1,071 matches
-
care era și el la Paris, un evreu, nu uita să comenteze: "Ce așa mare lucru, auzi, din Tătărași... Eu sunt din Târgu Cucului și nu fac atâta caz"... * Cred că trebuie să spun, trecând la o altă miniatură, că lașul conferă cetățenilor lui un statut poetic. Oricum, chiar dacă nu scrii nimic, nu pictezi, nu frecventezi filarmonica, este bine, "prinde bine" să fii de la Iași. Ieșenii sunt mai "șic", mai intelectualizați decât alți cetățeni români... Ba, aș spune, decât orice alt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
băutură, și grele pentru femei, mai ocupate ca altădată. Este și un spațiu temporal numai bun de vagabondaj. Ninsoarea s-a domolit. Și așa era neconvingătoare; acum plouă, gardurile sunt negre de apa care a îmbibat scândurile vechi (obligatoriu, în lașul pitoresc, gardurile sunt vechi). Se târăsc, fără vlagă, niște câini fără stăpân; totuși, sunt "administrați", se vede, într-un regim convenabil, nu le e foame, nu cerșesc, dar, muiați până la piele, sunt mai patetici ca de obicei și le citești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Era un ceas pe care îl aveau mai ales ceferiștii, costa 115 lei. Ne-am mai plimbat prin oraș. Eu am descheiat hăinuța, să se vadă ceasul. Aveam o mândrie de împărat recent promovat. Totul mi se părea o minune. lașul, care era totuși destul de mizerabil, mi se părea curat și magnific. Trăgeam cu ochii la trecători, să văd dacă observă ceasul meu. Însă abia noaptea, în tren, minunea a devenit fericire. Noaptea, în vagonul Iași-Cetatea Albă-Bugaz, după ce s-a stins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pumn în stomac de câte ori... Urcam într-o zi pe Schitu Măgureanu, în drum spre editură, când am avut ghinionul să-mi apară în cale... un pisoi. Mieuna jalnic, de dincolo de grilajul Cișmigiului, spre stradă... Cerea ajutor... Am trecut ca un laș pe lângă el, cuprins de disperare. M-am gândit apoi de sute de ori la el... Trebuia, cel puțin, să-i dau feliuțele de salam din senvișurile pe care mi le băgase în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ar fi răspuns Petru - și prin asta Îl recunosc!... mereu a fost așa. Tu nu cunoști istoria mea. Eu am fost mult mai rău decât tine. - Paul protestează. - Nu, nu, frate Saul, tu, cel puțin, nu ai fost niciodată un laș, nu - cu adevărat. Dar eu, care am fost ales de El ca prietenul cel mai apropiat, preferat și remarcat în orice împrejurare; eu, care trei ani am stat împreună cu El, zi și noapte, care am mâncat și am băut cu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nu putem face lucrurile așa cum dorim? Cum se face că, zilnic suntem indeciși, îl slujim pe Dumnezeu cu atâta răceală, ne conducem atât de slab și de nestatornic, nu reușim să poruncim gândurilor noastre, suntem atât de trândavi și de lași, atât de nemulțumiți, atât de senzuali și de ignoranți? De ce tocmai noi, chiar aici în Împărăția harului, înconjurați de îngeri, precedați de sfinți, știm să facem totuși atât de puțin, și, în loc să ne înălțăm spre ceruri cu aripi de vultur
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
priveliștea. Atunci parcă mă simțeam cu totul eliberat de greutatea trupului și aveam impresia că pot să mă ridic foarte ușor de la pământ și să zbor. Ocupant roman Am fost obligat să părăsesc insula și să mă ascund ca un laș. N-am vrut să particip la războiul împotriva geților. Cu încrâncenare am meditat la condiția mea actuală. Am decis singur să nu ucid - ca roman - pe cel care mi-a oferit ospitalitate. Când am sosit pe pământul ăsta, cu toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
fac. Această alternativă îmi provoacă brusc fiori de plăcere. Dar când tocmai mă pregătesc să mă arunc, sosește Aia, care mă ia de mână și mă duce cu ea. Sunt fermecat de prezența ei și aleg să rămân. Sunt un laș bătrân. Increat Îmi dau seama că, în acești ultimi ani, am trăit mai intens decât în toată existența mea anterioară. Acum am căpătat o nouă conștientizare a trăirilor proprii; știu că e necesar să dobândești o justă dimensiune morală a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
istoria României s-a decis, în ultimii 20-30 de ani, mai ales, în exterior. Asta nu micșorează din meritul celor curajoși care au ieșit pe 22 decembrie 1989, nici a celor care au făcut reforme. Dacă ar fi fost toți lași atunci, nu s-ar fi făcut nimic. V.A. : Elitele noastre chiar n-au niciun merit în toată chestiunea asta ! Sunt tinerii care au ieșit... A.M.P. : Și cu integrarea europeană a fost la fel. Atunci a început și discursul
