în urmă, o ruga pe Ina insistent să vină la spitalul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Am găsit mașinuța Jetta din prima și În numai douăzeci de minute am dibuit calea spre autostrada 95 cam spre nord, care nu era deloc aglomerată. Era o zi geroasă de noiembrie; erau vreo zero grade afară și pe străzile lăturalnice se vedeau crâmpeie de pământ acoperite de gheață alunecoasă. Dar soarele era sus pe cer și Împrăștia acea intensă lumină hibernală din cauza căreia ochii Încă neobișnuiți cu strălucirea puternică Îți lăcrimează și clipesc, și simțeam cum aerul curat și rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
celorlalte alegeri. — Ar trebui să mai lași moneda aia în pace, sugeră Cos mina. — E ca și cum ai spune că trebuie să mergi fără busolă, se încăpățână Pantelimon. Imaginează-ți că destinul e ca o hartă. Șosele largi, destine colective, drumuri lăturalnice, destine individuale. Punctele cardinale sunt date, nu vine nimeni, ca la picnic, cu răsăritul sau cu miazănoaptea de-acasă. Ei, vezi, tocmai de-aia îți trebuie busolă. Arătă moneda : Asta e cea mai simplă dintre toate. Mă rog, nu chiar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mici se scufundă în chipul gras atunci când urlă la An-te-hai: — Animal fără coadă ce ești! Apoi începe să mă insulte pe mine: Stăpâna mea a intrat pe Poarta Purității Celeste când a venit, pe când tu ai intrat pe o ușă lăturalnică. Îi spun lui An-te-hai să o scoată afară și să o priveze de trei mese. De parcă mânia mea îi face plăcere, Norișor continuă: — Mai bine te-ai gândi în al cui câine dai! Și ce dacă te-am spionat? Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și soarele mai are puțin până să răsară complet. Aveți grijă de Tung Chih, le spun cărăușilor și cer să fiu lăsată să cobor din palanchin. Roua mi se așază pe pantofi în timp ce pășesc încet de-a lungul unei poteci lăturalnice. Deodată, îl văd pe comandant călare. Îmi ofer un răgaz să-mi vin în fire. El stă nemișcat pe cal, dar se uită în direcția mea. Ceața dintre noi îl face să semene cu un războinic din hârtie. Mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
străin a înțeles foarte repede acest lucru să ai mașină, fără de care ești "terminat", ești un "nimeni". Este o necesitate, fie și numai pentru a putea străbate Statele Unite, acest Ținut al Iubirii. Căci în această țară nu găsești mici cărări lăturalnice, alei înflorite, podețe, bănci adumbrite de pomi, ca acelea pe care îi plăcea să și le zugrăvească în închipuire, în saloanele din secolul al XVII-lea, prețioasa domnișoară Scudéry. Aici pe îndrăgostiți îi despart kilometri întregi, și totul se învârte
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața măruntă a gărilor obscure și a traseelor de autobuz lăturalnice, apostolatul didactic rural ( episod, de altfel cvasiobligatoriu în biografia și în textele majorității tinerilor scriitori din anii ’80), cârciuma (cea din anii ’90, dotată cu televizor color care recepționează clipuri transmise prin satelit). Marasmul și privațiunile din anii dictaturii ceaușiste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
consimt la sacrificii extraordinare de dragul unor înalte valori etice: dreptatea și libertatea. Din clipa-n care descoperim în mase emblema civilizației noastre, ele încetează de-a mai fi produsul descompunerii vechiului regim. Nu mai sînt avatarurile claselor sociale sau părți lăturalnice ale vieții sociale, pretexte ale descrierilor celorlalte, făcute de martori fascinați sau înspăimîntați. Ele devin un aspect omniprezent al societății. Ne furnizează o cheie care se aplică atît politicii, cît și culturii moderne, dar și o explicație a maladiilor ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
și nu așa [...]” (p. 224) Uneori ironia se citește printre rânduri: „Dar este o vorbă: Tot bogatul mintenos și tânărul frumos. Dănilă mai prinsese acum la minte.” (p. 182) sau „[...] puțin mai înaintea lui mergeau, din întâmplare, pe-o cărare lăturalnică, Dumnezeu și cu sfântul Petre, vorbind ei știu ce.”. (p 288) Deși atitudinea naratorului față de cele povestite e constant ironică, cititorul are surpriza să întâlnescă, foarte rar ce-i drept, pasaje de un lirism evident, pasaje care, desprinse din context
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
nu-i așa, disimulează, pentru că e fățarnic și se ascunde în spatele unei aparențe mincinoase, el trebuie supravegheat necontenit, vânat în cele mai intime refugii, „despuiat” sistematic de tot ceea ce îi aparține, și asta prin orice mijloace. Ia-o pe drumuri lăturalnice ca să ajungi în centru: deviza oricărei supravegheri! Politica, aidoma teatrului - unde regăsim mecanisme asemănătoare -, se bazează în esența ei pe această convingere. Informațiile obținute prin șiretlicuri sunt, indiscutabil, cele mai credibile și, în consecință, cele mai utile în luarea deciziilor
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
republicii „toate se pot cumpăra cu bani”. Sensibil la aspectele etice, Bacovia a reținut din palpitanta istorie a numidianului vorbele sale amare și, într-un fel, profetice: „Urbem venalem...” 182 Constantin Călin Al doilea citat, „ca și pe acea stradă lăturalnică, ninge”, e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
fel, profetice: „Urbem venalem...” 182 Constantin Călin Al doilea citat, „ca și pe acea stradă lăturalnică, ninge”, e, în fapt, un autocitat. Reia, rezumînd-o, această frază existentă în fragmentul precedent: „O după-amiază de iarnă, care trecea tăcută, într-o stradă lăturalnică”. Al treilea, menit să ateste prezența în memorie a unor vechi „pasiuni amoroase”, „Vîntul tremură-n perdele astăzi, ca și-n alte dăți...”, e ceva mai ușor de recunoscut: sînt legate între ele primele două versuri din ultima strofă a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]