4,444 matches
-
c-ar fi putut fi și a noastră. Datorez descoperirea lui Adam Michnik Americii. I-am citit textele în engleză în 1990. Tot atunci, Vladimir Tismăneanu, în electrizantele lui lecții asupra lumii din care tocmai ieșeam, m-a condus în labirintul mișcărilor revoluționare poloneze, făcându-mă să înțeleg cât de în afara istoriei trăisem. În 1992 am avut prilejul să-l întâlnesc pe Adam în persoană. Eram la universitatea Rutgers din New Jersey, la o conferință despre rolul intelectualilor în politică și
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
proliferare a stilului cronicăresc nu ține mai degrabă de o opțiune frontală pentru lizibilitate, decât un dat ereditar. Cu atât mai mult cu cât - cred eu - talentul publicistic înnăscut e tot atât de rar pe cât erudiția autorilor de sinteze. În mod clar, Labirintul de oglinzi. Repere pentru o poetică a metatranzitivității reprezintă altceva decât o formă editorială de expresie orgolioasă a unei personalități intransigente. Mai curând sedusă de conceptele tari ale teoriei (pe care se străduiește să le relaxeze) și de aplicabilitatea lor
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
altminteri compozite - în care finețea livrescă a părintelui lui mopete să coexiste cu umorul etnografic din Liliecii lui Sorescu și cu pastișa sămănătoristă din Georgicele aduse la zi, cărtăresciene. Aplicații tactice mai mult decât parade tehnice, cazurile românești propuse în Labirintul de oglinzi sunt numai niște posibile eboșe pentru alte și alte discuții. Cum ar fi - ca să alegem un exemplu nu întru totul aleator - aceea comparatistă deschisă de ieșeanul Radu Andriescu în recenta lui carte, Paralelisme și influențe culturale în lirica
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
ale unor figuri dominante (să ne gândim numai la dimensiunea politică a poeziei lui Mircea Ivănescu sau la profunzimile ivite din jocurile parodic-virgiliene puse în pagini și-n grupaje de Mircea Cărtărescu). Ce i se poate reproșa unui studiu ca Labirintul de oglinzi - metodologic vorbind, și nu folosind intrumentele zise lejere ale recenziei - e perfecta acoperire a subiectului. Informația teoretică nu e pusă niciodată, nici măcar pentru un minim aer exotic, în slujba silogismului. Sunt reproduse și forfecate, puse în ecuație și
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
pe pilonii demonstrativi ai metatranzitivității. Ea are toate șansele să treacă drept o declararație de sinceritate etalată chiar de autoarea studiului. Cu atât mai bine ! Mă tem, fără nici o afectare, că totuși - dincolo de dificultatea inerentă reformulării unei cărți de tipul Labirintului de oglinzi - conceptul de metatranzitivitate, luat ca atare, ca etichetă și ca slogan, nu va reuși să creeze o emulație. Nu știu care vor fi pretextele - poate o prea redusă alonjă pentru un avânt atât de larg, poate un prea scurt interval
Pornind de la prefață by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8722_a_10047]
-
grele, de la transparența emulsiilor la bitumul nocturn, el a exprerimentat totul cu același rafinament și cu o egală fervoare. Asemenea lui Borges, de care este atît de apropiat prin dinamica mentală și prin abilitatea tehnică, Bitzan a creat un vast labirint în care viața și codurile culturale se întrepătrund pînă la a sugera o realitate unică și indestructibilă. în acest nou univers, în același timp rațional și impregnat de senzualitate, artistul și-a găsit nu numai un teritoriu optim de manifestare
Ion Bitzan, între creație și mimesis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8794_a_10119]
-
niște vâltori. Cel de al doilea era un vulcan la limita erupției. Un munte de nativitate. Personajele interpretate de el, de la rostirea replicilor la reacțiile cele mai neașteptate, dădeau senzația că au ajuns pe scenă după o teribilă hăituială în labirinturile unui eu năvalnic. "Demonismul" lui Victor Rebengiuc, în schimb, aparent cenzurat, umanizează și piatra seacă. Disponibilitățile lui interpretative sînt realmente imense. Nu cunosc inhibiții și complexul barierelor dintre genuri. Mă obsedează și acum, când scriu aceste rânduri, amestecul de ingenuitate
Lordul by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8822_a_10147]
-
Poetul își arată, ca să zicem așa, mușchii, bicepșii metaforici bine încordați: "Pe o blană de lup ne-am desenat sîngele / Cu o dîră de nisip ceresc" (Baladă veche). Sau: " Ca vinele la încheietură, sub zăpezi / Ne-au zvîcnit cărările în labirint" (ibidem). Sau: "Cum după o lungă hibernare simțurile-mi / Se desfrînează la un banchet ceresc" (Aievea). Sau: "Zeii scăpătați potcovesc armăsari păgîni" (ibidem). Sau: "Răsufletul meu află funingini de infern" (ibidem). Sau: "țițeiul instinctelor se năpustește / Cu gîturi de berbeci
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