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
minte pentru mult timp. Din cauza faptului că subminaseră și neglijaseră doleanțele poporului, au ajuns să cunoască adâncurile morții. Mândria lor de conducători îi împiedica să accepte problemele realității logice și firești. Au fost mândri chiar dacă au pierdut, nu au fost lași. Totuși, e de remarcat faptul că el era un mare maestru al tacticii și al strategiei și cu toate acestea fuseseră prinși ca o insectă într-o pânză de păianjen. Odihnească-se în pace! C. Avertisment Acum își aminti Carlina
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
abia șoptit frânse câteva cuvinte amare, iar privirea îi rămase undeva pierdută. - Unii oameni sunt mult mai deștepți decât par, iar alții sunt mai proști decât sunt, unii sunt neajutorați, iar alții sunt lași. Dar tu nu ești decât un laș. Promisiunile tale sunt exact ca o monedă aruncată într-o fântână adâncă după care se aude doar un clinchet. Pentru a te reabilita de un viciu umilitor, pentru a trece un prag greu, nu ai nevoie de bani, de dragoste
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
ai să... să mori, Ștefane, se roagă ea și își mușcă buzele să n-o podidească plânsul, dar i s-au înrourat ochii și o lacrimă se sparge șiroind pe obraz. Ștefan zâmbește trist: Care oștean ar putea promite... Doar lașii! Bine, bine, o să am! o împacă el văzând că zăgazul lacrimilor s-a rupt. Îți promit! Ștefane! Să știi! strigă Voichița într-o stare de exaltare. De... de cazi, Doamne ferește vin după tine! Vin! Ce-ți trece prin cap? mormăie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
respins și alte fecioare cavaleri străluciți care-și așterneau inima la picioarele lor. M-a umilit, trebuie să moară! M-a umilit În fața Întregii Curți. Am ajuns de râsul tuturor. Pe unde trec aud În urma mea șoapte și râsete Înăbușite. Lașii, nici unul nu cutează să-mi râdă În față, fiindcă știu c-ar râde ultima oară... — Pentru că ai o faimă de războinic bine Întemeiată, cavalere. Deși nu cred că-i chiar așa cum spui. Orgoliul rănit te face să exagerezi. — Nimeni nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că Slobodan Miloșevici ar fi spus, prin 1990, ceea ce Mihail Gorbaciov le declara cetățenilor Uniunii Sovietice cu cinci ani mai înainte: că însăși conducerea comunistă era vinovată de prăbușirea economiei iugoslave și nedreptățile suferite de atât de mulți oameni. Ce laș s-a dovedit a fi! În loc să-și asume responsabilitatea în numele cohortei de lideri pe care o conducea, el le-a permis sârbilor, și i-a încurajat pe aceștia, să-i blameze pe ceilalți: pe albanezi, pe musulmanii bosniaci și pe
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
în apropierea locuinței sale. Fiii săi, Juro și Goro, i-au ridicat trupul cu mult respect și pioșenie, îngrijind de săvârșirea ceremonialului înmormântării. Cei doi fii au jurat să-l răzbune pe tatăl lor, căruia i-a fost pătată onoarea. Lașii au fost eliminați în luptă dreaptă dar, în cursul luptelor, cei doi frați au suferit multe răni grave. Pe un perete erau expuse săbiile fraților Soga. Privindu-le, îți dădeai seama cât de crâncene au fost luptele, după semnele scrijelite
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
repliază imediat și începe, zîmbind condescendent, să marșeze : „și dacă am rămas gravidă, ce ?“. „Cum ? Așa, de prima dată ? Mamă, ce ghinion !“ ...și m-a ținut așa cîtva timp, după care mi-a zis că nu mă credea așa de laș. Lovitură de grație. Eu, care mă simțisem în sfîrșit bărbat, care tocmai fuse sem cu o tipă în pat, în casa mea, fără să mă tem de nimeni, ca și cum aș fi fost eu stăpînul casei, bărba tul, soțul, tatăl, eu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
de a reacționa ca un om liber. Cum adică - ca un om liber?! Adică ce, noi nu suntem liberi sau ce vrea să spună un Breban sau un Goma sau un Baconski, că noi am fi, cum se spune... niște lași?! Adică cum, nouă ne-ar frică de... de, cum să-i spunem, de... haide, dom’le, să fim serioși! Păi, bine le face, pe cuvânt, avem noi alte probleme decât mofturi de astea care nu sunt de fapt decât istericale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
