3,897 matches
-
căreia îi aparține apartamentul vecin - „viața unui dor lăuntric“, cum spune ea, și anticipă enigma identitară care va sta în centrul prozei. La fel, în nuvela mansfieldiană Beatitudine, motivația artistică se clădește pe numeroase semne contextuale ce desemnează un univers lăuntric, feminin, dominat de un soi de empatie cu spațiul înconjurător, cu natura: descrierea fructelor dintr-un anumit vas, a unui păr din grădină, de nuanță argintie, ce pare să o însoțească pretutindeni și s-o desemneze pe blonda Miss Fulton
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
viața, ci ea m-a trăit pe mine. Prea mult m-am lăsat copleșit de datorii: unele mi-au revenit, pe altele mi le-am asumat. Din proprie voință (și naivitate!). Într-un târziu m-am trezit cu un gol lăuntric. Aceasta după ce ani și ani m-am agățat de idealuri și himere, intelectuale și politice. Acum încerc să mă „reconstruiesc”. Vreau să mi dovedesc mie însumi că sunt un om liber, care știe să-și „conducă” propria viață. În trecut
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
purități menite să ne înalțe, și a două mistere: al devenirii muzica și al creației principiul feminin, mistere care se interferează în acea evoluție fenomenologică în trei momente viață, moarte, renaștere. Inaudibilă fizic, muzica rămâne unica realitate, umplând atât spațiul lăuntric, cât și pe cel exterior și confundând totul în aceeași vibrație a negrăitului. Starea inefabilă generată de cânt, în forma ei cea mai înaltă, mai pură, mai "creatoare" este o stingere inițiatică purificatoare ducând spre înviere într-o bucurie fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și suie cântând iară, și mai mult slăvind, suie-napoi în raportul curat. Intre cei ce se sting în apunerii țară, fii un cristal care, sunând, s-a spart cu sunetu-odat'. Fii și cunoaște și a neființei stare, infinit întemeind lăuntrica-ți vibrare, deplin s-o desăvârșești în această unică oară. Printre uzatele, ca și printre mutele, fără de nume, rezerve ale deplinei naturi, negrăitele sume extatic să te numeri și numărul fă-l ca să piară. Cum să evităm stingerea definitivă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
un spațiu al îngerului, Rilke depășește cele două stări în totală eliberare. Fulgerarea dicteului a survenit astfel pe crestele viziunii antinomiei esențiale a lumii ființă/ neființă, dincolo de care putea avea loc zborul ultim. Nașterea acută a dicteului de către daimonul, "dublul lăuntric", deschiderea la fel de acută a primirii dicteului și energia acestui zbor fulgerător au fost o revoltă-limită împotriva morții. Nedreapta, inacceptabila prăbușire în neant a unei ființe unice, l-a făcut pe poet să se îndoiască de faptul că moartea este cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
fără moarte, tinerețe fără bătrânețe. În schimb, în conștiința omului de cultură, intuiției originare se adaugă încărcătura momentului din istoria spiritului poetică, artistică, filozofică stimuli care pot să îmbogățească, dar și pot îngusta și hibridiza orizontul viziunii izbucnită din transcendentalul lăuntric. De obicei însă, geniile rămân pure, imune, asemenea omului arhaic, conștiința lor axiologică se află nealterată în fața sensurilor necunoscute ale existenței, a deschiderilor poetico-metafizice cosmice. Poezia este o experiență unică, poetul primind fulgurant un comandament absolut, o Bună Vestire care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
autorul reginei Nefertiti acea expresie transfigurată, unică în arta tridimensională, care pare a spune: Nimeni nu poate vedea ceea ce văd eu dincolo"; sau Leonardo da Vinci expresia, de asemenea unică, inimitabilă a Giocondei: conștiința omului de a fi o taină lăuntrică în marea taină universală. Dar mai înalt, îngerul din varianta de la Londra (National Gallery) a tabloului Fecioara printre stânci, care privește dincolo de dincolo, în transposibil. Cu un ochi transcendental a văzut Amenofis IV, Akhenaton, că toți oamenii sunt egali în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci" și rima finală în ecou, "încă", aceasta amplificând și ducând în indeterminabil adâncul sufletesc ecou al adâncului cosmic. Există apoi ritmarea vibrației lăuntrice cu vibrația lucrurilor din afară: înfăptuindu-se una din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă la Glossă, Eminescu afirmă: Timpul care bate-n stele / Bate pulsul și în tine". În poezia O, mamă... o mișcare perpetuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din modalitățile de armonizare dintre suflet și univers. Intr-o variantă la