securizante ale vagoanelor trase pe linie moartă, de la "romanul din spatele lucrurilor", la "cortinele de teatru care la un moment dat se pot ridica pentru a ne dezvălui inexprimabilul"). Naratorul-personaj pornește într-o adevărată odisee, rătăcind, asemenea lui Leopold Bloom, prin labirintul de străzi al unui oraș tentacular (nenumit, așa cum nenumit rămâne până la sfârșit și personajul), în căutarea unei realități "laterale", singura capabilă să facă față - pentru o vreme - golului și absenței. Practic trama epică este ca și inexistentă, dar lipsa ei
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
de bine balansate încât par lipsite de greutate. Născute din manipularea unor forțe elementare - gravitație, frecare - lucrările fac privitorul să simtă o senzație viscerală de anxietate în așteptarea unei prăbușiri iminente. Este aceeași senzație pe care o trăiești navigând prin labirintul interior al "Intersecției", lucrare concepută decenii mai târziu. O construcție intitulată "Delineator" (1975) este alcătuită din două mari plăci dreptunghiulare din metal. Prima este așezată pe podeaua unei săli pe care o ocupă aproape în întregime. A doua, identică, lipită
Dimensiuni sculpturale by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/8919_a_10244]
-
de dragoste paternă și severitate maximă al conducătorului, aliaj care probează de fapt caracterul umoral al autorității care nu se conduce după legi, ci după dispoziții sufletești, după senzații și instincte. Modelul îl putem întîlni în romane celebre, Generalul în labirintul său, de García Márquez, Piticul, de Pär Largerkvist, etc dar întotdeauna satrapiile sud-americane, cele orientale sau africane au avut un plus de exotism ilustrat de un Kim Ir Sen, Mao Tse Dun, Pol Pot, ayatolahul Seyed Khomeini etc., Idi Amin
Un copil al secolului by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9856_a_11181]
-
cu aer de Cambridge și Oxford a ucenicilor vrăjitori, cu Cronicile din Narnia sau Stăpînul inelelor, o fabuloasă istorie a lumii cu personaje desprinse din Edda, Kalevala sau Beowolf etc., vor găsi altceva, în povestea nu mai puțin fabuloasă din Labirintul Faunului. Regizorul s-a remarcat prin Blade II (2000), un film prost, dar eficace pentru iubitorii de horroruri tehnologice cu vampiri de ultima generație, - fiecare serie Blade aduce un model nou pe piață, mai performant -, Hellboy 1 - Eroul scăpat din
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
ci porțile Infernului. Noul film al lui Guillermo del Toro este cu totul altceva, semn că acesta a dobîndit maturitatea de a se desprinde de zona consumeristă și de a exploata o certă abilitate de a lucra cu efectele speciale. Labirintul lui Pan a fost declarat Cel bun film fantastic al anului 2006, titlul acordat de National Society of Film Critics. Regizorului reface contextul istoric al Spaniei lui Franco în anul 1944, dar intriga privitoare la războiul civil alunecă încetul cu
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
de guerilă ea înseamnă antibioticele și asistența pe care medicul local, doctorul Ferreiro, aflat în subordinea Căpitanului, le oferă cu riscul vieții; pentru Carmen înseamnă soarta noului născut și o sarcină chinuitoare; pentru Ofelia, înseamnă viața mamei sale și secretele labirintului; pentru Mercedes, menajera și intendentul șef, al cărui frate conduce mișcarea de rezistență, înseamnă supraviețuirea alături de inamicul ireconciliabil al celor la care ține; pentru Căpitanul Vidal care administrează mica fermă și mica garnizoană înseamnă puterea absolută asupra celorlalți, asupra propriei
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
să-l fixeze lovindu-și ceasul de o piatră în clipa morții. Nimeni nu este ferit de prezența morții, de oroarea războiului, cu atît mai cumplit cu cît situează în tabere diferite oamenii aceleiași națiuni. Ofelia descoperă în preajma casei un labirint care duce către un altar straniu unde este condusă de o coleopteră care se transformă într-un spiriduș. În treacăt fie spus, labirintul este același din Hellboy, regizorului i-a plăcut atît de mult încît nu s-a abținut să
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
atît mai cumplit cu cît situează în tabere diferite oamenii aceleiași națiuni. Ofelia descoperă în preajma casei un labirint care duce către un altar straniu unde este condusă de o coleopteră care se transformă într-un spiriduș. În treacăt fie spus, labirintul este același din Hellboy, regizorului i-a plăcut atît de mult încît nu s-a abținut să-l mai folosească odată. Tot acolo îl descoperă pe Faun, genius loci, stăpîn al labirintului, cel care-i relevă adevărata sa identitate princiară
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
