1,533 matches
-
să te asemeni, Cu sufletul,în lume,ai împlinit un rost, Iar pasul tău lasat-a o urmă printre semeni. Și lumea asta,Doamne,cuprinsă de păcate, Ai încercat s-o cureți cu lacrimile Tale, În inimile-nchise ai descuiat lacăte, Ai cerul în priviri și-n răni ai strâns iertare. Referință Bibliografica: ASTEPTANDU-L PE IISUS / Cristiana Iliuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2292, Anul VII, 10 aprilie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Cristiana Iliuță : Toate Drepturile Rezervate
ASTEPTANDU-L PE IISUS de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368834_a_370163]
-
direct pe caldarâm. Era o zi superbă de primăvară, caldă, bună și pentru ținuta la mânecă scurtă. Din loc în loc întâlneai standuri cu biciclete de închiriat. Introduceai cardul, plăteai cât timp doreai să ții bicicleta închiriată și ți se deschidea lacătul. Când ajungeai la un nou rastel cu biciclete, dacă renunțai la ea, sau expirase timpul pentru care ai plătit, o puteai lăsa în orice loc destinat pentru așa ceva. Ajunși la parcarea subterană, după vreo oră jumătate pe autostradă eram în fața
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
și lemn, situată pe spinarea unui munte înconjurat de poieni alpine mărginite în părțile de jos de păduri, clădirea pare în cursul zilei o căsoaie pustie. Abia spre seară poate fi văzută o umbră care se apropie de clădire, descuie lacătele zdravene de la ușa masivă din lemn, aprinde invariabil o lumină tremurătoare în camera de la parter, iar mai târziu o alta în podul clădirii, și asta timp de câteva ceasuri, până spre miezul nopții. Umbra aceea sunt eu! Eu am semnat
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
o taină singur, ajutat doar de adâncul minții sale. Și începu: Când merg în satul rudarilor sus pe munte, trec și la dus, și la-ntors pe lângă un copac ciudat. E încins c-un brâu gros de zale, ferecat cu ditamai lacătul! Trec azi, trec mâine și-mi zâmbesc de astă descoperire! Dar acu’, l-am aflat! A vrut Domnul să facă dubița mea o pană taman în dreptul copacului gros, pe care abia trei oameni cu brațele unite l-ar putea îmbrățișa
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
întâmpla orice la așa drum de grohotiș. Mă spăl în Olteț, îmi răcoresc fața și dau să plec. Dar ți-ai găsit! Ceva parcă-mi șoptea să iscodesc de ce poartă copacul centura aia de... siguranță?! Mă uit atent la gogeamitea lacăt acoperit de rugină ca pământul toamna de brumă. Și ce văd? N-are lăcaș pentru cheie! Măi să fie! Și nu-mi vine a crede: brâu de fier asigurat cu lacăt, lacăt fără cheie... Ce să fie asta?! Și-n
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
centura aia de... siguranță?! Mă uit atent la gogeamitea lacăt acoperit de rugină ca pământul toamna de brumă. Și ce văd? N-are lăcaș pentru cheie! Măi să fie! Și nu-mi vine a crede: brâu de fier asigurat cu lacăt, lacăt fără cheie... Ce să fie asta?! Și-n timp ce executam un Isaia dănțuiește în jurul copacului, simt că nu sunt defel singur. M-aplec eu să-mi leg, chipurile, șiretul unei încălțări. Trăgând cu coada ochiului, aflu, nu departe
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
aia de... siguranță?! Mă uit atent la gogeamitea lacăt acoperit de rugină ca pământul toamna de brumă. Și ce văd? N-are lăcaș pentru cheie! Măi să fie! Și nu-mi vine a crede: brâu de fier asigurat cu lacăt, lacăt fără cheie... Ce să fie asta?! Și-n timp ce executam un Isaia dănțuiește în jurul copacului, simt că nu sunt defel singur. M-aplec eu să-mi leg, chipurile, șiretul unei încălțări. Trăgând cu coada ochiului, aflu, nu departe de
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
buzunarul cămășii o acadea, i-o întind, ascunzându-mi cât mai bine zâmbetul iscat de numele închipuit al băiatului. Dau binețe și mă urc în mașină. Dar, în timp ce demaram, zăresc în retrovizoare copilul culegând un smoc de iarbă și atingând lacătul de pe centura de zale. Dau în marșarier, sar degrabă afară și apuc să văd cum lacătul deschis lăsă liberă vederii o gură de scorbură, apărută de neunde și prin care piciul se strecură prielnic, pierind în trunchiul copacului, după care
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
închipuit al băiatului. Dau binețe și mă urc în mașină. Dar, în timp ce demaram, zăresc în retrovizoare copilul culegând un smoc de iarbă și atingând lacătul de pe centura de zale. Dau în marșarier, sar degrabă afară și apuc să văd cum lacătul deschis lăsă liberă vederii o gură de scorbură, apărută de neunde și prin care piciul se strecură prielnic, pierind în trunchiul copacului, după care borta se închise în urmă-i cât ai zice pește! Buimăcit de ce mi se arătase, ridic
