1,385 matches
-
eu stăpână și nu pentru viața mea. Uneori au fost văzuți prin aceste locuri grupuri de mongoli necredincioși supuși ai hanului, care încalcă fără îngăduință aceste locuri în urmărirea vânatului de soi și acești ticăloși nu s-ar da în lături să răpească o prințesă atât de frumoasă cum ești tu, pentru a o dărui hanului și astfel ai câștiga favorurile. Ar fi o mare nenorocire să se întâmple una ca aceasta. Am auzit șoptindu-se la palat că hanul Kublai
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
cu briceagul , apoi de-a curmezișul și de-a lungul îi tai coaja până la capătul celălalt , urmând cu briceagul și ușor s-o desprinzi de pe botă până în celălat capăt , apoi s-o răsucești frumos tăindu-i capătul subțire pe de lături și foarte puțin subțiindu-o , ca să poți sufla în ea , pe urmă așezând-o ușor și punând-o pe partea cealaltă , și tot așa până termini cu totul , și trâmbița e gata , numai bună de a cânta de să se
MOȘUȚU ȘI MUROII de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2001 din 23 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378916_a_380245]
-
mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
mai departe. Nu mă încânta ce vedeam. Eu căutam Binele și tot de rău dădeam. Când voi reuși să ajung să-l întâlnesc pe acest enigmatic domn Bine? Pașii mă poartă pe un drum de țară colbuit, străjuit pe de lături de ciulinii lui Panait Istrati. Nu au dispărut nici acum din peisajul stepei românești. Au rămas moștenire de la marele cărturar. Urc o colină și când ajung în vârful ei, simt cum îmi tresaltă nările de plăcere. Simt răcoarea și aerul
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
O dihanie drăcească. „Ce să fac? Să dau-napoi?” Se-ntreba nedumerit. Dar deodată un glas vioi La ureche i-a șoptit. „Dragul meu, scrie-n Scripturi: «Mâna pe plug cine pune - ia aminte - Nu se cuvine-a da-n lături, brazda o ține înainte!»” Căci Acel ce l-a chemat I-a promis dându-i de știre Că multe încercări de-o răbda El îi va da mântuire. Și apoi ca să-l întărească Calea Crucii i-arătat Căci El însuși
DESTAINUIRILRE UNUI DUHOVNIC (POEME) de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1777 din 12 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381959_a_383288]
-
câștiga destul de bine. Asta este partea luminoasă a vieții sale însă din păcate există și o parte întunecată ce eclipsează tot ce e bun , el dacă a putut să aibă o aventură în afara vieții conjugale nu s-a dat în lături, de asemenea în mod constant i-a plăcut să facă chefuri cu prietenii lui, iar dacă a putut să facă o afacere necinstita prin care să câștige bani nu s-a oprit să o facă, dar în așa fel că
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai târziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la cramă Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se destramă, De parcă-ar pleca dar nu se îndură. Și parcă nu are de-acuma nici lege, Cu razele-n aer, ușor se-încălzește, Pe-o boare de vânt, căutând să dezlege, Misterul ce toamna, îl întrezărește. Octombrie
POEME DE TOAMNA de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379458_a_380787]
-
gutui, a prune brumate, Culese din pomul rodit mai tarziu; A struguri, a mere și pere bronzate, Purtând semnul toamnei ușor auriu. Un soare pe dealul de sus de la crama Întors e din drum de-o umbră obscură, Privește în lături, pe zări se destramă, De parcă-ar pleca dar nu se indura. Și parcă nu are de-acuma nici lege, Cu razele-n aer, ușor se-încălzește, Pe-o boare de vânt, căutând să dezlege, Misterul ce toamnă, îl întrezărește. Octombrie
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
a gutui, a prune brumate,Culese din pomul rodit mai tarziu;A struguri, a mere și pere bronzate,Purtând semnul toamnei ușor auriu.Un soare pe dealul de sus de la cramăîntors e din drum de-o umbră obscură,Privește în lături, pe zări se destramă,De parcă-ar pleca dar nu se îndură.Și parcă nu are de-acuma nici lege,Cu razele-n aer, ușor se-încălzește,Pe-o boare de vânt, căutând să dezlege,Misterul ce toamnă, îl întrezărește.Octombrie
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