transformă într-un spiriduș. În treacăt fie spus, labirintul este același din Hellboy, regizorului i-a plăcut atît de mult încît nu s-a abținut să-l mai folosească odată. Tot acolo îl descoperă pe Faun, genius loci, stăpîn al labirintului, cel care-i relevă adevărata sa identitate princiară, - este de fapt Prințesa Moana și aparține regatului subpămîntean, regatului morților -, dar și necesitatea de traversa trei probe pentru a dovedi validitatea acestei identități pînă la prima lună plină. Adulții apropiați ei
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
în urma unei nașteri premature, înlăturînd leacul magic al copilului, doctorul Ferreiro, la rugămintea prizonierului îl ucide pentru a-i cruța chinul și este executat cu sînge rece de Căpitan. Ceea ce prinde chip este "banalitatea răului", fiecare personaj se află în labirintul care conduce către destinul său, inclusiv Căpitanul. Iar dacă totul este spus de o poveste, acest fapt nu-i diminuează importanța, dimpotrivă, ea reface coerența a ceea ce pare fără sens, violența, cruzimea gratuită, ceea ce împinge spre cearta cu Dumnezezu pe
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
o face din nou să existe. Ofelia trăiește pe această frontieră între "fabulos" și real, ea leagă cele două lumi și asigură memoria pierdută a ceea ce poveștile ne spun: separarea dintre bine și rău, discernămîntul dobîndit prin încercări dificile, încercarea labirintului, regăsirea sensului fondator al existenței. Ofelia va trece cu bine ultima încercare și cea mai subtilă, și care, ca toate marile probe este una a sufletului. Cercul se închide perfect cînd această probă este trecută, atît pe firul istoriei factuale
Despre fauni şi labirinturi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9868_a_11193]
-
tematică, retorică, din volumul Bătrânul Werther, este vastitatea peisajului referențial, savurată de poet ca o emblemă a opulenței vieții. Ioan Flora rezistă cu greu inventarierii exhaustive a lumii materiale, care-l încântă printr-un neistovit spectacol (a se vedea poezia Labirint). Exuberanța spațiului presupune aplecarea, cu o dispoziție egală a spiritului, asupra unor toposuri geografice ori ficționale dintre cele mai diverse. Cu o gestică lentă, poetul dă impresia că descrie, pictează, enumeră. Unele din poeme, nu cele mai bune ale sale
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
care, fără a părea detașat de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge stelele cu mâna./ Eram tineri, nu știam că Iason devine/ fructul păcatului pe care lâna/ de aur îl poate aduce cu sine" (Lâna de aur), cele
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
de factualitatea vâscoasă, creează poemul, ambiguitate desăvârșit plăsmuită în Cârciuma cu pitbuli, în care dramatizarea durerii înlocuiește confesiunea. Tragismul și anxietatea formează, de altfel, textura de fond a volumului. Poetului, totul îi aduce aminte de labirint: "iarăși Ariadna/ iarăși Minotaurul!" (Labirint), rememorarea duce mereu înspre o iremediabilă melancolie: "Puteam atinge stelele cu mâna./ Eram tineri, nu știam că Iason devine/ fructul păcatului pe care lâna/ de aur îl poate aduce cu sine" (Lâna de aur), cele trăite, ajunse pură indeterminare, alb
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
toate simțurile sale/ sunt atât: o umbră și nici eu că mi-s/ decât iubire albă a spațiilor goale" (Iubire albă a spațiilor goale), ori "părea că nu sânge, rășină-nghețată mi se risipește-n artere,/ în oase - doar vânt" (Labirint). Veritabilul poet care este Ioan Flora poate fi reperat în nenumărate locuri de elecție ale acestei cărți lapidare, prin specifica sa rostire "mută", indisolubil legată de corelativele sale obiective, precum acea prăbușire (de două ori pomenită) a porumbeilor "stinși de
Desprinderea de sine by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8967_a_10292]
-
ci chiar miezul acestei meserii exercitată cu devotament și plină de riscuri. Noi știm că Daniel participă la un carnaval kar-mic care se va termina cu moartea lui, cu toate acestea, regizorul ne introduce împreună cu el și cu anchetatorii în labirint, ne face să participăm la febra căutărilor, la dramatismul pierderii și regăsirii firului conducător pînă la deznodămînt, cînd nimic nu mai poate fi recuperat. Tot acest efort pare să cadă în gol, în afară poate de satisfacția inutilă și enunțată
Un memento Daniel Pearl by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9106_a_10431]
-
mobile de epocă, unde îmi oferea cîte o prăjitură. Cum soarele nu intra însă niciodată în minuscula odăiță de la demisol, am părăsit-o fără milă peste un an pe doamna Vernescu pentru doamna Grubach, care avea și ea, în același labirint de la demisolul blocului, o odăiță de închiriat, dar cu fereastra spre răsărit. În plus, strada pe care puteam privi acum picioarele trecătorilor se numea "Speranței". Acolo am scris piesa Ușa. Piața Rosetti era un loc animat, unde se putea bea
Matei Vișniec:"Convingerea că viața mea va fi dedicată scrisului s-a format încă de pe la 11 sau 12 ani" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9277_a_10602]