607 matches
-
am primit vești mulțumitoare în acest sens; s-au însănătoșit, unul în cincisprezece zile, celălalt în trei săptămâni. Slavă Domnului, nu avem nicio moarte de om pe conștiință! Capitolul 6 O iarnă la București Crivățul • Dezghețul • Caracteristicile acestor două urgii • Lamentații și sfaturi • Nu sunt ascultate nici unele, nici celelalte • Săniile • Îndemânarea birjarilor Deși se află la 44ș 25' latitudine nordică, pe linia Valenței și a Bordeaux-ului, Bucureștiul e supus unor ierni aspre. Provinciile Dunărene sunt larg expuse dinspre partea Rusiei
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
o iubesc !“ Strigăt nu întru totul credibil, plin de patetica nemulțumire care răvășea sufletul cețos și fragil al fetei. Fusul trupului tânăr și abrupt trasa, în fumul dimineții, lungi dâre albăstrui. Fraza s-a dovedit, totuși, rezistentă, păstrând nu numai lamentația, apelul de-o inimitabilă fervoare al seducătoarei mele interlocutoare, ci și o șansă spre adevărul Siei Strihan : precizia iluzorie și halucinantă a desenelor, o apropiere, cândva, de Piero, consecința unei destrămări interioare, spaima de „chipul cioplit al realității“, reprodusă prea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
că partea sufletului nostru pe care acum câtva timp încercam să ne-o calmăm forțat când eram noi înșine nefericiți, căreia îi este sete de lacrimi, care ar vrea să se lase în voia suspinelor și să se sature de lamentații, pentru că în natura ei resimte asemenea dorințe, și mai exact aceleași pe care le satisfac poeții bucurându-ne în reprezentații, și că partea din noi care în mod firesc este cea mai bună, nefiind suficient întărită de rațiune și obișnuință
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
curajul lor, dacă Ungaria se referă la coroana Sfântului Ștefan, un anumit număr de francezi, frustrați de ceea ce precede 14 iulie și 26 august 1789, își pot revendica trecutul între Vercingetorix și războiul declarat Europei în 1792."335 În ce privește abundentele lamentații care deplâng desacralizarea cotidianului, îndeplinind cu sârg profesiunea de credință a intelectualului ca mefientul de serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul inevitabil și aneantizarea lumii corupte și materialiste fiind propovăduit de cel puțin două
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
are sens, cum nu are sens nici comparația în termeni de viteză între un automobil și o bicicletă, deoarece sunt pur și simplu "altceva", îndeplinind funcții diferite, dincolo de faptul că au roți și grăbesc deplasarea. În consecință, abundentele și istovitoarele lamentații care vizează însăși existența culturii de masă (sau de consum, într-o expresie depreciativă) sunt alinturi nerealiste, care se mulțumesc cu o logică precipitată și care aduc întotdeauna ca argument creațiile de vârf din diverse arii și segmente culturale. Însă
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care i s-ar aduce unui patrician anonim“. Cineva îi atrase atenția împăratului asupra neobișnuitei modestii a funeraliilor. El dădu un răspuns care avea să intre în cărțile de istorie: — Nu e demn de caracterul roman să ne pierdem în lamentații. În liniștea mormântală păstrată de colegi, un singur senator reacționă disprețuitor: — Roma nu mai știe să facă deosebire între bocetele lașilor și celebrarea eroilor. Însă oamenii nu se lăsară înspăimântați. Printre strigăte și invocații, solemna alcătuire a cortegiului enorm, desele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi cuprindea acum pe toți. Drusus scrise: „Și fiindcă toți - cu excepția acuzatului - se grăbeau să termine, într-o singură zi au audiat martori falși sau înspăimântați, și au dat sentința. Înainte de lăsarea nopții, condamnatul a fost ucis“. Scurtele sale opere, Lamentația în memoria lui Germanicus, plină de iubire, și amuzanta Carte despre Tiberius, strânse de aceeași cenzură, au fost arse repede în piață, pe un mic rug. Un exemplu care, la rândul lui, avea să fie de multe ori urmat. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fără motiv. Trecu prin mijlocul curtenilor și observă că aceștia îl priveau uimiți. Se îndreptă spre camera lui. Chemă un sclav, porunci să i se aducă cina. „Non damnatione matris, non exitio fratrum rupta voce“, avea să scrie Tacitus. Nici o lamentație pentru condamnarea mamei, pentru uciderea fraților. Câteva luni, nu-l văzu pe Tiberius decât în trecere, de departe. Străbătea în fiecare zi acel cryptoporticus ca să coboare la terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