același în toate limbile europene pentru lăbărțatul neam gitănesc), au pretins că sunt romi și că așa este normal să li se spună în acte și în adresarea cu schepsis. De unde grava confuzie cu termenul român în ediție prescurtată, precum și lăturile pe care (intenționat sau din neștiință) străinii continuă să le verse peste capetele plecate ale românilor. Iată de ce spun că, raportat doar la israeliți, antisemitismul este în egală măsură impropriu și inexact: Cam aceleași drepturi de proprietate (sic!) asupra acestui
RASISMUL, SAU MULT ZGOMOT PENTRU NIMIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381013_a_382342]
-
cu cât „nimeni în partid nu-l considera pe Stalin un geniu, cu atât mai puțin cei care-l cunoșteau bine”, iar Grișa Kanner, fidel principiului stalinist că trebuie suprimați toți aceia care știu prea multe, nu se dădea în lături de la nicio treabă murdară, nici măcar atunci când însărcinările „speciale” făceau din el un criminal sadea. Bunăoară, așa a procedat cu acel tehnician ceh, membru al Partidului Comunist din Cehoslovacia, care - după instalarea unei centrale automate pe biroul lui Stalin, centrală cu ajutorul
STALINOCRAŢIA – CONSECINŢĂ LOGICĂ A CULTULUI PERSONALITĂŢII de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 2146 din 15 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381031_a_382360]
-
din Ardeal, aciuat pe malul Câlniștei, pe pământul primit prin Legea rurală din 1864. Într-o noapte, mergând la furat, căzuse într-un ciulin și așa le-a mers numele. Cultivau legume pe pământul primit și nu se dădeau în lături de la furtișaguri. Erau oameni aprigi la mânie și duri ca o stâncă. Caii lor erau mărunți, aduși de la munte, inimoși și iuți ca săgeata. Când ieșea noaptea la furat, Marin Ciulei lăsa porțile deschise, ca la întoarcere, să i se
BLESTEMUL CAILOR de CRISTINA CREȚU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381538_a_382867]
-
de muguri Că un ram în soare, visând suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit
PETALE DE HARTIE de DANIA BADEA în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380846_a_382175]
-
Mihai Viteazu, atât de fericit exprimată de George Coșbuc în poezia Pașa Hasan. Cel ce întrupează sufletul și speranțele neamului trebuie să fie primul pe câmpul de luptă: Pe vodă-l zărește călare trecând/ Prin șiruri, cu fulgeru-n mână./ În lături s-azvârle mulțimea păgână./ Căci Vodă o-mparte, cărare făcând, / Și-n urma-i se-ndeasă, cu vuiet curgând,/ oștirea română. Această sarcină uriașă, mult peste puterile omenești, plină de înălțare și de tragism, dă eroilor un destin prin care,în
EDITURA VIRTUALĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380963_a_382292]
-
de muguri Ca un ram în soare, visând suav la clipă Când voi da în floare, tu și cu mine, singuri, Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa, Curgând prin mine, alchimie sfântă. Azi alte uși se dau în lături tumultos, Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinos Iubirii și credinței neclintite într- un vis Ce- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt, Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais. Adie dinspre zenit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
mă -ncarc de muguriCa un ram în soare, visând suav la clipaCând voi da în floare, tu și cu mine, singuri,Eu răsfoind petalele- ți catifelate, tu tinzând aripa,Curgând prin mine, alchimie sfântă.Azi alte uși se dau în lături tumultos,Umplând mirajul unei clipe, calm răsfrânta, Ademenind frânturi de timp trăit, prinosIubirii și credinței neclintite într- un visCe- avu răbdare, statornic prins într- un cuvânt,Apoi în stoluri lungi cu rimă, născute sub cais.Adie dinspre zenit, un semn
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
amândoi că se apropia inevitabila întâlnire, când iubirea lor va fi pecetluită de sceptrul domnesc ce va bate la poarta cetății, pentru a i se deschide și cum va fi o întâlnire de pace, poarta se va da larg în lături și va întâmpina cu entuziasm acest oaspete drag, venit în vizită de uniune și comuniune a celor doi mireni sortiți să scrie hrisovul vieții lor plin de patimă și dăruire sufletească. Și dorințele lor cândva ascunse în străfundul sufletului, acum
ROMAN / CAPITOLUL 21 PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373717_a_375046]
-
