1,036 matches
-
acum câteva dimineți, erai somnoroasă sub cuverturi. Te-am sărutat și ezitam să ies din casă. 7 NETZAH 107 Nu vezi câinele acela negru care se Învârte pe ogoare și miriști?... Mi se pare că el Întinde În jurul picioarelor noastre lațuri subțiri, magice... Cercul se tot strânge, el e de-acum lângă noi. (Faust, I, „Dincolo de ușă“) Ceea ce se Întâmplase În timpul absenței mele, și În special În ultimele zile, Înainte de Întoarcerea mea, puteam deduce numai din alte fișiere rămase de la Belbo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nomine Eloim Gibor, veni Adramelech! Vade retro Lilith!“ Belbo rămase drept În jilț, cu frânghia de gât. Uriașii nu mai trebuiau să-l țină. Dacă ar fi făcut o singură mișcare falsă, ar fi căzut din poziția aceea instabilă, iar lațul i-ar fi strâns gâtul. „Imbecililor“, striga Agliè, „cum o să-l mai punem pe axul lui?“ El se gândea la salvarea Pendulului. Bramanti surâdea: „Nu vă faceți griji, domnule conte. Aici noi nu amestecăm vopsele, ca dumneavoastră. Acesta este Pendulul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de sub picioarele lui Belbo, se duse cât colo, În timp ce, În virtutea aceleiași Împingeri, Pendulul Începea o oscilare rapidă și violentă, smulgându-și și victima odată cu sine. Funia se Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul firului Pendulului și, zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se Întorcea Îndărăt, lipsit de viață (sper), În direcția mea. Mulțimea, călcându-se În picioare, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
episod din Supraviețuitorii lui Darwin! — Cum naiba de prind postul ăsta aici? Întrebă Dwight. —Iată răspunsul, zise Wyatt și arătă spre niște cabluri Încâlcite care duceau de la televizor la o baterie de mașină. Se lăsă În genunchi și pipăi un laț din frânghie care Înconjura trunchiul copacului. —Și așa se urcă În copac. Se bagă În lasou și apoi sar ca broaștele. Dar de unde au antena parabolică? Întrebă Bennie. Nu cred că au comandat-o și le-au livrat-o aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
termina simplu și amical, cu o țuică la birtul comunal, după care jandarmii săreau în camionetă și plecau fluierând la Târgoviște. A doua zi, încăierările o luau de la capăt, pe ulițe sau printre case. Noaptea, te puteai trezi cu un laț la picioare sau pocnit în cap de-o bâtă nevăzută. Nervoși și obosiți de anchete, sătenilor le-a mai venit un gând: să-și facă singuri dreptate. Nu apăruse încă Răscoala, așa că ideile veneau din altă parte. Prin mai 1929
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Litovoi, vel-logofătul, spunea, râzând, că poate Dumnezeu a Încurcat treburile. Bogdan, un băiat elegant, politicos, sensibil, aplecat spre Învățătură, spre limbile străine și spre ițele diplomaticești, ar fi putut fi fată. Iar Erina, drăcoasă și vânătoriță, mereu În șa, cu lațul de prins cai (sau, mai rău, cu arcul) În mână, trebuia să fie flăcău. La gherghef n-avea spor, la bucătărie nici atât. Dar afară, În câmpia Moldovei, călare pe Murguleț, calul ei preferat, cu pletele În vânt, chiuind În mijlocul hergheliei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aripile atacului. Aproape cincizeci de moldoveni căzură, În câteva clipe, sub săgețile trase de arcașii noyonului Ogodai. Ceilalți angajară lupta la sabie și Încercară să se desprindă din vâltoare. Dar nu reușiră. Aripile tătarilor Îi Învăluiră. Câțiva fură prinși cu lațul, spre a fi interogați sau vânduți ca robi. Ceilalți nu putură rezista presiunii imense a atacului, căzând, tăiați de iatagane, sub copitele cailor. - Doamne, spuse Ștefan, privind În urmă, iartă-ne, Doamne, oștenii și nu le Împrăștia sângele pe câmpia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dreptul, mai era aproape un kilometru! Dar acum mi se părea cel mai lung și cel mai greu drum! Și-am pornit-o la goană. Îmi scăpărau picioarele. Și inima mi se zbătea năvalnic, ca o pasăre prinsă-ntr-un laț, fără scăpare, gata să-mi spargă cușca pieptului! Și tâmplele-mi zvâcneau și ele, de-mi vâjâia capul! Nu mă încumetam să-mi contenesc galopul. Doar încercam, pe furiș, să trag cu coada ochiului, spre lighioana aceea spurcată, blestemată, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Și abia mi-am putut găsi forța necesară să urc scările, alături de Doamna Sa. Aveam în față un munte de om! Înalt! Masiv! Un colos! Nici nu știu cum am urcat spre El. Inima mi se zbătea ca o vrăbiuță prinsă-n laț. Picioarele-mi păreau grele. Abia am urcat ultimele trepte. Îmi întinde mâna Sa de uriaș. O iau în mânuța mea și dau să i-o sărut. Mă fâstâcesc de tot. Și el râde și mă cercetează îndelung, strașnic de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
