587 matches
-
Președintele "Knessetului" este, din 2013, Yuli-Yoel Edelstein, din partidul Likud (, care l-a înlocuit pe Reuven Rivlin, reprezentant al aceluiaș partid. 9 deputați au fost aleși că vicepreședinți ai Knessetului: Yoel Hasson și Hilik Bar - din „Tabăra sionista” de opoziție (laburiști), rabinul Itzhak Vaknin din „Shass”,(orientali ultraortodocși), Nurit Koren, Oren Hazan din Likud, Betzalel Smotritch din „Vatra evreiască” (național religios), Tali Ploskov din partidul „Kulanu” (Noi toti - centru) Ahmed Tibi din „Lista arabă unită”, de opoziție, si Meir Cohen din
Knesset () [Corola-website/Science/303194_a_304523]
-
fost Alfred Roberts, proprietarul unui mic magazin din oraș și o figură cunoscută în viața politică locală. Deși oficial el era descris ca „liberal independent”, în practică susținea conservatorii locali. Roberts și-a pierdut postul său de Alderman după ce Partidul Laburist a câștigat controlul Consiliului din Grantham în 1946. Mama sa a fost Beatrice Roberts, născută Stephenson. A fost o elevă silitoare, urmând cursurile școlii de fete din Kesteven și mai apoi pe cele ale Colegiului Somerville, Oxford, începând cu 1944
Margaret Thatcher () [Corola-website/Science/303222_a_304551]
-
("Party of European Socialists" în engleză, "Părți socialiste européen" în franceză, "Sozialdemokratische Partei Europas" în germană) este un partid politic European care este compus din 33 de partide social-democrate, socialiste și laburiste din statele membre ale Uniunii Europene plus Norvegia. Partidul Social Democrat din România, este membru cu drepturi depline al PSE-ului. PSE-ul a fost fondat în 1992 la Haga ca succesor al Confederației Partidelor Socialiste a Comunității Europene. Președintele
Partidul Socialiștilor Europeni () [Corola-website/Science/302111_a_303440]
-
fi considerată drept sfîrșitul „utopiei liberale”. Printr-o fatală coincidență tot în 1922 Partidul Liberal din Marea Britanie, considerat pînă în acel moment o portavoce a ideii liberale la nivel global, a cedat locul de principal opozant al conservatorilor britanici Partidului Laburist de esență marxistă. De fapt, din anii douăzeci ai secolului trecut scena politică a lumii va fi dominată de lupta dintre conservatori și marxiști, liberalismul devenind un participant periferic al „războiului ideologiilor”. Mai mult chiar, putem spune că începînd cu
Liberalism social () [Corola-website/Science/302521_a_303850]
-
case conspirative din București, Sinaia și Popești Leordeni, având ca obiectiv organizarea partidului în vederea insurecției. Constantin Titel Petrescu trimite mai multe scrisori Internaționalei Socialiste și președintelui acesteia Louis de Brouckere, ca și conducerilor partidelor socialiste din țările membre, precum și Partidului Laburist Englez, informând-le despre hotărârea României de a se alătura Coaliției Antihitleriste, aliaților săi firești. Istoria consemnează evoluția evenimentelor premergătoare actului de la 23 August 1944, afirmarea PSD ca o forță politică democratică și națională, care și-a asumat răspunderi de
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
reformist și era susținut electoral de înalta aristocrație și burghezie, precum și de clasa mijlocie cu nivel înalt de educație și de puțini muncitori, bucurându-se și de sprijinul prestigios al publicațiilor Times, Daily Express, Daily Telegraph și Daily Mail. Partidul Laburist intră și el în forță în clasa politică, obținând 30% din sufragii, devenind în 1926 partidul cu cel mai mare număr de aderenți,având personalități politice că Ramsay MacDonald, Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient de nemulțumiți în "marșul foamei" din 1932, chiar dacă beneficiau de publicații muncitorești ca Daily Worker. Uniunea Britanică a Fasciștilor a luat naștere în 1931, creată de fostul ministru laburist, Oswald Mosley, având 20 000 de susținători proveniți din clasele mijlocii, mai ales din Londra. În 1936 a fost votată Legea Ordinii Publice ce interzicea portul uniformelor. În iulie 1940, Uniunea a fost dizolvată. Cabinetul britanic era întărit după război
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet de război format din cinci membri pe durata războiului. În decembrie 1918 , conservatorii au obținut
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
minerii au rezistat 8 luni până când au acceptat reducerile salariale. Cabinetul Baldwin a obținut în 1927 votarea legii Conflictelor de Muncă interzicând grevele, privându-i pe funcționari de drepturi sindicale și suprimând cotizația obligatorie a membrilor de sindicat către partidul laburist. Sindicatele au slăbit, dar tensiunile sociale au continuat. Criza a avut efecte economice că contracția schimburilor, scăderea exporturilor și veniturilor din construcții navale, șomaj în domenii industriale. Laburiștii vin la putere în 1929, dar au agitat mediile de afaceri ce
Perioada interbelică () [Corola-website/Science/303086_a_304415]
-
ora actuală este o coaliție între două partide: Fianna Fáil sub Taoiseach-ul Parthalán Ó hEachtairn ("Bertie Ahern" în engleză) și Democrații Progresivi sub Vice Prim Ministrul Mary Harney. Opoziția în parlamentul curent este formată din partidul Fine Gael și Partidul Laburist. Celelate partide cu reprezentanta parlamentară includ: Partidul Verde, Sinn Féin și Partidul Socialist.