flăcăul vede, Într-o clipă-i foc și pară, Că-i adevărat, nu crede, Și-i azvârle o ocară. Capul său, cam cât bostanul, Multă minte nu prea are. Iată, saltă buzduganul Și-l aruncă, să-l omoare. El în lături se ferește, Buzduganul ia de coadă Și în cap zmeul izbește De-l scufundă în zăpadă. Scoate sabia și taie Căpățâna fioroasă. - Na, că tu ai vrut bătaie, Eu voiam fata frumoasă! Eii, dar când se uită-n spate, Vede
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
Eu voiam fata frumoasă! Eii, dar când se uită-n spate, Vede prin omăt o lână; Măi să fie, nu se poate, Zmeoaica e, cea bătrână. Rochia-i din două pături, Ochii ca de cucuvele, Zdrențele-i curg pe de lături, Dinții, ca niște surcele. De urechi i-atârnă grele Două cercuri de butoaie, Mâinile-i sunt subțirele, Degetele-s niște paie. - Te mănânc de viu, băiete, Stai un pic, s-ajung la tine! Se tot scarpină în plete Și ca
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
luna zăpezilor" = luna decembrie) - la spoitorii din Călărași, idiolectal • (O) PISAM < (o) pisam = pàlma | biś ćentimetroja (palmă | 20 cm: distanță dintre vârful degetului mare și vârful celui mic depărtate la maximum unul de altul în lături) - la spoitori - din (paleo)grecescul (σ)πιθαμή [(s)pithamí̱] • (I) KHOTI < (e) khoti (coasta - la ceaonarii din Calvini, Brăila, Tecuci, Toflea), khocin = kòsta (coasta, la spoitori) • (I) PRAMATǏ < (i) pramatǐ/pramaći, (e) pramati
CONTRIBUȚII LA CONSTRUCȚIA ADITIVĂ A LIMBII RROME A REUNIUNII de SORIN CRISTIAN MOISESCU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372397_a_373726]
-
lume în care, dacă nu se face ori nu se gândește prea mult, ne putem mândri că cel puțin se discută foarte mult...căci e știut că din discuție răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuției; dacă n-am da pe de lături, ar înceta poate discuția prea degrabă: ei! atunci de unde ar mai țâșni adevărul?” YMP, Constanța, 29 decembrie, 2015 http://www.poezie.ro
TREI CĂRŢI, UN NUME, O VOCE, O POETĂ, ANNE-MARIE BEJLIU DE IOAN-MIRCEA POPOVICI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372571_a_373900]
-
puțin se discută foarte mult...căci e știut că din discuție răsare scânteia adevărului. Nu e vorba, adesea discutăm cam pe de lături; dar asta o facem tocmai pentru că voim să alimentăm continuarea discuției; dacă n-am da pe de lături, ar înceta poate discuția prea degrabă: ei! atunci de unde ar mai țâșni adevărul?” YMP, Constanța, 29 decembrie, 2015 http://www.poezie.ro/index.php/article/14085661/Trei c%C4%83r%C5%A3i, un nume, o voce, o Poet%C4%83, Anne-Marie Bejliu Referință Bibliografică: Trei
TREI CĂRŢI, UN NUME, O VOCE, O POETĂ, ANNE-MARIE BEJLIU DE IOAN-MIRCEA POPOVICI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372571_a_373900]
-
de copac, cum l-ar fi asemuit amintirea lui ori șerpuia într-un ruginiu vârstat cu negru, scurgându-se spre înainte, de parcă o uriașă reptilă veninoasă ar fi însemnat drumul... Nu-i venea vreun sprijin nici dinspre ce vedea în lături! Pomi foșnitori străluceau în tonuri alternante de mov și galben viu, iar flori mărunte apăreau, prinse într-o clipire a pleoapei, negre ori cenușii, ca-n următoarea mișcare a ochiului să răsară picurate cu lacrimi policrome. Vârtejul acesta schimbător al
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
Mă sărăcesc pe mine nevrednicul semeț Când alți jinduitori te-mbracă-n priviri. Sunt prea bogat când nu-ți ridic valoarea Și prea sărac rămân, de nu te voi iubi. Prea pătimaș când des îți verși candoarea Orgoliul dă pe lături când tu mă vei robi. Referință Bibliografică: Dedicație Ludmilei / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 844, Anul III, 23 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DEDICAŢIE LUDMILEI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 844 din 23 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345970_a_347299]
-
dimensiunile. Un purceluș rămâne purcel dacă-l hrănim, dar poate deveni în timp coșcogea porcul de sacrificat. Porcul este un aliment a omului deci face parte din lanțul trofic al omului. Tot din lanțul trofic al omului sunt însă și lăturile cu care porcul a fost îngrășat. Dar lanțul trofic se referă mai mult la cine mănâncă pe cine, iar absolut ori ce viețuitoare apare în lanțul trofic al cuiva înainte sau după moartea sa. Curios este că omul însuși apare
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ 2 de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347797_a_349126]