801 matches
-
cruțat de soarta ce-i fusese hărăzită? Oare nu și-a învinuit tatăl că l-a părăsit pe când era pe cruce? Dacă un soldat s-ar fi purtat în acest fel înainte sau după o bătălie, ar fi fost făcut laș și batjocorit de toată lumea. Noi ne plângem de chinul sufletesc și trupesc, dar nimeni nu ne-ascultă, ne dă drept pildă sau i se face milă de noi. Găsește ceva mai cu miez! Voiam să-mi astup urechile, să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
nou o scară, și iată-ne într-o altă sală în care ardea doar o singură torță. Pe neașteptate, am fost atacați de cinci soldați bizantini furișați din beznă. Chiar dacă purtau armurile și mantiile gărzii exarhale, erau mercenari obișnuiți și lași. A fost suficient să omorâm unul, ca toți ceilalți să se predea. Înainte de a se fi simțit în primejdie, unul dintre ei a apucat să ne spună: - Sunt jos să aștepte barca. I-am dezarmat și i-am înghesuit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și să se lase respins. Ar fi ieșit Înfrânt, dar cu capul sus. S-ar fi putut simți mândru de el. Bella Ciao. Dar ești un laș, iar viața ta e un compromis. E făcută din abțineri și din tăceri lașe. Din cecuri lunare și revolte efemere. Nicidecum Total Devastation, nicidecum Fă Bum! Simți că pentru a putea să reziste nu-i rămânea decât o șansă: să bea paharul amar până la fund. Trebuia să meargă la tatăl său, ca să scoată niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
-se bine, nici nu cunoștea vreuna. Nu știa ce ar fi putut să-i spună. Dacă tot trebuia să se Întâmple, măcar să fi fost un băiețel. Ar fi fost un tată mai bun decât avusese el - un moralist ipocrit și laș, la a cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te condamnă, te constrânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu e dom’le nici o casă, ți-am spus așa, la mișto, ca să văd cât de interesat ești de mine și văd c-a prins, ce-o să faci acum dacă nu mai e nici o casă? Apoi sărise aproape în mod laș în sângele lui Nelu, un bărbat de 70 de ani, care visase ceva ciudat și nu se mai putea gândi la nimic, visase că scria pe o tablă neagră cifra 8 și presimțea că e ceva important în legătură cu acest număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
verse nervii în altă parte. Rahela, la rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat la Lea. Ba chiar a bătut din picior și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui. Rahela a început să-și imagineze tot felul de lucruri teribile. N-avea să sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiii mamei mele Zilpa și fiul mamei mele Bilha. Sângele lui Shalem era incrustat sub unghiile mele și nu simțeam nici un strop de milă pentru nici unul dintre ei. - Fiii lui Iacob sunt vipere, am spus eu către frații mei cei lași. Sunt putrezi ca viermii care rod carne stricată. Fiii lui Iacob vor suferi fiecare în numele lui și vor întoarce suferința către tatăl lor. Liniștea era perfectă și tare ca un zid când m-am întors și am plecat. Cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și se văicărea, și atunci eu i-am spus s-aștepte, că o să cobor imediat, iar el s-a uitat în sus, la mine, cu obrajii-n lacrimi, spunându-mi, du-te-n mă-ta, și că sunt un căcănar laș, că l-am lăsat să sară de unul singur, iar eu i-am zis să-și țină gura, că am văzut eu că el a vrut să sară peste șanț, nici n-avea de gând să sară în șanț, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
căci acestea erau rare. Voia să vorbească de Christian, ghicea vîrtejul de simțăminte contradictorii care o chinuiau pe fiica lui În legătură cu el. - L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă să se explice, murmură Marie. Milic rămase tăcut, tot frămîntîndu-și În mîini cascheta veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Atunci s-a dus după Arthus și l-a Înfruntat. A fost cumplit, Arthus Îl adora pe fiul lui mai mare. Erwan l-a acuzat de trădare față de mama sa, de cruzime și de iresponsabilitate față de Yvonne, l-a făcut laș și mincinos. Să-și vadă fiul disprețuindu-l era ceva ce trufia lui Arthus de Kersaint nu putea suporta. Tăcu o clipă. Marie se aplecă spre ea și, cu blîndețe, o Încurajă să meargă mai departe. Jeanne Își contemplă fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