Politica Irlandei () [Corola-website/Science/303264_a_304593]
-
Această coaliție a guvernat din 1989 până în noiembrie 1990, când acesta s-a prăbușit din interior din cauza problemei aderării Norvegiei la Spațiul Economic European. Când Brundtland a abdicat în 1996, liderul Partidului Muncitoresc Thorbjørn Jagland a format un nou guvern laburist care a rămas în funcție până în octombrie 1997, când, după alegerile din septembrie 1997, a declarat că guvernul său va renunța deoarece Partidul Muncitoresc nu a reușit să câștige cel puțin 36,9% din voturi la nivel național—procentul pe
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
centru). În urma alegerilor din 14 septembrie, laburiștii au obținut 64 mandate în Storting, iar împreună cu aliații lor dețin o majoritate foarte strânsă de 86 locuri din totalul de 169. Opoziția a obținut 83 de mandate, iar Partidul Progresist 40. Premierul laburist al Norvegiei, Jens Stoltenberg, a anunțat că va proceda, după prezentarea proiectului de buget pe 2010, la o remaniere a guvernului sau de coaliție. Norvegia are un Parlament unicameral, Stortingul („Marele Consiliu”), cu membri aleși prin votul poporului pentru 4
Politica Norvegiei () [Corola-website/Science/303266_a_304595]
-
care, începând din 1999, o reprezintă în public pe principesă și pe întreg restul familiei regale de Hohenzollern, cel mai adesea singur. În tinerețea ei la Universitatea din Edinburgh, principesa Margareta a avut o relație cu Gordon Brown, liderul Partidului Laburist britanic, pe care nu a încetat să-l iubească, deși l-a părăsit: „A fost o poveste de iubire puternică. N-am încetat niciodată să-l iubesc, însă într-o zi nu mi s-a mai părut potrivită, era politică
Margareta, Principesă a României () [Corola-website/Science/303303_a_304632]
-
noi Internaționale, care să rivalizeze cu cea stalinistă, așa cum a făcut Troțki cu a sa Internațională a patra. În februarie 1938, la Congresul Revoluționar Socialist de la Paris, Opoziția Comunistă Internațională și Centrul Marxist Revoluționar Internațional din Londra, (condus de Partidul Laburist Independent Britanic) a organizat "Biroul Internațional pentru Unitate Revoluționară Socialistă". BIURS era o organizație eclectică de centru. "Centrismul" se referă la faptul că membrii blocului gravitau undeva între social democrație și comunismul revoluționar. Acestea erau problemele ideologice cu care se
Opoziția de dreapta () [Corola-website/Science/299514_a_300843]
-
Ferma animalelor" a ajuns în scurt timp una din cele mai populare cărți din Marea Britanie. O mie nouă sute optzeci și patru, ultima carte scrisă de Orwell, a fost influențată de sănătatea sa în declin și de deziluziile politice față de guvernul laburist care a venit la putere, ales cu o largă majoritate în alegerile generale din 1945, dar care era departe de propriile sale idei și viziuni despre socialism. În anul 1945 Orwell a recenzat romanul anti-Utopic (distopic) "Noi" de Evgheni Zamiatin
George Orwell () [Corola-website/Science/299003_a_300332]
-
a reluat campania de reformare a Regatului Unit, preluând controlul în Parlament. Îndepărtându-se de tradiția "laissez-faire" a partidului, au lansat un program de bunăstare socială similar cu cel din Germania. În 1906, forțele muncitorești s-au unit, formând Partidul Laburist, o nouă organizație devotată clasei muncitoare cu care aveau să se înfrunte liberalii și conservatorii.Muncitorii erau în continuare cea mai numeroasă clasa și încă nu aveau puterea să schimbe situația politică până când în 1900 a fost înființat un comitet
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
organizație devotată clasei muncitoare cu care aveau să se înfrunte liberalii și conservatorii.Muncitorii erau în continuare cea mai numeroasă clasa și încă nu aveau puterea să schimbe situația politică până când în 1900 a fost înființat un comitet al reprezentării laburiste care căuta sprijin material și electoral. Partidul avea resurse financiare limitate și avea nevoie de sindicate pentru a beneficia de sprijin. Sindicaliștii vor ocupa astfel anumite funcții din cadrul partidului. Secretarul organizației-James Ramsay MacDonald, care avea să ajungă primul premier laburist
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