eram pe culmea gloriei și îmbrăcat în cele mai fine mătăsuri și culori? Dacă, să spunem, legăturile care mă încingeau s-ar fi dovedit a fi până la urmă niște frânghii ale condamnatului la moarte, acum ele mi se păreau niște lațuri ale fericirii și dacă acest lucru nu era decât o amăgire, nu exista pentru mine ceva mai substanțial sau mai minunat. Însă nu acceptam că acest lucru ar fi o amăgire, căci nimic atât de plin de viață n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
vreun fel. Bizcocho a pornit foarte repede. Probabil că alesesem o cărare mult prea abruptă, pentru că armăsarul cel bătrân a luat-o la galop mult mai repede ca de obicei. L-am strâns între pulpe și am scos gluga și lațul. Strigam: „La atac!“ când și eu dintr-o dată am luat-o la vale, peste capul calului, care lovea cu copitele pietrele ce se desprindeau, încercând să-și păstreze echilibrul. Cădea, și la fel și eu. Am simțit cum picioarele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să mă entuziasmez împreună cu Thea în legătură cu vânătoarea de șerpi. Era un mod prea extrem de a o drăgăli, care necesita o vigoare ce nu putea să se mulțumească cu obiective comune. Dacă ea voia să se ducă și să prindă cu lațul de gât aceste animale periculoase, să le țină în cuști și să le ia veninul, foarte bine. Dar eu personal știam în fine că ăsta era un lucru care nu era pentru mine. A plecat în munți și a lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Am ascultat-o, și în acest fel am reușit să ne ignorăm adevăratele probleme. Nu puteam încă să ne luăm la harță. Uneori aproape că mă convingeam că sunt gata să o iau la picior și să străbat munții cu lațurile de șerpi și cu aparatele foto și cu puștile. Nu mi-ar fi stricat nici mie niște mișcare, pentru că eram iritabil și plin de energie și pentru că tânjeam să revenim la starea de spirit din Chicago. Dar nu reușeam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Și eu te-am lovit. Dar te iubesc, și ar trebui să mă ierți, ca să putem continua.“ Poate că ar fi trebuit să-mi fi încercat norocul cu șerpii din piscurile fierbinți de munte, să mă furișez după ei cu lațuri pe solul cafeniu, în loc să mă lălăi prin orașul amețit unde lucrurile se dovedeau a fi mult mai periculoase. O lovisem tare rău când îi dezvăluisem ce credeam despre vânătoarea ei. Dar nu încercase și ea la rândul ei să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
a scris, pierzându-se în negura albastră a mărilor străvechi, probabil în urma unei specii de flamingo, cu cine știe ce nou amant care n-o va înțelege cu mult mai bine decât mine, și instalându-se pe vreun parapet cu flintele și lațurile ei, cu aparatul de fotografiat și binoclul ei. Avea probabil să îmbătrânească astfel, rămânând neschimbată. Nici eu nu întineream și prietenii mei făceau glume despre înfățișarea mea, care nu era din cele mai prospere. Când zâmbeam mi se zăreau dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
care ies mulțumiți din scenă. Un charro stă pe loc acum în mijlocul arenei cu lasoul în mână. Câțiva călăreți gonesc un taur jur-împrejur. Cel cu lasoul are dreptul la o singură încercare. Aruncă și pe urmă strânge frânghia ca un laț în jurul picioarelor din față ale taurului. Captiv, acesta se împiedică și se prăbușește în timp ce din tribună chiotele entuziaste salută îndemînarea concurentului. Și, în sfârșit, proba cea mai grea. Saltul mortal, de pe un cal în galop, pe spinarea unui cal sălbatec
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