noastre, al realelor valori!? ( Voi analiza, În curând, poate chiar În această vară a anului 2006, aceste lucruri Într-un text ce va purta titlul Vinovăția românească, o temă care m-a preocupat imediat după Revoluție, când Încă epitetul de „laș, lașitate” aplicat nației noastre și indivizilor care o compuneau stăruia pe aproape toate buzele În Occident, epitet cu care am luptat, instinctiv, ori de câte ori am avut ocazia. Am fost noi oare cu toții „lași”, recăzând, cum spuneam, În acest „labirint” al năzuințelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ani mi s-a insinuat, tot mai adînc, sentimentul precarității și inutilității. N-am fost dintotdeauna așa. Cîndva, am fost ardent, pasionat. Am pus suflet chiar și în discuțiile fără de nici o miză. Am luat partea celui slab. Am disprețuit pe laș. Dușmani mi-au fost parvenitul, impostorul, ipocritul, mai ales acesta. Sentimentul că dreptatea-i de partea mea mi-a dat, de fiecare dată, forță. Am privit cu demnitate și uneori cu insolență pe oficiali, cei mai mulți dintre ei părîndu-mi-se cleioși, grosolani
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
vede în el un semănător de nenorociri și îl detestă mai mult - să zic - decît pe Richard al III-lea și Macbeth luați la un loc. În ciuda aspectului robust și arogant, tipul e un animal bolnav și, mai grav, un laș. Cred, de altfel, că filmul poate fi considerat și un studiu asupra lașității. Dacă am reținut bine, de cele mai multe ori, Falconetti își atacă adversarii sărind de sus asupra lor asemenea unei păsări de pradă sau a unei feline sălbatice. Evită
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
am văzut în 6 octombrie pe străzile din Versailles, înconjurat de asasini și mângâind faimosul Taie-cap: asistam la spectacolul corupției cerșind ajutorul barbariei; și-a plătit însă crima, care nu i-a servit la nimic: conspiratorul nu era decât un laș, acoliții săi doar niște tâlhari, iar trădarea lui n-a găsit, ca să-l slujească, decât trădători. Nu numai dintre toți prinții, ci dintre toți oamenii, el ar fi rămas cel mai adânc scufundat în disprețul Europei, dacă opinia publică n-
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Pavel către Corinteni, atunci când încercăm să gândim raportul cu contemporaneitatea și cu identitatea profundă. La fel, Coriolan Drăgănescu în Tempora, din liderul revoluționar al mișcărilor studențești devine odiosul inspector de poliție, sau Mișu Poltronul din farsa tragică 1 Aprilie din lașul absolut devine cel care fără ezitare, dintr-o lovitură care are precizia unui calcul mate- matic, își elimină adversarul, iar în O noapte furtunoasă „6 d-a-ndoaselea” devine nouă, confuzie care îl poate costa scump pe amorezul ghinionist. Să nu uităm
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
uluit): <<De ce Întrebi?>>; Pandele: >>S-avem undeva un spate (subl. În orig.)>>; Pandele: <<De asta Îți spuneam de spate. Merg unde vrei dar acoperămă (sic!, n.n.). Acoperă-l și pe fiu-meu. Și pe tine. N-ai dreptul să ne lași descoperiți (subl. În orig.). Răspunzi tu de viețile noastre? Și nu de a mea cît de-a lui Costică. Că și el e osul meu, mă. Mi-e frică și mie să nu-l văd pe-al meu schilodit (subl
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
numărat. Ajung sus pe trepte la Golgota. Acolo te cuprinde o sfiala, o tristețe, o durere de nedescris. Vezi Locul unde L-au pironit pe Cruce pe Domnul. Îngenunchezi, săruți Mâinile întinse, îți spui tainic ce ai pe suflet și lași în Mână Domnului toate. Îți spui durerile și dorințele, pomenești pe toți cei din familie, pe prieteni și pe dușmani, te rogi că Domnul să ne dea ceea ce ne lipsește și ne trebuie la toti pentru mântuire. Acolo pe Golgota
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
comandantul diviziei blindate era un vechi ofițer de infanterie; el era ofițer de cavalerie și zicea întruna că o divizie blindată trebuie comandată de un cavaler, căci se desfășoară înainte, cu o mare viteză care schimbă pozițiile. Comandantul fusese un laș care și pierduse toate tancurile din lipsă de carburant. Repeta că fusese un dezastru, în sensul că divizia aceea atât de puternică nu servise la nimic și că, dacă ar fi avut un bun comandant, ar fi putut salva măcar
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]