În fapt, trucuri romanești prin care autorul Încearcă să dea coerență cărții. Dacă jurnalul lui M. creează un personaj, cu tot cabotinismul lui amuzant, cel al lui A. e cu totul lipsit de valoare literară, acesta nefiind decât o lungă lamentație de obârșie empirică. Mi se va reproșa probabil că avem de-a face cu o formă de autenticitate, cu un document și că nu acesta trebuie judecat, ci felul cum el se preface Într-un text secund, acela al romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
stătea pe o masă înaltă de lemn. Un grup de bărbați acoperiți cu șaluri de rugăciune se înghesuiau în jurul ei, cântând. Deși nu înțelegeam cuvintele, ceva în mine răspunse cadenței neobosite, dar ce suflet nu se lasă înduioșat de o lamentație pe note joase? În timp ce cântau, își îndoiau genunchii, apoi îi întindeau pentru a-și înclina corpul înainte. Și mișcarea îmi era familiară, deși nu puteam rivaliza cu ei. Gândul că era posibil să o am în sânge mă cutremură. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
înțeles sensul. Nu știam nici măcar sunetele pe care le desemnau. Am ridicat ochii spre chivotul deschis. Privirea mi s-a înălțat, dar spiritul meu nu a urmat-o. Nu am simțit nimic. Am închis ochii și m-am concentrat asupra lamentației rostite de bărbații care se rugau. Am îndoit genunchii și am încercat să îmi aplec umerii în față, dar ceva tare ca un cablu de oțel coborât parcă de sus m-a ținut drept. Am așteptat o reacție. Voiam ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
să vii, spuse ea. I s-a făcut rău lu’ domnu’ James. Burgess nu era surprins. De când sosise la Lamb House, stăpânul Îi păruse neliniștit și tulburat, fornăind și oftând de unul singur, săltând mâinile parcă gata să Înceapă o lamentație, apoi lăsându-le să-i cadă Într-o disperare mută. Se arătase neconsolat să vadă ciotul bătrânului dud răsturnat de furtuna năpraznică din iarna trecută. I se spusese despre el, desigur, la vremea potrivită, și Îi dăduse permisiunea lui Gammon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de lege, pe care Borges Îl evocă și În celebrele sale milongas. Núñez de Arce, Gaspar. Romantic spaniol târziu (1834-1903), influențat de Campoamor, autor, printre altele, al scrierilor Un idilio (O idilă, 1879), La última lamentación de lor Byron (Ultima lamentație a lordului Byron, 1879), Maruja (1886) și La visión de fray Martín (Viziunea călugărului Martín, 1880). Nume de familie. În lumea hispanică, orice persoană poartă, drept nume de familie, atât pe cel al tătălui (primul), cât și pe al mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la starea generală de anxietate. Am mers cu atenție printre grupurile asurzitoare, ducând-o pe Kate în portbebeul ei. Când, din fericire, am reușit să închid ușa, înăbușind zgomotul acela infernal, ultimul lucru pe care l-am auzit a fost lamentația bietei femei de mai devreme: —Măcar trei minute. M-aș mulțumi și cu trei minute. După asta, a trebuit să așteptăm o vreme, până să-mi vină și mie rândul la doctor. Eu am citit un număr din Woman’s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
materiale, căci un simțămînt care are nevoie să se extindă îmbracă acele forme pe care le întîlnește mai întîi, deși îi sînt nepotrivite și s-ar mai putea să fie și în contradicție cu el însuși, acea neliniște spun, acele lamentații continue cauzate de nedreptățile materiale poate că au o sursă secretă, pe care popoarele însele nu au recu-noscut-o încă; și se ascunde din întîmplare o necesitate religioasă acolo unde pare că triumfă lipsa de Religie; necesitatea unei Religii libere care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acea cămilă purtătoare a unei singure cocoașe, viețuitoare supranumită și corabia deșertului. Încordându-și la extrem vinele de la tâmple, în efortul său de înțelegere a prelegerii despre animism, el își rezumă dizertația oferită la dimensiunile și conținutul unor răsuflate manele, lamentația aceea de mahala, care avea să înceapă a se substitui elegantei romanțe. Opac, însă, la orice indiciu privind incapacitatea de înțelegere din partea bărbatului gonflabil, Profesorul continuă să-l instruiască plin de însuflețire: Nu, să nu-ți închipui, dumneata, că animiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
metafizică funcționează mai ales aici, în domeniul rosturilor existențiale, sociale și juridice ale scrisului cu o consecvență demnă de scopuri mai bune. Mioritismul înseamnă fatalitate, dar și defetism, fandare prudentă din fața realului și rezumare la ce e dat, chiar dacă inacceptabil, lamentație, iluzie, sacrificiu inutil, mistificarea realității obiective. Scriitorul român de când se știe el e un erou, dacă se poate național. Dar în același timp și un profitor al eroismelor de operetă și un mărunt întreținut al marilor regizori (e clar cine