gol, clătinind încet din cap, afirmativ cred că la vîrsta noastră încă mai visăm că tot ce zboară se mănîncă. Acum credem, mai tîrziu vom fi siguri, chestie de vîrstă și de însușirea artei culinare privind prepararea zburătoarelor prinse în laț bombăne Mihai, isprăvind de frecat nes-ul rămas de la Cristina. Bei o cafea măcar? Nu, că vreau să dorm. Mulțumesc! Să nu te superi că nu ți-am spus mai devreme, dar mi-am închipuit că dormi, pentru c-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Are ceva din aerul superior al Mariei, minus ironia. Deși ce chestie ! -, abia acum, privind-o pe Claudia Butnaru, înțeleg că Maria, prin zîmbetu-i afișat, lasă o portiță de intrare, îți dă curaj, ca apoi, imediat ce te-ai prins în laț aruncîndu-i o privire, să te pună la respect cu ironia sa caracteristică." Bine, și-n concluzie? întreabă președintele. Spectacolul poate ieși spune Victor. Eventual, s-ar putea întreba careva cum se face că din trei colegi, doi sînt..., negativi nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reacția mea! am spus. Dar în clipa în care am rostit aceste cuvinte mi-am dat seama că intrasem deja în rolul celui care „reacționează bine”, rol pe care mi-l pregătiseră Palmer și Antonia. Îmi băgasem capul exact în lațul pe care mi-l pregătiseră cu grijă, cu atenție, chiar cu afecțiune. Pentru ei era important ca eu să le acord libertatea din punct de vedere moral, să nu-i pun în situația de a acționa dur. Dar, dacă dețineam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dragoste destul de ciudată care nu se putea manifesta decât prin supunerea în fața dorinței Antoniei de a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
completarea vagonului până la cca 100 persoane, cu persoane aduse din alte vagoane golite”150. Și Meir Groper XE "Groper, Meir" a ținut minte că la Târgul Frumos XE "Târgul Frumos" , după scoaterea cadavrelor, „Triandaf XE "Triandaf (locotenent)" a completat șnumărul laț vagonul nostru În așa fel ca să fie acelaș număr de evrei cu care a plecat trenul din Iași”151. Multe sute de oameni au murit pe parcursul călătoriei. Fiecare vagon Încărcat din nou cu evrei a fost Închis pe dinafară. Primarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
cărui Înmormântare se prezentase cu Întârziere. Telefonul lui sunase În biserică În timpul slujbei funerare, astfel Încât toți Înțeleseseră ce eliberare era pentru Dario moartea tatălui său. Dar În cele din urmă un fiu te judecă, te condamnă, te constrânge, e un laț În care ajungi să te spânzuri: și dacă fiul lui ar fi trebuit să-i provoace aceleași neplăceri pe care el le provocase tatălui său, atunci era mai bine să nu se nască. De altfel, fiecare se naște cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
au adunat ca pe oi În fața televizorului. Ne- au ținut pînă la sfîrșit. SÎntem la două zile după Încheierea Congresului. Pentru cine are o cît de mică reprezentare a lucrurilor, realegerea lui Ceaușescu Înseamnă ceva. Mulți se așteptau să slăbească lațul, acum că datoria externă a fost plătită. Poate chiar să se dea la o parte și să lase la conducerea Partidului alt personaj din nomenclatura comunistă. Ar fi fost un semn că Înțelege care e mersul istoriei și că nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
că sunt antipatic acestui domn! — Știi ceva? Lucrul cel mai plictisitor În toată afacerea e că nimeni nu are nici o vină. De fapt, toți nu ne facem decît datoria. PÎnă la urmă Îi legă și picioarele cu o funie făcută laț, al cărei capăt Îl fixă de un pinten din peretele grotei, la oarecare Înălțime, În așa fel Încît, atunci cînd Pablo se depărta de perete, funia Îi trăgea picioarele În sus. Înainte de a pleca, adună cîteva din paiele de pe jos
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
adus de pe alte moșii țigani și i-a așezat pe aici. Ăia nu se omorau În nici un caz cu munca, dar tot era mai mult decât nimic. În scurt timp, s-au dedulcit și ei la pește. Știau să pună lațuri prin pădure și prindeau iepuri și fazani, ba chiar și căprioare. Până la urmă, boierul s-a plictisit, a lăsat pământurile În seama arendașilor și norocul lui cel mare a fost că a plecat În străinătățuri nu cu multă vreme Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]