supravegheau ușa de la intrare Îl văzură pe Fersen ajungînd-o din urmă pe tînăra polițistă și apucînd-o de braț. - Nu Înțeleg cum Îți poți imagina măcar o clipă că ai putea să trăiești alături de un mincinos, care pe deasupra mai e și laș. Și impostor! Atît de grăbit să se Întoarcă alături de tine că nici măcar n-a avut timp să se radă! Mă rog... sînt eu un idiot! Probabil că nu știa că toate mijloacele de informare vor fi prezente, altfel ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
am trezit că găsesc imediat un cuvânt, iar munții mei sunt... acolo. Aici. Acolo. Nu erau cuvinte pentru lucruri limpezi, dar erau ușor de priceput. Pădurea dădea tot soiul de sunete. Scârțâituri. Foșnete. Cârâituri. Pfuuh, pădurea era loc de oameni lași. Aveau unde să se ascundă ca să lovească fără să fie văzuți, nu ca pe munții mei Înalți unde vrăjmașul te vede din zare. Pe munții mei ne luptam știind că o să ne luptăm. De aia și făcuse Moru mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ce altceva. — Resi..., am luat-o eu cu blândețe. — Spune-mi! strigă ea și mâinile i-au devenit mai puternice, trăgând de hainele mele cu o violență tandră. — Sunt bătrân..., i-am spus neputincios. A fost o minciună de om laș. Nu sunt bătrân. Foarte bine, atunci ca om bătrân... spune-mi pentru ce să trăiesc, insistă ea. Spune-mi pentru ce trăiești tu ca să pot trăi și eu pentru același lucru - aici sau la zece mii de kilometri de-aici! Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din partea cealaltă. Ridică din umeri, nemulțumit. - A întârziat însă vaporul, continuă mai apoi, și m-am răzgândit. Stăteam și mă vedeam cum așteptam și mă gândeam ce să fac. Oricum, rămâneam singur, după ce-aș fi ieșit. Văzusem cât de lași ați fost. - Frica, mormăi ea. Nu ți-ai dat seama că ne era frică? Ne teroriza spaima aia, de toți și de toate... - Frica, oricum, avea să rămână. Chiar dacă mă predam sau nu. Atunci, așteptam vaporul și stăteam tot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ziua de azi, câmpul dorințelor nesatisfăcute este infinit. Devine practic imposibil să ai tot. De aceea, fericirea constă în a atinge exact țelul pe care ni l-am propus și a nu privi mai departe. — Dar, asta e o atitudine lașă... Nici vorbă! Înseamnă să te rezumi la condiția de ființă omenească. Am acoperite nevoile vitale, cărți care îmi hrănesc dorințele de a mă perfecționa, libertate absolută și timp și pace ca să meditez la mine însumi și la rațiunea vieții mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
meriți asta... — N-are importanță, zâmbi trist. Ba o merit. M-am comportat ca o proastă și aveai dreptate... N-am dreptul să cer nimic și tocmai începeam să o fac. — Ai veni cu mine? — În selvă? Nu. Sunt prea lașă... — Își lăsă ochelarii pe tejghea și se frecă la ochi cu un gest de oboseală. Părea mai în vârstă decât oricând, mai sleită de puteri, mai învinsă. — Nu e pentru că m-ar speria indienii, șerpii sau păianjenii... Nu e asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-o, dar cu mușchii încordați, gata să dea o săritură dacă unealta se mișca. — Nu te teme. Nu-ți face nimic. Stă liniștită. Moartă. Înțelegi? Moartă! Kano nu păru convins, dar se apropie, ascunzându-se pe jumătate. Hai! Nu fi laș. Tu ești un mare războinic yubani. Nu te temi de nimic. Atinge-o. Atinge-o, că nu face rău. Așa. La dracu’!, exclamă el. E fierbinte... Soarele arde tare... Deodată, rămase tăcut și observă cu atenție, unul după altul, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