laburiste care căuta sprijin material și electoral. Partidul avea resurse financiare limitate și avea nevoie de sindicate pentru a beneficia de sprijin. Sindicaliștii vor ocupa astfel anumite funcții din cadrul partidului. Secretarul organizației-James Ramsay MacDonald, care avea să ajungă primul premier laburist, a semnat un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
resurse financiare limitate și avea nevoie de sindicate pentru a beneficia de sprijin. Sindicaliștii vor ocupa astfel anumite funcții din cadrul partidului. Secretarul organizației-James Ramsay MacDonald, care avea să ajungă primul premier laburist, a semnat un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid reformist, dar nu ataca bazele societății și
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Ramsay MacDonald, care avea să ajungă primul premier laburist, a semnat un acord secret electoral cu Partidul Laburist pentru a câștiga alegerile și a forma guvernul. Pe baza acordului, în 1906, alegerile au fost câștigate de laburiști și liberali. Partidul Laburist avea influențe ideologice (în mică parte, marxiste), era un partid reformist, dar nu ataca bazele societății și economia capitalistă. Nu era un partid revoluționar care se baza pe lupta de clasă, dar era membru al Internaționalei a II-a. Avea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
Se ofereau pensii și ajutoare sociale pe baza tripartită: 1/3 erau bani veniți de la salariați, 1/3 de la patroni și 1/3 de la stat. Lupta politică de-a lungul secolului XX avea se desfășoare între Partidul Conservator și Partidul Laburist pentru supremația Parlamentului Britanic. Domnia lui Eduard a coincis cu începutul unui nou secol și a fost marcată de schimbări semnificative în tehnologie și societate, inclusiv de apariția turbinelor cu abur de propulsie și ascensiunea socialismului . Edward al VII-lea
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
reformist și era susținut electoral de înalta aristocrație și burghezie, precum și de clasa mijlocie cu nivel înalt de educație și de puțini muncitori, bucurându-se și de sprijinul prestigios al publicațiilor Times, Daily Express, Daily Telegraph și Daily Mail. Partidul Laburist intră și el în forță în clasa politică, obținând 30% din sufragii, devenind în 1926 partidul cu cel mai mare număr de aderenți,având personalități politice că Ramsay MacDonald, Sydney Webb, Phillip Snowden și Clement Attlee. Deși era fidel Internaționalei
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
de pe urmă tensiunilor sociale, nu a putut să mobilizeze un număr suficient de nemulțumiți în "marșul foamei" din 1932, chiar dacă beneficiau de publicații muncitorești ca Daily Worker. Uniunea Britanică a Fasciștilor a luat naștere în 1931, creată de fostul ministru laburist, Oswald Mosley, având 20 000 de susținători proveniți din clasele mijlocii, mai ales din Londra. În 1936 a fost votată Legea Ordinii Publice ce interzicea portul uniformelor. În iulie 1940, Uniunea a fost dizolvată. Cabinetul britanic era întărit după război
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
prim-ministrul și existența Cabinetului prin Legea Coroanei. Monarhia își conservă prestigiul, iar în 1936, criză dinastică este depășită. Instituția monarhică nu era pasivă față de mutațiile din societatea britanică și contribuia direct la evoluția vieții politice prin numirea unor premieri laburiști. Din 1916, liberalul David Lloyd George a condus un guvern de uniune națională alături de conservatori și laburiști, însă fără a consulta Camerele prin intermediul unui cabinet de război format din cinci membri pe durata războiului. În decembrie 1918 , conservatorii au obținut
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]
-
minerii au rezistat 8 luni până când au acceptat reducerile salariale. Cabinetul Baldwin a obținut în 1927 votarea legii Conflictelor de Muncă interzicând grevele, privându-i pe funcționari de drepturi sindicale și suprimând cotizația obligatorie a membrilor de sindicat către partidul laburist. Sindicatele au slăbit, dar tensiunile sociale au continuat. Criza a avut efecte economice că contracția schimburilor, scăderea exporturilor și veniturilor din construcții navale, șomaj în domenii industriale. Laburiștii vin la putere în 1929, dar au agitat mediile de afaceri ce
Istoria Regatului Unit () [Corola-website/Science/298984_a_300313]