Glossă, Eminescu afirmă: Timpul care bate-n stele / Bate pulsul și în tine". În poezia O, mamă... o mișcare perpetuă din spațiul din afară se preschimbă în spațiu lăuntric, în conștiința armonizării naturii cu repaosul etern: Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu../ Mereu va crește umbra-i, eu voi dormi mereu.../ Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu..." In acest poem se remarcă de la început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Îndulcind cu dor de moarte". În poezia lui Baudelaire Elévation, are loc de asemenea o largă deschidere spațială dezvoltată de zborul avântat al unor ciocârlii, înălțându-se din spațiul miasmelor morbide telurice, în văzduhul eterat cu dublă natură exterior și lăuntric, care îi îngăduie celui ce poate efectua un asemenea zbor sufletesc să asculte vocea misterului: graiul florilor și al lucrurilor mute. Goethe, după ce în lumea de jos, materială, s-a bucurat deplin de viața pământească alături de prieteni, natură, fete frumoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din sufletele curate, Monet bucuria miriadelor de fotoni iradiind din fiecare lucru, mai ales din corola florii sacre nufărul. Dacă în sculptura greacă respiră armonia sferelor prin proporțiile divine, dacă în sculptura lui Michelangelo relieful formei umane își depășește drama lăuntrică prin energia sa nemăsurată, dacă neînfrânata bucurie a vieții cu paroxismele ei entuziaste sau dureroase cutremură rodiniana Poartă a Infernului, în arta lui Brâncuși retrăim Ziua Dintâi a formelor originare, a Începuturilor. De cealaltă parte a lumii, statuile lui Buddha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
we lie down with tears And waken but to weep. And, if our blood alone Will melt this iron earth, Take it. It is well spent Easing a saviour's birth. "Nu mă ispitiți, pentru că eu/ Am cunoscut ceasul iluminării, Lăuntrica mândrie a poetului,/ Certitudinea puterii.// ...Părinte, care le împlinești pe toate,/ Fie-ți milă de somnul nostru sfâșiat./ Pentru că noi ne culcăm cu lacrimi/ Și ne trezim doar pentru a plânge// Și dacă doar sângele nostru/ Poate înduioșa pământul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să ne purificăm de ceea ce este de rând, să ne reînnoim spiritual mereu sinele, acest lucru în devenire, în proces continuu de transvaluare, de înălțare, de renaștere perpetuă a propriului arheu, a supraomului care am putea deveni, a propriul zeu lăuntric. "Căci toate ființele sunt divine și toate zilele trebuie să ne fie sacre". Astfel, alături de presocratici, Platon, Spinoza, Kant, marele impuls, marea înaripare vine de la Nietzsche. Parcurgerea scrierilor sale este o sublimă sărbătoare a inimii, a sufletului, a spiritului. Omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mersul, Nu fi mâhnit ! Bogat ești: ai Dragostea și Versul! ...Ce-naltă-i demnitatea și cât subjugă versul Cu farmecul său liric și dulce universul! "Scrise cu nespus", negrăitul emanând din versurile poetului din Șiraz lărgește indefinit secretele noastre zariști lăuntrice. Inefabilul împlinește suprema eliberare spirituală: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Remedii fără număr să afli-n cartea mea". Neliniștile sale religioase și sociale, Dante și le-a exorcizat alungându-le după poarta Infernului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ele. Erau negre și simple, fără podoabe. El însuși era semeț și slab și adevărul e că, atunci când și-a dus mâna la piept, nimeni nu a bănuit că inima lui exploda în cascade de sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
altceva să le fie credință, dacă nu confuzia? În ce altceva să creadă, confuzia era la Îndemâna tuturor, era lege, putea fi respirată pretutindeni, pe tot pământul patriei, iar În cuvinte, cu toată ființa... Și profita de această clipă de crispare lăuntrică, deși neserioasă (iresponsabilă, ar fi zis taică său), Închipuindu-și trupul Ionelei cum alunecă lin din haine, Întinzându-se alături, lăsându-și pânza pielii să plutească o secundă În aer, apoi lipindu-se de el, femeie caldă, moale, din care
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să perceapă smerenia ca pe o neputință, ca pe o slăbiciune, ca dealtfel tot ceea ce vine de la Dumnezeu. Opusul smereniei este mândria, considerată de toți Sfinții Părinți ca rădăcină a tuturor păcatelor. Iată, în acest context, un model de spovedanie lăuntrică, ce duce la smerenie, propus de nimeni altul decât Părintele Arsenie Boca. Cine ar avea suficientă conștiință de sine astfel încât să mărturisescă acestea Părintelui Duhovnic, la Sfânta Spovedanie?: “Văzând în mine ceva bun, doresc să-l scot la iveală sau