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2848_a_4173]
-
căderii sale, îngerul cibernetic veghând ca secretele minții să nu rămână ascunse și nepătate. Îi adnotam viața, făcându-i corectura sub ochii tuturor. Cât despre Mihnea, scopurile lui îmi rămâneau necunoscute. Era limpede că urmărea ceva, că, dincolo de ironiile sau lamentațiile cotidiene, căuta un sens, un mesaj, o informație. Nu ne-aflam la ora de proză. Jurnalul lui Paul ascundea un secret, altfel n-ar mai fi fost jurnal, iar noi nu l-am mai fi citit. Îl urmăream cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii pe care dacă-i întrebăm ce sunt, ne răspund scărpinându-se în cap: apoi de! ce să fiu! Uite sunt și eu creștin ca toți creștinii" (p. 11). Aceleași lamentații împotriva primatului identității creștine au fost exprimate și de G. Ionescu-Gion în 1899: "Dacă din vorbă în vorbă întrebai pe țăran: "dar tu ce ești, mă vere?", el răspundea, când scărpinându-se în cap, când surâzând cu supunere: "păi deh
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
încadrează, neîndoielnic, în grupul statelor constructoare retoric a educației. Luând aminte de discrepanța majoră dintre forma juridică (Legea instrucțiunii publice adoptată la 1864) și fondul efectiv (rata înrolării de 6,9 la sută în 1870), devine cu atât mai inteligibilă lamentația maioresciană exprimată sub chipul "formelor fără fond" ca teorie sociologică a modernității românești. Dincolo de acest start fals, retoric, în durata lungă a procesului de construire a statului-națiune românesc, autoritățile politice s-au angajat cu consecvență progresivă în realizarea efectivă a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și celelalte continente, 10.000 de hărți ale României. Totuși, mare parte din aceste investiții masive în imagistica memoriei naționale erau făcute în zadar în condițiile cu totul precare în care se găseau lăcașurile unităților de învățământ. Haret dă glas lamentațiilor sale atunci când se plânge că pentru majoritatea școlilor "salele de clasă sunt așà de micĭ, în cât pe perețiĭ lor nu e destul loc pentru o hartă; iar lumina e așà de mică, în cât nu se póte citi pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
discursului didactic românesc (Mitu, 1999). Succesul reacției naționalist-tradiționalistă a reușit să aresteze pentru moment schimbarea de paradigmă. Însă aceasta nu a putut frâna procesul de înnoire a tradiției naționale românești, care a devenit din ce în ce mai impregnată de spiritul occidental postnaționalist. În ciuda lamentațiilor vocale, dar tot mai neputincioase, ale facțiunii tradiționaliste adeptă a principiului status quo ante, redefinirea memoriei publice românești a continuat impetuos în direcția eticii europene a memoriei. La modul general, comparând universul discursiv despre trecut închegat înainte de 1999 cu modul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
să nu vii! Și mă bucur, mă bucur că acuși o să ajungi în gura ei. O meriți. Și se pricepe să ia oamenii peste picior, ah, ce bine se pricepe!... PARTEA a III-a Itc "I" Clipă de clipă auzim lamentații că la noi nu există oameni cu simț practic; că oameni politici, de exemplu, avem mulți; și generali sunt mulți; administratori de orice fel, oricât ar trebui, acum putem găsi pentru orice domeniu - dar practicieni nu avem. Cel puțin toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
într-un decor citadin modelat în câteva toposuri simboliste, receptate fie din sursă directă, fie - mai evident - din interpretările bacoviene ale unor Demostene Botez sau Camil Baltazar, văzute cu ochiul unui adolescent ce-și pune pe față, până la identificare, masca lamentației elegiace. De la autorul Plumbului, Voronca moștenește cadrul orașului de provincie - „orașul întunecat”, „deznădăjduit”, „de întuneric”, „mâhnit”, „orașul cu balcoane și disperări”, cu „tristețea zidurilor de internat”, „orașul cu viziuni stinse, cu sfâșieri”, „orașul ca un cimitir”, „tristețea panoramelor de pe cheiul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
spre balconul altor oameni. Și totuși am văzut ce ascundeau ferestrele semenilor mei: masacrele, îngenunchierile... Versuri ca acestea anunță încă din prima secvență a cărții din 1932 și o importantă schimbare de ton, menținută pe întreg parcursul ei: e timbrul lamentației elegiace, într-o frazare mai amplă, eliberată în mare măsură de mai vechea, strălucitoare încărcătură imagistică mai gravă acum, cu solemnități de verset biblic și cu un patos al confesiunii doar sporadic întâlnit în poemele anterioare. Avântul versificației muzicale din
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]