la fel de bine ca limba-i maternă, devenind excelent traducător. La sfârșitul lui iunie 1940, promovează examenul de bacalaureat cu media 8,47, fiind al VII-lea dintre cei 98 de candidați reușiți. În vara anului 1940, ca urmare a politicii lașe a celui mai ticălos rege și a celor mai trădători guvernanți din istoria lumii, peste o treime din trupul României este sfârtecat și Înstrăinat. Universitatea Daciei Superioare „Regele Ferdinand I” din Cluj, condusă de savantul Iuliu Hațieganu (cel mai bun
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Împreună cu copiii și cu părinții lor, au imigrat În România odată cu numeroși alți aromâni fiind colonizați În județul Caliacra, În satul Stâna-Cadânei (Caracașla) din comuna Hasi-Kioseler, unde se vor naște Lena, Mihu, Tași, Ora și Ica. În 1940, după cedarea lașă (fără luptă) a județelor Durostor și Caliacra Bulgariei și, ca urmare a schimbului de populații, ne-am stabilit În satul Caugagia (comuna Ceamurlia de Jos) din județul Tulcea, trecând, Întâi, prin satul Pribegi (comuna Perieți) din Ialomița (aproape de Slobozia), unde
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
și nu cred că merit să fiu iertată. Ce ați făcut ? Nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile. Am iubit un bărbat Însurat. Dar nici măcar nu l-am iubit ! măcar dacă Îl iubeam, era ceva. Pur și simplu am fost lașă, mi-a fost teamă să Îi spun că nu-l iubesc. De ce v-a fost teamă ? — Nu știu exact... Din lașitate... Sau pentru că el mă iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
și nu cred că merit să fiu iertată. Ce ați făcut ? Nu mi-am mai putut stăpâni lacrimile. Am iubit un bărbat însurat. Dar nici măcar nu l- am iubit ! măcar dacă îl iubeam, era ceva. Pur și simplu am fost lașă, mi-a fost teamă să îi spun că nu-l iubesc. De ce v-a fost teamă ? — Nu știu exact... Din lașitate... Sau pentru că el mă iubea... sau i se părea că mă iubește... cel puțin așa mi se părea... Îmi
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
în absența lui: Sunt tiranici și necruțători când sunt înarmați în contra celor slabi și înfricoșați, dar dacă ar trebui să înfrunte mulțimea dezlănțuită și să aibă de-a face cu o forță care mută din matca lor râurile ar deveni lași, ar preda armele și și-ar cere iertare ca niște căprițe încâlcite în mărăciniș. Omul e unul și același, fie că e îmbrăcat în zdrențe, fie că e în uniforma Spaniei. Fra' Tommaso, trebuie să vorbești în dialect; mulți nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
tatii, nici nu știu ce-i așteaptă. Dar căderea lor e inevitabilă, e fatală, și cruțîndu-i, noi nu i-am salva. Prin urmare, să lăsăm destinul acestei țări să se exprime prin noi, să avem măcar consolația de a nu fi fost lași. Ceea ce se va întîmpla va fi uluitor, fața pământului se va schimba cu desăvârșire, și bietele noastre manuale de geografie și istorie vor trebui arse în mormane. Am văzut și ascultat lucruri decisive, pe care mulți dintre oamenii noștri așa-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de astă dată ai greșit socotindu-i pe oameni mai presus de ceea ce se arată a fi în realitate, cănd ei nu sunt decăt niște robi, cu toate că, așa cum au fost plăsmuiți în sufletul lor mocnește răzvrătirea.” Deci, oamenii sunt slabi, lași, ușor de manipulat. Libertatea este o povară deoarece liberi, ar trebui să-si asume consecințe, pe cănd conduși, n-ar mai fi responsabili și nici apăsați de incertitudine. Li s-ar asigura subzistența, s-ar mișca într-un spațiu pe
Dialogul cu libertatea. De la Marele Inchizitor la fragilul dizident. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Carmen Hudim () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2304]
-
să convingem mereu rațiunea cu o mare cantitate de știință, ca să apară în permanență. Poate că rațiunea este deja printre noi sub forma norocului. KARLI: Norocul e o târfă, care rămâne mereu afară, unde are ea liniștea ei. O scroafă lașă e norocul ăsta. CÂRCIUMAREASA: Un animal de așa joasă speță ca tine din întreaga natură nu merită ca să fie căutat de un noroc ca ăsta. Păi când unul ca tine e tot timpul băgat la pușcărie pentru violență corporală, mai
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]