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am văzut șarpele, tensiunea din sufletul meu s-a topit, transformându-se într-o senzație asemănătoare fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea dorință era să stau cu mama cât mai mult posibil. Să fiu lângă ea în ultimele ei clipe. În ziua următoare nu m-am mișcat de lângă patul ei. Am tricotat. Tricotez și cos foarte repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
urechi și intrăm cu mintea noastră în lume / ca într-o orchestră simfonică dirijată de doi" (și intrăm cu mintea noastră în lume, ca într-o orchestră simfonică dirijată de doi). Să fie artificiul o salvare, să adauge aripilor făpturii lăuntrice "grade de libertate"? Mai curînd e o, fie și "feerică", servitute, întrucît cere adaptarea la o condiție existențială nouă, într-un climat algid, într-o regiune a abolirii simțurilor substituite prin înlocuitori estetici, a "strigătelor" devenite convenții celeste: "împacă-te
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
timpului. Scoarța pământului rezistă imploziei celor ce viețuiesc pe ea. O casă cu oamenii ei rezistă furtunii, în timp ce furtuna încearcă să îi transforme în stihie. Piatra vrea să rămână piatră, cu contururile și duritatea ei de piatră și cu măcinarea, lăuntrică, lentă și infinită; fluviul să fie curgere și aluviune; trupul să își forțeze celulele să producă etern ca el să poată fi în continuă mișcare; omul să fie el cu plăcerile lui, cu obsesiile și suferințele lui, cu credința nestrămutată
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
directe, experiențe artistice, experiențe livrești. Intervalul de referință este de aproape treizeci de ani, mai exact cuprins între 2 iulie 1967 și 15 august 1995. Cei douăzeci și opt de ani trec monoton, împărțiți egal între întîmplări exterioare și gînduri, reflecții, neliniști lăuntrice. între lumea de afară, obiectivă și previzibilă, cu evenimente meteorologice, schimbări de peisaj și de decor, și ambientul intim, lumea atelierului, a lucrărilor care se nasc și care dobîndesc viață autonomă - lume cu îndoieli, cu victorii și cu melancolii. Prin
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
sa constituire. Dacă întreaga narație urmărește devenirea personajului, trecerea sa prin experiențe și prin medii diferite, permanent se abat de la discursul principal o sumedenie de povestiri care nu au o legătură directă nici cu viața exterioară și nici cu evoluția lăuntrică a artistului. Ele compun, însă, o lume complexă, vie și veridică. Prin ele sînt introduse acele elemente care dau istorisirii pregnanță spațială, extensie pe orizontală, dincolo de mișcarea continuă pe verticala timpului. Spre deosebire de Paginile... lui Negreni, care comunică o experiență directă
Memoriile și memoria pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8766_a_10091]
-
de ceea ce alcătuiește identitatea sa: "vorbire a mea, caută-ți un ton cît mai firesc cînd trebuie să numești cele mai cumplite smintiri; / Istovește în tine însăți imensa putere de a te uimi ce ți-a fost dată; / Născocește un lăuntric căluș pe măsura țipătului ce se zbate să-ți scape". Cîteva soluții colaterale ale accesului la limanul expierii care ies din sfera normalului apar evocate ca un simptom al deznădejdii ce pune stăpînire pe scrib: "Eu scriu vocabule a căror
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
expuse exteriorizării, plăcerii de a fi privit și de a te face privit. Dar refuzul tentației de a-ți converti existența cotidiană în spectacol nu poate fi propriu decât unei personalități foarte puternice, conștiente că harul și forța aparțin celor lăuntrice ale ființei, fără să aibă nevoie pentru a fi dovedite de retorici și gesticulații complementare. Mă grăbesc de aceea să scriu că Victor Rebengiuc e o abatere de la orice regulă. Chiar între marii actori, categorie în care se situează, reprezintă
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
pînă și cărțile să opteze pentru aerul tot mai rarefiat al unui public german autohton, tipărindu-și cărțile în țară. Nu menționez acest fapt ca să-i adaug vreun merit de fidelitate patriotică lui Wittstock, vreau doar să-mi explic mecansimul lăuntric al unui artist excentric în cel mai strict sens al cuvîntului. Ciudat specimen acest Joachim Wittstock! Noi românii spuneam despre Alexandru Paleologu că este ultimul boier român, dar mai sînt și Neagu Juvara și controversatul Bălăceanu Stolnici și cine-i
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]