OCHI CEREŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369105_a_370434]
-
perioada interbelică și cărora le împrumuta bani tot timpul ca un mic bancher, care dormea iarna-n frig și mânca cu cumpătare să nu cheltuiască banii pe care-i strângea într-o "scatuie" cutie pe care o ținea închisă cu lacăt într-o cămară de numai pe scară puteai ajunge la ea, la care eu mai târziu când el era foarte bătrân și scatuia era plină de pine de păianjeni iar eu cât o lungime de coadă de mătură mă uitam
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE II de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370818_a_372147]
-
Între ziduri se aflau spații libere de plimbare sau de folosință în vremurile trecute pentru cine știe ce scopuri, acum fiind pline cu verdeață. Existau multe tuneluri care străbăteau cetatea cu bolți înalte unele închise la capete cu porți fiind securizate cu lacăte. După ce coborai primul nivel, în fața turistului aflat în vizită, apărea o mare clădire zidită din piatră, semănând mai mult a închisoare după formă și modul de acces de sus în jos în clădire, pe niște podine din lemn ce duceau
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2288 din 06 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370767_a_372096]
-
grațios Pîntecul tău catifelat este ca o grădină Dulce și pur și atît de duios Gleznele tale de gazela mă amețesc Coapsele tale se deschid că cerurile nopții Primește-mă în dulceața lor, iubire, Că vreau să iți descui iar lacătele porții Petalele tale ca niște dantele tremurătoare Se înfioară de plăcere cînd le prind între buze Tu te cutremuri toată cînd simți că ești pătrunsa Cum da navală vîntul, adesea, printre frunze Și-apoi cînd stai pe burtă nu știu ce să
VOLUM POEZII 5 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370854_a_372183]
-
o localitate limitrofă. Fiind bun prieten cu aproape toți evreii în perioada interbelică, care dormea iarna-n frig și mânca cu cumpătare să nu cheltuiască banii pe care-i strângea într-o “scatuie” cutie pe care o ținea închisă cu lacăt într-o cămară de numai pe scară puteai ajunge la ea, la care eu mai târziu când el era foarte bătrân și scatuia era plină de pine de păianjeni iar eu cât o lungime de coadă de mătură mă uitam
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1019 din 15 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370978_a_372307]
-
dor! Și alte imnuri știu că sunt frumoase Și alte imnuri sunt adevărate, Dar imnul meu a flori de leac miroase, Izvoare curg spre gurile însetate... Cântați-l dar, nu-i nimeni în măsură, Să-nchidă adevărul sub zăbrele Cu lacăte pe gânduri și pe gură, Să interzică Imnul țării mele! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: E unul singur imnul țării noastre... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1856, Anul VI, 30 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
E UNUL SINGUR IMNUL ȚĂRII NOASTRE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1856 din 30 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369941_a_371270]
-
Un cer se desfășoară în lumini, Umbrele nopții se cufundă-n șoapte Iar eu trăiesc prin ochii tăi senini. În ochii tăi mai caut o speranță Și mă strecor în luciul lor curat, Găsesc o poartă către siguranță Al cărei lacăt stă neferecat. În ochii tăi de caut o iubire Plutind sfioasă înspre veșnicii, Găsind drumeagul către fericire Sunt umbra ce te cheamă să revii. Tu ești lumina dorurilor mele, Oglindă spre tărâm dumnezeiesc... Furtună, amintiri, potop de stele Și pace
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
EI SLAVA ȘI SALTUL Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului s-au revărsat cuvintele sfintele peste capul pleșuv vulturul cuibărește gândurile vremea rânduiește rafturile și tu... pasăre a inimii câte lacăte mai pui soborului păsările cântă adâncesc tăcerile mâna taie foarfeca lasă dâre poemele se nasc mirate și tu... pasăre a tăcerii pe unde umbli pe unde mă strângi cu toate viețile zilele nopțile dacă timpul nu mai vrea să existe
ÎN TAINELE EI SLAVA ŞI SALTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370486_a_371815]
-
insomniace în care ți-am scris poezii de dragoste, pe care nu le vei citi niciodată. Am plâns toate ploile cu tunete și fulgere din lunile fierbinți de vară când mi-ai bântuit nopțile. Cu ce cheie fermecată ai deschis lacătul ruginit al inimii mele împietrite, după ani mulți de tristețe și lipsă de iubire, nu știu! Într-o dimineață banală de vară, când navigai pe pagini virtuale, ți-ai oprit o clipă privirea pe poza mea. Puteai să treci mai
CUM SĂ TE PUN ÎN CUVINTE? de DORINA STOICA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369398_a_370727]
-
Căci cenușie-i viața când pierzi ce e frumos. * Singurătatea-i rece când umbrele-și întinde Să te cuprindă ca-ntr-o mantie neagră a morții. Când resemnarea-i perna ce gândur'le-ți ucide Iar spiritu'-l închide sub lacătele nopții. * Ai vrea să dormi uitarea, să nu te mai trezești, Să poți să schimbi coșmarul amarei disperări, Să ai din nou puterea de-a crede în povești, * Când tot ce-a fost aproape se duce-n depărtări. Când muzica
TĂCERI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369425_a_370754]
-
să alungi răul, fă glume pe seama lui; dar nu te aștepta să-ți meargă asta și cu... „doamna cu coasa”. * Când nu te doare nimic, nu fi sigur că ești sănătos. * Descuie-ți inima la timp, ca să nu-i ruginească lacătul. * Ca să ai două copilării, trebuie să parcurgi anii care le despart. * Neîmplinirile tinereții devin povara bătrâneții. * Memoria omului e distribuită în două cămări. Una e mai spațioasă, ca să încapă în ea și... regretele. Referință Bibliografică: INSOMNII ÎMBLÂNZITE ( SAU) GÂNDURI DE
INSOMNII ÎMBLÂNZITE (SAU) GÂNDURI DE NOAPTE (X) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2240 din 17 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369549_a_370878]
-
doi metri. Leul avea trei-patru tone greutate dacă nu și mai mult. Până la el se putea urca pe câteva zeci de trepte, într-o pantă destul de abruptă. Când am ajuns noi acolo era restricționat accesul printr-o poartă cu un lacăt mare agățat de un lanț gros. Alături de împrejmuirea monumentului se afla o clădire măreață de formă circulară închisă și ea, în care bănuiesc că existau exponate referitoare la bătălia din 1815. De asemeni își mai făcea simțită prezența și un
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370756_a_372085]
-
sparge timpanele însetate de glasul tău strident, dar cât de necesar... Mă chemi la tine cu toată puterea, tipi, te zbați, te topești în neființă, Delirul tău mă amețește De ce nu pot să te ajut? Colivia ta e închisă cu lacăte negre, ruginițe, Si eu nu mai sunt în stare să le deschid.... Ce mult te vreau înapoi, ce dor îmi e de tine! Rupe tu lacătele acelea blestemate, Vino, reintruchipeaza-te în abur, în roua, în petale de maci purpurii, Canta
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
tău mă amețește De ce nu pot să te ajut? Colivia ta e închisă cu lacăte negre, ruginițe, Si eu nu mai sunt în stare să le deschid.... Ce mult te vreau înapoi, ce dor îmi e de tine! Rupe tu lacătele acelea blestemate, Vino, reintruchipeaza-te în abur, în roua, în petale de maci purpurii, Canta-mi ființă zăpăcita și dorurile, Reda-i inimii cântecul pierdut. De ce nu poți veni din nou la geamul meu, întruchipare solară? Unde rătăcești acum, in ce
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
este sau nu este, dar se simte deîndată ce, citintind un text, simți fluturi în stomac. Să fie dragostea? Dragostea de viață, de frumos, de oameni. „Mi-am insușit tehnica lui Crusoe!/ Am alungat poștașul,/ am încuiat ușa cu trei lacăte,/ am scos din priză telefonul și televizorul,/ mi-am băgat vată in urechi/ și incet, incet, am tras obloanele peste ochi./ Acum stau liniștit și cuget/ pe insula mea pustie/de la etajul trei.// Ca și Robinson am și eu cațiva
GEORGE ROCA… CĂUTÂND INSULA FERICIRII de MELANIA CUC în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368076_a_369405]
-
tradițională căci, ca să fac o paranteză, oamenii lângă care am copilărit eu acolo, sunt plecați la Domnul. Cei tineri sunt la orașe, mai vin sau nu mai vin . Porțile curților sunt căzute pe alocuri, sunt sărite din țâțâni. Unele au lacăte iar satul, ca să fiu sincer, se pare că se macină și încet, încet dispare. Satul meu, Țuscani, este situat într-o covată. Pe acolo eu nu am văzut tren până la vârsta de 14 ani, mașini nu veneau, exista doar o
INTERVIU CU SCRIITORUL STERIAN VICOL -PARTEA I de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353329_a_354658]
-
cu Troiene, pe Mărțișor îl cuprinse emoția. Își aduse aminte de bieții nenorociți care l-au încurajat și l-au ajutat să evadeze, sperând că vor scăpa și ei. Apoi alunul... și falnicii brazi... Furios, începu să lovească cu paloșul lacătele de gheață ale temniței și să arunce fulgere din paloș în troiene. Acestea începură să se topească și să curgă în torenți pe fundul prăpastiei. Emoțiile îl gâtuiau... nu mai putea respira... Da! Pe aici a fost... Pe aici a
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]